Obligație de a face. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat pârâta, domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 35 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, asistat de avocat, lipsă fiind pârâtul recurent și reclamanta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamanții intimați, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.24/7.05.2009 reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise, spre fi avute în vedere la soluționarea recursului. Totodată, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții intimați, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă și menținerea hotărârilor instanței de fond și a celei de apel ca fiind legale și temeinice.
Totodată apărătorul reclamanților intimați arată că nici unul din motivele de recurs invocate nu se încadrează prevederilor art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, hotărârile anterioare fiind legale, temeinice și date în urma unei corecte interpretări a întregului probatoriu administrat în cauză.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 15 august 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca aceasta să fie obligată să-i permită accesul pe terenul proprietatea ei, pentru executarea lucrărilor de întreținere la imobilul proprietatea sa, conform dispozițiilor art. 616 Cod civil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că locuința sa este edificată exact pe linia de hotar dintre proprietățile pârâților, dar datorită unei stări conflictuale între familii, pârâta nu-i permite accesul pe terenul ei pentru a efectua lucrările de întreținere curente, ba, mai mult, fiul pârâtei a și deteriorat peretele făcut din chirpici prin lovituri repetate cu toporul, la data de 30 iunie 2007.
Prin precizările depuse la dosar la 11 octombrie 2007, alături de reclamantul a apărut în calitate de reclamantă și soția acestuia,. De asemenea, s-a precizat obiectul acțiunii ca fiind o obligație de "a face", respectiv obligarea pârâtei la a permite accesul pe terenul ei pentru efectuarea lucrărilor curente de întreținere, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, iar temeiul legal al acțiunii este cel prevăzut de art. 1075 Cod civil, iar nu art.616 Cod civil.
Pârâta a depus întâmpinare la dosar, învederând că este de acord să permită reclamanților accesul pe terenul ei, dar numai în intervalul de timp strict necesar efectuării reparațiilor, însă temeiul de drept invocat de reclamanți, respectiv art. 616 Cod civil, este greșit.
În continuare, pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând grănițuirea proprietăților în temeiul art. 584 cod civil și obligarea reclamanților ca în temeiul art. 615 Cod civil să-și modifice streașina de la acoperișul casei, în așa fel încât apa provenind din precipitații să se scurgă pe terenul lor. De asemenea, a solicitat ca aceste lucrări să se realizeze în maxim 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere.
În sfârșit, pârâta a solicitat ca reclamanții să fie obligați la tăierea situați la o distanță mai mică decât cea legală de hotarul comun, precum și a crengilor care depășesc acest hotar și, de asemenea, să-și desființeze cotețele de porci construite pe hotarul comun, cu cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a învederat că reclamanții au edificată locuința exact pe linia de hotar dintre proprietățile părților, dar au construit și 6 cotețe de porci care sunt o sursă de poluare a aerului și posedă mai mulți care afectează grădina deoarece sunt plantați exact pe linia de hotar.
Prin cererea din 5 noiembrie 2007, pârâta a solicitat ca reclamanții să fie obligați să-și reconstruiască zidul locuinței la o oarecare distanță de hotarul comun, pentru a putea fi modificată și streașină.
Reclamanții au depus întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că sunt de acord cu grănițuirea și modificarea traseului streșinii, dar nu și cu celelalte două capete de cerere - tăierea și mutarea cotețelor.
În motivarea acestei poziții procesuale, reclamanții au învederat că locuința a fost edificată în anul 1956 de către Gh., tatăl și respectiv socrul reclamanților, că la acea dată nu exista un gard despărțitor între proprietăți, că salcâmii au fost plantați inițial pe hotar dar ulterior s-au înmulțit, unii intrând și pe terenul pârâtei și că nu există cotețe de porci pe hotarul comun, ci doar o magazie de lemne și una de cereale, iar cotețul de porci, saivanul de oi și grajdul se află în partea opusă, în apropierea locuinței lui.
Prin sentința civilă nr. 3222 din 19 iunie 2008 Judecătoria Botoșania admis acțiunea civilă având ca obiect " obligația de a face " și, în parte, cererea reconvențională a pârâtei, a obligat pârâta să permită reclamantului accesul pe terenul ei pentru executarea lucrărilor la imobilul grajd și stabilit linia de hotar pe aliniamentul 1-2-3-4 din schița anexă la raportul de expertiză tehnică, respingându-se celelalte capete de cerere din reconvențională.
Prima instanță a reținut că imobilul grajd, construit cu mai mulți ani în urmă, are unul din pereți situat chiar pe linia de hotar dintre proprietățile părților, că în toată această perioadă, până la ivirea conflictului, reclamanții aveau acces pe terenul pârâților în vederea efectuării reparațiilor necesare, că linia de hotar dintre proprietățile părților este marcată de liziera de salcâmi și a fost identificată de expert conform raportului de expertiză.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prima instanță soluționat un raport juridic întemeiat pe un text de lege eronat - art. 1075 Cod civil în loc de art. 616 Cod civil, că achiesarea la pretențiile reclamanților s-a făcut de avocatul ales fără știrea ei, că se impunea o cercetare locală din care să rezulte că reclamanții au totuși o serie de construcții din cele reclamate ca poluatoare pe hotarul comun și că, în sfârșit, nu este legal să fie obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ci la cel mult 1/2 din ele, fiind vorba despre o grănițuire.
Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, pârâta și-a modificat poziția în sensul că a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii și admiterea cererii sale reconvenționale, cu toate capetele de cerere.
Prin decizia civilă nr. 35 A din 17 februarie 2009 a Tribunalului Botoșania fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, în motivare reținându-se că voința reală părților reprezintă asigurarea posibilității accesului pe terenul pârâtei, în mod periodic, în vederea efectuării lucrărilor de reparații și întreținere a peretelui aflat pe linia de hotar. S-a stabilit că reclamanții pretind instituirea unei servituți pentru executare lucrări, temeiul legal fiind dat de art. 620 și următoarele Cod civil.
Instanța de apel a mai reținut că nu a fost criticată grănițuirea proprietăților, iar cu privire la situația lor existenți pe linia de hotar nu s-a formulat motiv de apel. S-a mai avut în vedere că în mod corect cererea reconvențională fost admisă doar în parte, deoarece reclamanții au făcut amenajări pentru scurgerea apelor pluviale, iar pe linia de hotar nu sunt construcții care să adăpostească animale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanța de apel a încadrat greșit cererea reclamanților, depășindu-și astfel atribuțiile, că a stabilit o linie de hotar care exista și că a creat în mod nelegal o servitute permanentă în sarcina pârâților.
A mai subliniat faptul că servitutea menționată în decizie este una din cele care se dobândesc în alte modalități decât prin hotărâre judecătorească, astfel încât pârâtei i s-a încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, de art. 44 din Constituție și art. 480 Cod civil.
Ambele părți au formulat în scris și au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Așa cum a arătat recurenta în motivele de recurs și în concluziile depuse la dosar, servituțile stabilite prin fapta omului se dobândesc prin titlu ( convenție, testament ), uzucapiune sau destinația proprietarului.
Prin articolele 620-643 Cod civil, legiuitorul, ca urmare a faptului că nu a putu să prevadă exhaustiv toate interesele proprietarilor unor fonduri învecinate, a reglementat servituțile constituite prin fapta omului, deschizându-se posibilitatea instituirii și altor sarcini, în raport cu necesitățile practice și interesele celor ce constituie servitutea.
" orice servitute vor găsi de cuviință " din art. 620 Cod civil, dă dreptul proprietarilor celor două fonduri să constituie prin voința lor orice servitute care nu contravine ordinii publice.
Prin hotărârile pronunțate anterior, instanțele de fond și de apel nu au făcut altceva decât să constate existența unei convenții între părți sau autorii acestora cu privire la instituirea unei servituți din cele prevăzute la art. 620 și următoarele din Cod civil, mai exact servitutea de construcție aproape sau pe linia de hotar, convenție care - fie că s-a realizat în formă nescrisă, fie că există ca urmare a achiesării părții pârâte la acțiunea autorului reclamanților de a construi mai aproape sau chiar pe linia de hotar - există și constituie titlu în favoarea reclamanților.
Această împrejurare rezultă cu prisosință din probatoriul administrat în cauză.
Martorii audiați la instanța de fond arată că reclamanții au ridicat construcțiile în litigiu pe hotarul despărțitor cu mult timp în urmă, în anul 1965, pârâții permițându-le să folosească poarta existentă în gard pentru a efectua reparațiile necesare. Pârâta însăși recunoaște, la data judecării apelului, că aceste construcții nu sunt de dată recentă, ci au fost edificate în anul 1980. Ori, dacă de atunci și până în anul 2007 când au izbucnit conflictele între părți, pârâții nu au luat nici o atitudine în sensul manifestării opoziției la construcția imobilelor pe linia de hotar ( sau foarte aproape de această linie ), ba chiar au permis reclamanților accesul pe terenul proprietatea lor, permițându-le acestora să folosească poarta existentă în gardul despărțitor, este dovedită dobândirea de către reclamant prin titlu ( convenția părților ) a servituții de construcție pe linia de hotar ( sau foarte aproape de această linie ), servitute care face parte din cele reglementate generic de legiuitor în art. 620 și următoarele. În consecință, dreptul de acces pe terenul pârâților, solicitat de reclamanți în vederea întreținerii construcțiilor, apare ca un drept accesoriu exercitării servituții principale de construcție pe linia de hotar, drept recunoscut în mod corect reclamanților prin hotărârile pronunțate anterior în prezenta cauză.
Criticile aduse deciziei tribunalului prin declarația de recurs se dovedesc, astfel, nefondate.
Instanța de apel nu a schimbat, în această cale de atac, obiectul dedus judecății, ci, stabilind voința reală a părților, a calificat corect cererea reclamanților, fără ca acest lucru să echivaleze cu o depășire a atribuțiilor ce- revin în baza art. 129 Cod procedură civilă. Instanța nu este ținută de încadrarea în drept făcută de partea semnatară a cererii, ci, analizând pretențiile deduse judecății, poate stabili temeiul juridic corect.
Celelalte aspecte reținute în decizia tribunalului nu au fost criticate, acestea fiind legal soluționate de către instanța de apel, în baza probelor administrate și cu respectarea limitelor investirii sale.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe aceasta să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâta, domiciliată în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 35 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Obligă pârâtul - recurent să plătească reclamanților și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță
semnează prim-grefier
Red. A,
Jud. apel:
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/9.06.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
