Obligație de a face. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.145/
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-pârât C, -Constanta,-.-.18.judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.778/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL C, și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR - C,- și intimata-reclamantă, - Constanta,-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul-pârât avocat conform împuternicirii avocatiale nr.20/2009 depusă la dosar și pentru intimata-reclamantă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.173 din 31.03.2009.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei conform chitantei seria - nr.- depusă la dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-pârât, consideră hotărârea tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică.Arată că în mod greșit atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat că art.9 din Legea nr.112/1995 instituie un drept cu caracter special de cumpărare pentru chiriasul ocupant al unui imobil din fondul locativ de stat. De asemenea nu s-au avut în vedere apărătile prin care regia a înțeles să le formuleze prin nr.37/2002.
În concluzie,solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate urmând a dispune admiterea apelului cu consecinta cererii intimatei-reclamante ca nefondate cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul arată că dreptul prevăzut de art.9 din Legea nr.112/1995 ar fi numai o vocatie. Acest drept este într-adevăr o vocatie numai pentru chiriaș și obligatia de vânzare pentru Constanta.
În concluzie solicită respingerea recursului.
Instanta rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în C,-..2. în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instantei faptul că a încheiat cu Constanta un contract de închiriere în baza repartiției nr.869/14.02.1990, iar în anul 2004 reînnoit contractul ce a fost înregistrat sub nr.3251/30.06.2004 fiind valabil până la data de 8.04.2009.
Pârâta Constanta refuză vânzarea locuintei în temeiul Legii nr.112/1995.
Judecătoria Constanta prin sentința civilă nr.12895/30.10.2007 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în C,-..2, judetul C în temeiul Legii nr.112/1995 cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a retinut că prin dispozițiile art.9 din Legea nr.112/1995 a fost instituită o măsură de protecție a chiriasilor cărora le-a oferit posibilitatea de a cumpăra imobilele în care locuiesc, din continutul textului reieșind fără echivoc că în favoarea chiriasilor ia naștere dreptul subiectiv de a cumpăra apartamentele respective, iar în sarcina pârâților ia naștere obligatia corelativă de a face, respectiv de a vinde celor îndreptrățiți locuintele care se încadrează în prevederile respectivului act normativ.Nu poate fi invocată nr.37/2002 care rămâne fără efecte atâta timp cât respectiva hotărâre are forță juridică inferioară legii.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.778/12 decembrie 2008 respins ca nefondate apelurile formulate de C, Consiliul Local Constanta și Municipiul Constanta prin Primar, apreciind că hotărârea instantei de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Constanta.
În motivarea recursului Constanta a învederat instanței faptul că, cele două instante în mod gresit au apreciat că art.9 din Legea nr.112/1995 instituie un drept pentru chirias de a cumpăra spatiul de locuit pe care îl ocupă.
Acest text de lege nu constituie o normă cu caracter imperativ pentru recurentă, ci are numai un drept de preemțiune pentru cumpărare.Textul nu este obligatoriu pentru Constanta, iar apărările recurentei fundamentate pe nr.37/2002 au fost înlăturate greșit.
Într-o atare situație trebuie parcurse o serie de etape pentru cel care vrea să cumpere, pretul trebuind să fie bine determinat.
Examinând criticile formulate, Curtea retine următoarele:
Intimata pentru spațiul situat în C,-.2.judetul Constanta are contract de închiriere încheiat pentru o perioadă de cinci ani,până la 8.04.2009.
În cauza de față, în mod corect s-a retinut în speța de față incidenta dispozițiilor art.9 din Legea nr.112/1995potrivit cărora chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură părtilor,proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art.14 pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a pretului.
În speța de față, nu rezultă că ar fi dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate pentru a-i putea fi aplicabile dispozițiile alin.6 ale textului mai sus amintit.
Reclamanta este îndreptățită la cumpărarea apartamentului din litigiu, întrucât nu a fost revendicat de nimeni, iar Legea nr.112/1995 acordă chiriasilor posibilitatea de a cumpăra imobilele în care locuiesc, instituind în acest sens o măsură de protecție în favoarea acestora.
În legătură cu apărarea recurentei în sensul că nr.37/2002 impune anumite condiții la cumpărare pentru chiriași, această apărare urmează a fi înlăturată.
În speța de față sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.112/1995 privind protecția juridică a chiriasilor și nu nr.37/2002.
Referitor la prescrierea dreptului la acțiune, instanțele în mod corect au înlăturat acest aspect, întrucât ne aflăm în fața unei obligații de a face care este imprescriptibilă.
Retinând că, în cauza de față, în temeiul Legii nr.112/1995, Constanta, Consiliul Local C,Municipiul Constanta prin Primar au obligatia să vândă reclamantei apartamentul care îl detine cu chirie, în prezent recursul este nefondat,urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
D EC IDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-pârât C, -Constanta,-.-.18.judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.778/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL C, și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR - C,- și intimata-reclamantă, - Constanta,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.03.2009.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond.
Jud.apel:;
Red.dec.jud./03.04.2009
Tehnored.gref.//03.04.2009
2 ex.
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
