Obligație de a face. Decizia 1436/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1520/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1436.
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.226 A din 26.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat succesiv pronunțarea la 15.10.2009, 22.10.2009 și 29.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.226/A/26.02.2007 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.2274 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 32971/17.12.2002, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la reparațiile instalațiilor din B sa, respectiv a sifonului de pardoseală, a pavimentului și a instalațiilor de apă, în termen de 15 zile de la data pronunțării prezentei, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 3.600.000 lei, reprezentând cheltuieli necesare refacerii băii reclamantei, distrusă din cauza pârâtului și aducerea ei la starea inițială, fiind necesare următoarele lucrări: dezafectarea tencuielilor distruse de umezeală și mucegai, lucrări de reparații și tencuire nouă, zugrăveli, curățenie generală, cheltuieli de aprovizionare și transportul materialelor de construcții. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul refuză că efectueze reparațiile sanitare aflate în B din apartamentul său, respectiv sifonul de pardoseală și planșeul propriu-zis, deși reclamanta i-a cerut de 3 ani de zile aceste lucru, această neglijență a pârâtului ducând la deteriorarea camerei de baie a reclamantei, aceasta locuind la etajul inferior celui la care locuiește pârâtul.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil.
Pârâtul a depus la data de 17.01.2003 întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că se încearcă exercitarea de represalii și acțiunii de intimidare împotriva sa, inclusiv de către reclamantă, datorită faptului că pârâtul a demascat mai multe abuzuri săvârșite de aceasta împreună cu alte persoane, solicitând instanței obligarea reclamantei la plata unor despăgubiri civile în sumă de 100.000.000 lei către pârât.
Prin încheierea nr.3310/10.09.2003, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de strămuta re formulată de pârât și a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Sectorului 5 B, cu păstrarea tuturor actelor îndeplinite de Judecătoria Iași, înainte de strămutare, inclusiv probele administrate la această instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr.9880/29.09.2003, iar prin încheierea din data de 27.11.2003, s-a dispus în temeiul art.135 raportat la art.119 alin. 2 Cod de procedură civilă, disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant, de cererea principală introdusă de reclamantă, la același termen dispunându-se și respingerea ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate formulate de pârât și efectuarea în continuare a cercetărilor judecătorești de la stadiul la care a rămas după strămutare, respectiv efectuarea raportului de expertiză tehnică încuviințat în cauză, încheierea de strămuta re a Curții Supreme de Justiție, fiind dată cu menținerea actelor îndeplinite până la data strămutării.
Prin sentința civilă nr. 2274/29.04.2004, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis în parte cererea, a dispus obligarea pârâtului către reclamantă a sumei de 3.507.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, a dispus obligarea pârâtului la repararea instalații lor de apă, pavimentului și sifonului de pardoseală, aflate în camera de baie a apartamentului său, proprietate personală situat în I, B-dul - cel M, nr. 3, --1,. A,. 5,.18, județul I și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.363.000 lei, cheltuieli de judecată.
Tribunalul, având în vedere motivele invocate în apel și mijloacele de probă administrate a apreciat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a constatat că raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, deși a concluzionat că în prezent nu există pierderi la îmbinări și nici fisuri la instalația de apă din B apelantului pârât, a identificat urmele producerii infiltrațiilor în B intimatei reclamante, infiltrații provenite de la apartamentul situat deasupra locuinței intimatei.
Pe de altă parte, a fost avut în vedere că raportul de expertiză a fost realizat la data de 28.01.2005, la mai mult de doi ani de la începerea procesului, 17.12.2002, și la o perioadă și mai îndelungată de timp de la data producerii prejudiciului pretins a fi suferit de intimata reclamantă.
În aceste condiții, era inerent ca situația de fapt să se fi schimbat până în prezent, de la data efectuării expertizei în fața primei instanțe, astfel că nu vor fi reținute concluziile raportului de expertiză care arată că apelantul pârât nu se face vinovat de producerea prejudiciului în B din apartamentul intimatei reclamante.
In acest sens, s-a reținut că la data efectuării primei expertize, de către expertul tehnic, tavanul din B intimatei reclamante era pătat din cauza infiltrațiilor din apartamentul situat deasupra, respectiv al apelantului pârât, expertul concluzionând că infiltrațiile proveneau din sifonul pardoseală situat în B apelantului pârât.
In raport de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că apelantul nu a făcut dovada contrară acestor constatări, și va reține ca neîntemeiat acest motiv de apel.
Nu au fost reținute susținerile apelantului pârât cu privire la săvârșirea de către expert și de către intimata reclamantă a unor infracțiuni, aceste fapte nefiind dovedite prin mijloacele de probă administrate.
Critica referitoare la omisiunea instanței de a dispune cu privire la cererea reconvențională s-a reținut a fi neîntemeiată, în raport de împrejurarea că prin sentința apelată s-a dispus disjungerea și judecarea separată a cererii reconvenționale, în raport de prevederile art.120 alin. 2 Cod de procedură civilă, întrucât aceasta din urmă nu se afla în stare de judecată, deci soluționarea cererii reconvenționale urma a se face într-un dosar distinct.
Cu privire la greșita apreciere a valorii probatorii a declarațiilor martorilor audiați de Judecătoria Iași înaintea strămutării cu menținerea probelor administrate, tribunalul a reținut că hotărârea primei instanțe nu s-a întemeiat pe aceste declarații.
De altfel, apelantul a solicitat a se avea în vedere declarația unuia dintre martorii audiați la propunerea sa, de profesie inginer de instalații, care a arătat în cuprinsul declarației că în B apelantului pârât cimentul din jurul sifonului este uscat și nu a remarcat pierderi de apă în acea zonă.
Această declarație, chiar în condițiile în care martorul are cunoștințe tehnice de specialitate, nu poate avea forță probantă superioară unui raport de expertiză tehnică de specialitate, expertiza judiciară fiind mijlocul adecvat de probă pentru dovedirea unor aspecte cum sunt cele în discuție, legate de incorecta funcționare a unor instalații de alimentare cu apă.
Pe de altă parte, nu au fost reținute ca având valoare probatorie declarațiile martorilor propuși de intimata reclamantă, care s-au aflat în apartamentul acesteia și au constatat că pe tavanul băii sale s-a creat umezeală, igrasie, s-a desprins tencuiala, aceste concluzii fiind cuprinse și în raportul de expertiză efectuat de prima instanță, și parțial și în raportul de expertiză efectuat în apel (după cum s-a reținut, la data celei de-a doua constatări de către expertul desemnat de instanța învestită cu comisia rogatorie, când urmele infiltrațiilor erau însă estompate).
Nu a fost reținut nici ultimul motiv de apel, legat de nerespectarea principiului continuității completului de judecată, prin schimbarea la ultimul termen de judecată a președintelui completului, întrucât acest aspect nu poate duce la nulitatea sentinței apelate, mai ales că nu s-a făcut dovada încălcării dispozițiilor regulamentare referitoare la schimbarea membrilor completului de judecată (respectiv participarea la judecarea cauzei a unui alt judecător decât cel menționat în repartizarea pe ședințe întocmită potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, modificată prin Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 46 din 1 februarie 2007, fără a exista un motiv dintre cele prevăzute de lege care permit înlocuirea judecătorului).
Pentru ansamblul motivelor expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate față de criticile aduse de apelantul pârât, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs (fila 2 - 6 dosar recurs), în care critică, în esență, decizia dată în apel, în sensul că a fost împiedicat de partea adversă și rudele sale să participe la judecarea apelului; că nu s-a ținut cont de raportul de expertiză tehnică dispus de Curtea de APEL BUCUREȘTI; că nu s-a ținut cont că s-a înscris în fals conform art.183 Cod procedură civilă la expertiză și fotografiile depuse la dosar, precum și a înscrisurilor depuse la dosar cu acele fotografii; că nu s-a ținut cont și de certificatul depus la dosar legat de aceste fotografii și înscrisuri pe care le consideră false, certificat emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La 21.11.2007 recurentul a mai depus la dosar precizări la recursul declarat și a solicitat suspendarea cauzei în baza art.244 Cod procedură civilă pentru că are plângeri penale și reiterează cererea formulată în baza art.183 Cod procedură civilă pentru fals în declarații (filele 36 - 45). A depus și o plângere penală direct la instanță (filele 46 - 56).
De asemenea, a mai invocat excepția neconstituționalității, referitoare la dispozițiile din Codul d e procedură civilă, relativ la recuzare (art.28 Cod procedură civilă), art.183 Cod procedură civilă, art.244 Cod procedură civilă, art.172 Cod procedură civilă, art.212 Cod procedură civilă, art.114 Cod procedură civilă, art.167, 168 și 169 Cod procedură civilă, art.305 Cod procedură civilă, art.138 Cod procedură civilă, art.119 Cod procedură civilă, art.120 Cod procedură civilă (filele - 57 - 66 dosar recurs) cu motivarea modului cum au fost aplicate și interpretate aceste articole din Codul d e procedură civilă.
A mai formulat cerere pentru lipsă de apărare și motive referitoare la plângerile penale și nemulțumiri la modul cum judecătorii (anume indicați în cerere) au soluționat cauza - cerere aflată la filele 91 - 159 dosar recurs.
A fost admisă cererea privind excepția de neconstituționalitate (încheierea din 22.11.2007), iar prin încheierea din 27.11.2008 au fost admise și celelalte cereri privind excepțiile de neconstituționalitate invocate și sesizată Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepțiilor.
Curtea Constituțională a României, prin decizia nr.741/12.05.2009 a respins ca inadmisibile excepțiile invocate de recurent (filele 585 - 586 dosar curte).
Referitor la suspendarea judecării cauzei, conform art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, aceasta nu poate și nu a fost primită, întrucât nu s-a făcut dovada că s-a început urmărirea penală.
Excepția privind defăimarea ca false a înscrisurilor și fotografiilor, de asemenea, nu a fost primită și nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, a făcut obiectul cercetării și în apel, iar, pe de altă parte, nu există suficiente elemente care să impună admiterea unei asemenea excepții în faza recursului, deoarece aspectele invocate prin care se defăimează acele înscrisuri nu sunt conturate pentru a fi admisă.
Ca atare, toate excepțiile invocate (fără cea de neconstituționalitate care a fost soluționată de instanța abilitată, anume Curtea Constituțională a României) s-au reținut a fi neîntemeiate și s-au respins ca atare, considerându-se că, fiind de ordine publică, fac corp comun cu recursul, chiar dacă nu au fost invocate în scris în recursul motivat (filele 2 - 6 dosar recurs).
Recursul este nefondat.
Este de reținut că, așa cum a fost motivat, față de prevederile art.3021Cod procedură civilă, trebuia să indice (pe lângă alte cerințe) și care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.
Aceasta deoarece, recursul (cale extraordinară de atac de reformare) nu are aspect devolutiv, nu privește temeinicia hotărârii atacate și se referă strict la art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă.
Or, din motivele scrise nu rezultă nici un motiv de nelegalitate, ci se critică decizia numai referitor la aspectul modului cum s-a apreciat și admis probele și la modul cum au soluționat judecătorii cauza.
Ca tare, nu sunt motive exprese de nelegalitate, ci de netemeinicie și, ca atare, conform art.306 Cod procedură civilă există motive de nulitate ale acestuia (excepție care însă nu a fost pusă în discuție).
Totuși, având în vedere că s-au invocat excepții de ordine publică, reținându-se că fac corp comun cu recursul motivat în scris, se apreciază de către instanță că poate fi încadrat în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Art.304 pct.9 Cod procedură civilă se referă la două ipoteze - lipsa de temei legal (ceea ce nu este cazul și nici nu rezultă din motivarea scrisă a recursului) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii (ipoteză care este motivată).
Nu rezultă că s-a aplicat norma generală în locul celei speciale, că există raport de extraneitate care nu impunea aplicarea legii române sau celelalte condiții cerute de această ipoteză.
Ca atare, analizând recursul motivat în scris, cu toate aspectele invocate și excepțiile invocate de recurent, se reține că acestea nu pot fi primite, sunt neîntemeiate, iar recursul nu este fondat.
În consecință, față de art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se vor respinge toate excepțiile și cererile formulate, cât și recursul, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge toate cererile și excepțiile formulate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.226 A din 26.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/10.12.2009
---------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
