Obligație de a face. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1991/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.15
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 514 din 27.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
are ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât personal, lipsind intimata reclamantă Primăria sectorului 3
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul pârât se legitimează cu carte de identitate seria - nr. -, eliberată de Biroul nr. 5 la data de 11.12.2007 și solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, constând în copia unui raport de expertiză tehnică topografică. Totodată, învederează instanței că a făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire, dar a fost refuzat de către autorități. Mai arată că există dispute pe teren cu vecinul din față al imobilului pe care a edificat construcția fără autorizație și prin administrarea probei anterior menționate dorește să dovedească faptul că acest teren îi aparține.
Curtea, după deliberare, în baza art. 305 Cod de procedura civilă, încuviințează pentru recurentul pârât administrarea probei cu înscrisuri, constând în copia raportului de expertiză topografică.
Recurentul pârât declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, contată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 iunie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, reclamanta Primăria Sectorului 3 B, prin Primar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea acestuia la desființarea lucrărilor neautorizate și aducerea imobilului la starea inițială, respectiv demolarea locuinței parter în suprafață de aproximativ 60 mp din zidărie, bolțari beton, șarpantă din lemn și carton asfaltat.
Prin sentința civilă nr. 11465 din 21 decembrie 2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmite cererea formulată de reclamanta Primăria Sectorului 3 B în contradictoriu cu pârâtul; a obligat pârâtul să desființeze lucrările neautorizate, respectiv locuința - parter în suprafață de 60 mp din zidărie, bolțari beton, șarpantă din lemn și carton asfaltat și să aducă imobilul în starea inițială pe cheltuiala sa, în termen de 60 de zile de la data pronunțării hotărârii - 21 decembrie 2007 și a obligat pârâtul la 8,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că prin procesul - verbal nr. 154 din 15 decembrie 2006, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă pentru încălcarea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificată și completată, stabilindu-se totodată măsura sistării lucrărilor până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 15 martie 2007; în caz contrar, aducerea imobilului la starea inițială. Întrucât pârâtul nu s-a conformat celor menționate în procesul - verbal, reclamanta, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 modificată, adresându-se instanței cu cerere.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991 modificată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la desființarea lucrărilor executate nelegal și aducerea imobilului în starea inițială este întemeiată și a fost admisă, stabilind totodată, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 republicată și modificată, termenul limită de executare a măsurilor dispuse.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 10 martie 2008, declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V- Civilă la data de 01 aprilie 2008.
Prin decizia civilă nr. 514 din 27 martie 2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, apelul pârâtului este nefondat pentru următoarele considerente:
Faptul că prin procesul - verbal de constatare a contravenției s-a dispus amendarea apelantului, sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate și obținerea autorizației de construcție până la data de 15 martie 2007 nu înlătură caracterul ilicit al lucrărilor de construire, întrucât autorizația de construire trebuie să fie prealabilă începerii acestor lucrări, sistarea lucrărilor la imobilul apelantului până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației fiind un act de favoare al autorității față de reclamant, dându-i acestuia posibilitatea de a obține autorizarea și continuarea acestor lucrări după obținerea autorizației, nicidecum menținerea construcției în starea de la momentul încheierii procesului - verbal.
Totodată, faptul că obținerea autorizației de construire implică eliberarea prealabilă a unui certificat de urbanism însoțit de avizele necesare eliberării autorizației nu înlătură culpa apelantului în demararea lucrărilor fără autorizație, interesul reclamantei în promovarea acțiunii pornind de la faptul că, prin serviciul de disciplină în construcții din cadrul său, reclamanta este obligată prin dispozițiile Legii nr. 50/1991, astfel cum a fost modificată, a asigura edificarea construcțiilor cu respectarea regulilor de urbanism și ale rezistenței în construcții.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 21 mai 2009, declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 10 septembrie 2009.
În motivare, a arătat că, în realitate, așa cum rezultă din procesul - verbal de constatare a contravenției nr. 154 din 15 decembrie 2006, măsurile dispuse de către inspectorii din cadrul Primăriei Sectorului 3 B au fost: - amenda în cuantum de 1000 lei și - sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate și obținerea autorizației de construcție până la data de 15 martie 2007.
Recurentul consideră că, pentru a fi întemeiată cererea adresată instanței judecătorești pentru a fi obligat el la desființarea construcției, trebuie întrunite cumulativ doua condiții: persoana sancționată contravențional să nu fi oprit executarea lucrărilor și persoana sancționata contravențional să nu se fi conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției.
În cazul în care prin procesul - verbal nr. 154 din 15 decembrie 2006 se stabilea obligația contravenientului la încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, aceasta urma să fie cererea reclamantului, iar în cazul în care prin procesul - verbal se stabilea obligația contravenientului la desființarea construcțiilor realizate nelegal, aceasta trebuia să fie cererea reclamantului.
Or, în speță, prin procesul - verbal de constatare a contravenției s-a stabilit obligația sa de a intra în legalitate prin obținerea autorizației de construire și de sistare a lucrărilor, nu și obligația de desființare a construcției realizate, astfel că este neîntemeiată cererea reclamantului de desființare a lucrărilor, câtă vreme prin procesul - verbal de constatare a contravenției nu s-a dispus această obligație în sarcina recurentului.
Temeiul acțiunii judecătorești de desființare a construcției îl constituie procesul - verbal de contravenție încheiat de agentul constatator, iar câtă vreme în acest proces - verbal nu este prevăzuta expres măsura desființării construcției, instanța nu poate obliga contravenientul la această măsură.
Recurentul a mai arătat că, prin procesul - verbal de constatare a contravenției, a fost obligat la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construcție privind construcția aflată pe terenul proprietatea acestuia din-, sector 3, B, până la data de 15 martie 2007. Așadar, termenul în care avea obligația să intre în legalitate era de trei luni, timp insuficient însă din punct de vedere material pentru obținerea autorizației de construire.
Astfel, pentru a obține autorizație de construire, este necesară parcurgerea următoarelor formalități: obținere certificat de urbanism - termenul de eliberare a acestuia este de 30 de zile de la data depunerii cererii (însă rareori se respectă acest termen); realizare plan urbanistic detaliat - durata estimată este de circa 90 de zile; realizare proiect de construcție; obținere avize pentru alimentare cu apă, alimentare cu energie electrică, canalizare, salubritate, apărarea civilă, sănătatea populației - pentru fiecare dintre acestea termenul de eliberare este de 30 de zile de la data depunerii cererii; eliberare autorizație de construire - termenul de eliberare este de 30 de zile.
de toate aceste formalități pe care trebuia să le parcurgă, termenul de trei luni stabilit prin procesul - verbal de constatare a contravenției era insuficient, astfel că a depășit acest termen.
Recurentul - pârât a dobândit proprietatea asupra imobilului situat în-, sector 3, B, prin sentința civila nr. 4239 din 20 aprilie 1994, pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 3731/1994.
La data de 12 noiembrie 2007, solicitat emiterea autorizației de construcție pentru construirea unei locuințe. Odată cu cererea a anexat toată documentația tehnică de specialitate în vederea emiterii autorizației. Până la această dată nu a fost emisă autorizația de construcție de către Primăria Sectorului 3 B pentru construcția din-, sector 3,
De asemenea, recurentul consideră că solicitarea reclamantei de desființare a unei construcții noi este neîntemeiată, câtă vreme se poate intra în legalitate cu privire la această construcție, acesta fiind proprietarul terenului pe care se află construcția și reclamanta fiind cea în culpă pentru neeliberarea autorizației.
Recurentul mai consideră ca soluția desființării unei construcții este o soluție neeconomică și este cu atât mai surprinzător pentru Primarul Sectorului 3 B să formuleze o astfel de cerere, câtă vreme sunt mii de oameni pe raza sectorului 3 B care nu au locuință și solicită locuință de la primărie.
Față de aceste considerente expuse mai sus, recurentul - pârât a invocat și excepția lipsei de interes a cererii reclamantului.
Cererea de chemare în judecată promovată de Primarul Sectorului 3 B este lipsită de interes judiciar, prin acesta înțelegând folosul practic, imediat pe care ar trebui să-l aibă reclamantul în a promova o astfel de cerere în justiție.
Nu înțelege care este interesul primarului în promovarea unei acțiuni pentru desființarea unei construcții, câtă vreme în urma intrării în legalitate, recurentul ar plăti impozitul pe clădire și ar contribui astfel la bugetul local.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și următoarele Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit situației de fapt reținute de către instanțele de fond, prin procesul - verbal nr. 154 din 15 decembrie 2006 întocmit de Primăria Sectorului 3 - Serviciul Disciplină Construcții, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă pentru încălcarea prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificată și completată, stabilindu-se totodată măsura sistării lucrărilor până la intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 15 martie 2007; în caz contrar,aducerea imobilului la starea inițială.
II. 1. Se constată că organul sancționator a făcut aplicarea întocmai a prevederilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora: "Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau dedesființare a lucrărilor executate fără autorizațieori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției". Conform prevederilor art. 5 alin. 3 lit. g din nr.OG2/2001 aprobată si modificata prin Legea nr.181/2002, sancțiunea contravențională complementară este desființarea lucrărilor și aducerea terenului la starea inițială.
Posibilitatea amânării executării acestei sancțiuni complementare și condiționării sale de obținerea autorizației de construire într-un anumit termen este o dispoziție de favoare în beneficiul contravenientului, lăsată la aprecierea organului constatator.
Este adevărat că în cauză agentul constatator nu a folosit sintagma "desființarea construcțiilor", însă aducerea imobilului - deci nu numai a terenului - la starea inițială implică prin concept și aplicarea acestei măsuri cuprinse în sancțiunea complementară reglementată de lege prin cele două texte menționate anterior.
În aceste condiții, se constată că măsura desființării a fost dispusă prin procesul verbal, fiind întrunită astfel ipoteza normei juridice conținute de art. 32 alin. 1 lit. b din legea nr. 50/1991: "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune - desființarea construcțiilor realizate nelegal", text de lege care constituie temeiul juridic al cererii cu care a fost sesizată instanța.
2. Executarea lucrărilor de construcții prevăzute de 3 din Legea nr. 50/1991 republicată este permisă numai în temeiul unei autorizații prealabile de construire sau desființare, împrejurare ce corespunde tezei a doua din primul alineat al Articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, condiționarea dreptului de construire urmărind un scop legitim,recunoscut ca atare și respectat în toate sistemele de drept ale statelor membre la Convenție, și anume asigurarea aplicării măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, deci atât interesul public, constând în principal în securitatea clădirilor învecinate, menținerea valorii acestora prin păstrarea cadrului urbanistic și arhitectural, dar și interesul privat al proprietarului actual și al proprietarilor viitori, prin verificarea respectării exigențelor tehnice ce vizează înlăturarea riscul prăbușirii clădirilor, cu posibile consecințe asupra vieții sau integrității sănătății celor ce se afla înăuntrul sau în afara acestora.
Cum recurentul pârât nu deținea o asemenea autorizație și acesta nu a adus la îndeplinire nici măsura complementară administrativă a intrării în legalitate prin obținerea autorizației legale de construire, în termenul stabilit potrivit art. 25 alin 1 din actul normativ anterior menționat, în virtutea respectăriiprincipiului legalității, al cărui corolar este restabilirea situației anterioare încălcării unei norme juridice, se impune desființarea construcției.
Faptul că recurentul pârât ar fi făcut toate demersurile necesare pentru obținerea autorizației nu echivalează cu obținerea acesteia. termenului pentru eliberarea autorizației nu este suficientă pentru a se aprecia că actul este considerat de drept ca fiind eliberat, câtă vreme art. 9 alin. 2 din OUG27/2003 stabilește expres că este necesară introducerea unei cereri de chemare în judecată a autorității administrației publice având ca obiect constatarea aprobării tacite la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
De asemenea, în cazul în care intimatul reclamant ca autoritate publică nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de eliberare a actului administrativ solicitat într-un termen rezonabil, care să fie mai scurt decât cel stabilit prin procesul verbal, era pasibil de a-i fi aplicate sancțiunile prevăzute de lege, dar aceasta nu deschidea calea unei alte încălcări a legii, de data aceasta din partea recurentului pârât, nefiind vorba despre obligații reciproce și interdependente.
Chiar în aceste condiții, recurentul pârât nu poate fi exonerat de răspundere, în considerarea faptului că nu a obținut autorizația în prealabil, acest argument decisiv fiind folosit în mod corect de către instanța de apel.
3. Cât privește utilitatea construcției în plan socio-economic, oricum discutabilă în contextulîncălcării unei obligații legale exprese, aceea de obținere prealabilă a autorizației, aceasta este lipsită de relevanță în absența unei prevederi legale care să îi atribuie valoare juridică.
Nici excepția lipsei de interes a cererii reclamantului nu este întemeiată. Formularea acțiunii fiind o obligație legală stabilită în cadrul atribuțiilor acestuia, interesul reclamantului ca autoritate publică, care constă conform celor expuse mai sus în garantarea respectării principiului legalității, este prezumat de textele care o reglementează.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 514 din 27 martie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Primăria Sectorului 3 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
../
2 ex./05.03.2010
-5.-;
Jud.3.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
