Obligație de a face. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 371/12.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost citat contestatorul cu mențiunea de a indica motivele contestației în anulare și temeiul juridic al acesteia.
Contestatorul depune la dosar concluzii scrise, citația din dosarul Judecătoriei Iași nr- însoțită de precizări formulate în acest dosar.
Instanța, având în vedere dezvoltarea motivelor contestației prezentate în cererea de investire a instanței, califică pricina ca fiind o contestație în anulare formulată în temeiul disp. art. 317 al.2 Cod procedură civilă teza finală.
Avocat invocă excepția tardivității introducerii contestației în anulare. Arată că, la momentul formulării întâmpinării de către în dosarul nr- al Judecătoriei Iași ce a avut ca obiect obținerea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, acesta avea cunoștință de conținutul deciziei Curții de APEL IAȘI. Depune la dosar un înscris reprezentând întâmpinarea formulată de în dosarul nr- al Judecătoriei Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției invocate de apărătorul intimaților și pe fondul cauzei.
Contestatorul susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat în privința probei depusă la dosar la instanța de fond, constând din titlul de proprietate invocat în susținerea recursului.Titlul de proprietate a fost depus la dosar în instanță, acest aspect a fost și consemnat.
Interpelat, arată că a luat cunoștință de conținutul deciziei nr. 371 din data de 12.09.2007 a Curții de APEL IAȘI în luna ianuarie 2008 când a formulat cerere de comunicare, aceasta fiindu-i comunicată după două săptămâni de la depunerea cererii. Mai precizează că își însușește întâmpinarea și semnătura de pe întâmpinarea depusă azi la dosar de apărătorul părții adverse, formulată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași, dosarul s-a finalizat însă hotărârea pronunțată a fost apelată.
Avocat susține că partea adversă, formulând întâmpinare, a luat cunoștință de decizia Curții de APEL IAȘI.
Pe fondul cauzei, avocat solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, aceasta neîncadrându-se în prevederile art. 318 Cod procedură civilă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar odată cu întâmpinarea.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind tardivitatea contestației în anulare și pe fondul cauzei.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr- din 08.02.2008 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 371/12 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, motivat de faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze împrejurarea că intimatul avea un titlu de proprietate și o adeverință de rol agricol în analiza realizată pentru a statua asupra dreptului de proprietate.
Se solicită admiterea contestației în anulare și reluarea judecății.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât nu sunt întrunite cerințele legale pentru reformarea hotărârii solicitate. Arată că aspectele semnalate de contestator au fost analizate de instanța de control judiciar, concluzionând în sensul respingerii apelului și respectiv a recursului formulat de.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL IAȘI reține următoarele:
Prin decizia nr. 371 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 151/23 februarie 2007 Tribunalului Iași, decizie ce a fost menținută. Totodată s-a respins cererea reclamanților și de acordare a cheltuielilor de judecată.
În pronunțarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11.820/06.11.2006 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâții-reclamanți și, s-a luat act de renunțarea de către reclamant la judecarea cererii privind contravaloarea recoltelor, s-a admis cererea reconvențională, a fost obligat reclamantul-pârât să se prezinte la notariat pentru încheierea cu pârâții-reclamanți a actului autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000. din județul I, satul, evidențiat în titlul de proprietate nr.69762/24.05.1995, în valoare de 3005 RON și a fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâților-reclamanți suma de 20,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți a existat o înțelegere conform căreia reclamantul ceda pârâților suprafața de 1000. teren din - Holboca, contra sumei de 50.000 ROL și a unei suprafețe de teren din de 2000. ulterior reclamantul primind de la pârâți suma de 100.000 ROL în schimbul suprafeței de 2000.
Mai reține prima instanță că susținerea potrivit căreia această sumă reprezenta contravaloarea recoltei nu este fondată, neexistând dovezi care să o confirme, la fel ca și susținerea conform căreia valoarea terenului ar fi de 2.500.000 ROL. De asemenea, că reclamantul nu s-a prezentat la notar pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare pentru terenul de 1000. și, în raport cu dispozițiile art.1013 și 969 Cod civil, a admis cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 151/23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 11.820/06.11.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a păstrat-
Tribunalul în pronunțarea soluției a reținut că în mod judicios prima instanță a statuat că între părțile cauzei s-a încheiat în anul 1992 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 1.000. teren, situată în intravilanul satului, comuna Holboca, județul I, consemnată într-un înscris sub semnătură privată, reclamantul având calitatea de promitent-vânzător, iar pârâții pe cea de promitenți-cumpărători, în schimbul sumei de 50.000 ROL și a unei suprafețe de 2000. Pârâții-reclamanți au achitat suma de 50.000 ROL la data încheierii convenției și ulterior, în anul 1993, încă 100.000 ROL, această din urmă sumă ca echivalent al terenului de 2000. promis inițial la schimb, executându-și integral obligația rezultată din promisiune.
Prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, atât doctrina, cât și în jurisprudență, s-a reținut că părțile și-au asumat obligația de a face, respectiv de a încheia actul de formă cerut de lege, astfel că refuzul încheierii contractului, când celelalte condiții impuse de lege au fost respectate, poate constitui temei al acțiunii pentru obligarea părții care nu și-a îndeplinit obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 cod civil și cu principiul puterii obligatorii a convențiilor, instituit de art. 969 Cod civil.
Actele noi arătate de apelant-autorizația de construire eliberată pe numele său, schița și chitanța care atestă cum a dobândit proprietatea terenului în litigiu sunt înscrisuri nerelevante în raport cu obiectul cauzei, motiv pentru care instanța de apel a respins cererea apelantului de a fi depuse ca probe la dosar.
Este adevărat că expertul arată în cuprinsul raportului de expertiză că s-a eliberat încă un titlu de proprietate pentru terenul de 1.000. ce formează obiectul cauzei, pe numele pârâților-reclamanți, dar, pe lângă faptul că instanța nu a fost investită cu o cerere pentru analizarea legalității acestuia, titlul nici nu a fost depus la dosar.
A mai arătat apelantul că din cuprinsul zdelcii nu rezultă numele persoanei în favoarea căreia s-a obligat și nici primirea vreunei sume de bani, dar acest motiv de apel nu poate fi primit, deoarece elementele arătate rezultă din celelalte acte și lucrări ale cauzei. Astfel, din chiar întrebările adresate de către reclamant pârâților la interogatoriu rezultă că obligația de a încheia contractul s-a încheiat între părțile cauzei, la fel ca și primirea sumei de 150.000 ROL ca preț al vânzării (întrebările 1 și 12).
Nici motivul de apel potrivit căruia nu există temei juridic pentru obligarea reclamantului-pârât să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului în formă autentică nu este fondat, întrucât temeiul juridic este cel amintit mai sus, anume dispozițiile art. 1073 Cod civil, potrivit cărora "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației", iar menționarea în considerentele sentinței apelate a dispozițiilor art. 1013 Cod civil și 969 Cod comercial nu poate fi decât rezultatul unei erori de dactilografiere, în realitate fiind vorba despre dispozițiile art. 1073 și 969 Cod civil.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul reclamantului-pârât și a păstrat sentința apelată, ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul-pârât criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr. 371/12 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 151/23 septembrie 2007 Tribunalului Iași, decizie pe care a menținut-
În pronunțarea soluției instanța de recurs a reținut că susținerile recurentului potrivit cărora între părți ar fi existat în realitate un contract de schimb de terenuri și nicidecum o promisiune de vânzare-cumpărare, cum greșit au reținut instanțele de fond și apel, s-au dovedit a fi nefondate.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv cele două înscrisuri sub semnătură privată de la filele 38 și 39 dosar fond, coroborate cu răspunsurile la interogator date de către reclamant, au condus în mod judicios instanțele la convingerea că între părți s-a încheiat în fapt o convenție de vânzare-cumpărare, al cărei preț a fost stabilit inițial în bani (50.000 lei) plus o suprafață de 2000. teren extravilan.
Ulterior (5.07.1993), între părți s-a încheiat o nouă convenție prin care cumpărătorii-intimați au achitat și contravaloarea celor 2000. teren ce ar fi trebuit să îl predea reclamantului.
Curtea reține astfel că instanțele au interpretat corect situația de fapt și au încadrat temeinic în drept raportul juridic stabilit între părți, constatând că între acestea s-a perfectat în fapt o convenție de vânzare-cumpărare.
Curtea reține astfel că potrivit dispozițiilor art.977 Cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Că instanțele anterioare au dat eficiență dispozițiilor art.970 Cod civil potrivit cărora convențiile trebuiesc executate cu bună credință, ele obligând nu numai la ceea ce este expres prevăzut într-însele dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea le dau obligației după natura sa.
Prin prisma acestor dispoziții, Curtea a constatat că susținerile recurentului potrivit cărora obiectul înțelegerii încheiate între părți l-ar fi constituit un schimb de terenuri și nicidecum un contract de vânzare-cumpărare sunt lipsite de suport probator, atâta timp cât după încheierea primului act sub semnătură privată, părțile de comun acord l-au modificat și - prin înscrisul din 5.07.1993 - au convenit ca obligația ce revenea cumpărătorilor de a preda o suprafață de 2000. să fie înlocuită cu echivalentul acesteia în bani, respectiv suma de 100.000 lei vechi, sumă ce a fost acceptată de reclamantul vânzător.
Or, prin predarea banilor - și respectiv acceptarea acestora de către vânzător, pârâții cumpărători și-au îndeplinit obligația ce le revenea, obligație care într-adevăr inițial prevedea și un schimb, dar ulterior a fost modificată de comun acord de către ambele părți, într-o vânzare pură și simplă.
Prin urmare, în mod temeinic au procedat instanțele de fond și apel atunci când au reținut că în cauză este vorba de un contract sinalagmatic în care cumpărătorii, îndeplinindu-și obligația de a preda prețul convenit, devin, potrivit art. 1073 Cod civil, creditori ai obligației vânzătorului de a le perfecta actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, posesiunea terenului fiindu-le deja predată.
Susținerile recurentului privind omisiunea instanțelor de a observa existența unei autorizații de construcție nu pot fi primite și urmează a fi înlăturate ca lipsite de relevanță, autorizația respectivă fiind anterioară încheierii convenției dintre părți și inserată în înscrisul sub semnătură privată de la fila 39 dosar fond, aceasta neavând nici o înrâurire asupra acordului de voință stabilit între părți.
Împotriva deciziei nr. 371/12 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, ca instanță de recurs, a formulat la data de 08.02.2008 prezenta contestație în anulare.
Cererea contestatorului este formulată în termenul stipulat de art. 319 alin. 2 teza finală fiind promovată împotriva unei hotărâri irevocabile a căror dispoziții nu sunt susceptibile de executare silită, întrucât recursul a fost respins. Drept urmare excepția invocată de intimați privind tardivitatea contestației în anulare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Sub aspectul întrunirii cerințelor instituite de dispozițiile art. 318 teza finală, Curtea reține că motivele învederate de contestator sunt neîntemeiate.
Potrivit textului de lege invocat, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație când instanța respingând sau admițând în parte recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de verificare sau de casare. Contestația nu este fondată atunci când se invocă nepronunțarea instanței asupra unor argumente sau a unor probe care sunt subsumate motivului ori motivelor de recurs analizate de instanță.
În contestația de față, contestatorul a motivat că instanța de recurs a omis să cerceteze faptul că unul din intimați ar fi avut un titlu de proprietate și o adeverință de rol de care s-ar fi făcut vorbire la expertiza tehnică efectuată la fond. Motivul invocat este nefondat întrucât aspectele au fost analizate de instanța de recurs în verificare întrunirii condițiilor cerute de lege pentru a constitui temei al acțiunii în vederea obligării părții care nu și-a respectat obligația contractuală.
Instanța de recurs a analizat în considerentele hotărârii întreg materialul probator și a răspuns detaliat la fiecare din motivele invocate, astfel încât în cauză nu sunt incidente condițiile cerute de lege instituite prin art. 318 teza finală, drept pentru care contestația în anulare formulată de se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția privind tardivitatea formulării contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 371/12 09 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimaților suma de 250 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (onorar de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:,
, - -
09.05.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Cristiana Angelescu
