Obligație de a face. Decizia 1503/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1503/2008
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Popa | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, cu domiciliul în O bld. - nr. 21 - etaj 1. 3 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă (fostă ), cu domiciliul în O bld. - nr. 21 - etaj 1. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 260/A/2008 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6277 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul pârât și intimata reclamant, asistată de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială nr. 35/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 15,5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, că recurentul pârât a depus precizări la motivele de recurs prin registratura instanței, la data de 30.06.2008, după care:
Recurentul pârât depune la dosar copii xerox ale cupoanelor de pensie din lunile august și septembrie 2008, notei de plată din 21.10.2008 emisă de SC SA O - Hotel-Restaurant "", extrase din Drept procesual civil, completarea la acțiunea de partaj în dosarul nr- a Judecătoriei Oradea, copia xerox a două poze reprezentând o casă din județul C și B și bucătăria pârâtului.
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise și copia xerox a unei declarații olografe dată de doi dintre copiii părților, în care aceștia arată că nu sunt de acord ca să fie atribuită locuința tatălui lor.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra cererii.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului, anularea și casarea hotărârilor anterioare, fără cheltuieli de judecată. Se arată că decizia atacată este nelegală deoarece s-a ținut cont de declarațiile unor martori, ce vin în contradicție cu cele constatate de expertiza medico-legală, nu s-a făcut dovada pretențiilor formulate, iar evacuarea sa s-a făcut în mod abuziv, el având de achitat în urma evacuării suma de 38 milioane lei cheltuieli de executare. A fost evacuat în mod abuziv, deși el a solicitat să fie lăsat în imobil până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de partaj.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se susține că în mod corect s-a reținut starea de fapt, conviețuirea părților nu mai poate avea loc în același imobil din cauza violenței recurentului, care face scandaluri repetate, refuză să-l întrețină pe copilul care este bolnav și necesită îngrijire specială.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6277 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâtul .
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională ().
Până la partajarea bunurilor comune, a fost atribuit reclamantei beneficiul folosinței locuinței conjugale situată în O, str.-, - 5,. 3, jud. B și s-a dispus evacuarea pârâtului din această locuință.
Pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata sumei de 20,60 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra apartamentului în litigiu, situat în O,-, - 5,. 3, înscris în CF nr. 39.881-O, figurează ca proprietari, sub B 1-2, pârâtul și reclamanta.
Părțile au divorțat prin acord, în baza sentinței civile nr. 7129/2006 din dosarul nr- al Judecătoriei Oradea, dar au continuat să locuiască în același apartament, care, potrivit planului de situație depus la dosar, este compus din 4 camere, bucătărie, antreu, hol, WC, baie, din care, în prezent, pârâtul folosește o cameră și Din pozițiile exprimate de părți, ca și din probele administrate în cauză, instanța a reținut existența unei stări de tensiune de neconciliat între reclamantă și fiul părților pe de o parte, care este nevăzător și care locuiește cu mama sa și pârât, pe de altă parte, starea de tensiune concretizată și în acte de violență ale pârâtului asupra reclamantei și fiului, care au fost văzuți cu urme de violență de martorii - și, audiați în cauză. Din cauza stării de tensiune și incidentelor violente dintre părți, instanța a considerat că, deși prin numărul de încăperi apartamentul ar putea permite folosirea sa de ambele părți, un partaj de folosință, la acest moment, așa cum a solicitat pârâtul reclamant reconvențional, nu ar face decât să agraveze relațiile dintre părți și să creeze noi litigii. Pe de altă parte, dat fiind faptul că reclamanta este cea care se ocupă de îngrijirea fiului nevăzător al părților, instanța a considerat că aceasta este îndreptățită să beneficieze de folosința apartamentului, cu consecința evacuării pârâtului din acest apartament.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâtul, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 260/A/2008 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a ansamblului probator administrat în cauză, reținând că între foștii soți, colocatari în imobilul din litigiu, există o situație tensionată ce degenerează în scandaluri și violențe, ce face imposibilă conviețuirea, în ciuda faptului că apartamentul este format din 4 camere. Culpa în provocarea acestei situații aparține pârâtului-reclamant reconvențional, fapt ce rezultă din declarația martorei -, care a constatat existența unor zgârieturi și echimoze pe corpul intimatei reclamante, aceasta spunându-i că i-au fost cauzate de apelant. Mai mult, din declarațiile martorului rezultă pe de-o parte că apelantul pârât i-a spus că în prezent stă cu o altă femeie în chirie și pe de altă parte că a constatat și el existența unor urme de lovituri pe fața fiului acestora, nevăzător, care locuiește împreună cu părțile.
Martorul audiat la cererea apelantului, nu a fost în măsură să releve o situație de fapt diferită, acesta arătând că nu a vizitat niciodată familia la domiciliul acesteia. Nici înscrisurile depuse în probațiune de apelant nu fac dovada pretinselor violențe pe care apelantul le-ar fi suferit din partea intimatei, ci dimpotrivă, confirmă o dată în plus starea de tensiune dintre cei doi soți.
În ceea ce privește disjungerea capătului de cerere privind partajul, această măsură a fost dispusă în mod legal de către instanța de judecată având în vedere că soluționarea capătului de cerere având ca obiect partaj bunuri comune, tergiversa soluționarea cererii de atribuire a beneficiului folosinței locuinței conjugale și evacuare, măsură ce are, de altfel, un caracter temporar, producându-și efectele și având așadar rațiune doar până la finalizarea partajului.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat cu suma de 15,8 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar depuse la dosar, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, casarea sentinței compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a pronunțat soluția pe baza unei simple expuneri a pretențiilor intimatei care, alături de fiul cu dizabilități, i-au fabricat un dosar fals făcând rost de certificat de la medicul legist conform căruia el ar fi autorul violențelor asupra acesteia.
Intimata l-a tratat ca pe un câine, avea nevoie doar de salariul lui, el se ocupa de educarea copiilor, iar datorită neînțelegerilor a fost nevoit să divorțeze. Este autoarea unui fals, în 1994 -1996 când se afla cu el în Austria apărea ca fiind asistenta personală a băiatului.
S-a reținut că este culpa sa, că martorul a văzut o zgârietură pe mâna intimatei, fără însă să știe cine a făcut-o, arătând doar că i-a spus aceasta că el a provocat- Când a aflat că el a introdus acțiunea de divorț, soția i-a spus că va scoate certificat medico-legal pentru a-l folosi împotriva sa. A dispărut declarația martorului, motivarea instanței fiind sumară, nu s-a luat în considerare declarația lui, s-a respins cererea sa reconvențională, s-a disjuns greșit dosarul, hotărârea nu cuprinde adevăratele motive pe care se sprijină, dosarul este o fabricație a avocatului care i-a pus în culpă violența cu scopul atribuirii apartamentului.
Judecătorul a fost părtinitor, facilitând atribuirea locuinței și evacuarea sa, ori, instanțele nu au fost imparțiale pentru a afla adevărul, nu s-a ținut cont de cererea sa reconvențională, s-a acceptat disjungerea cu toate că a dovedit o contribuție de 100% la cumpărare, ori, conform doctrinei, cererile trebuiau să fie judecate împreună, pretențiile fiind legale. S-a făcut referire la articolul 613 Cod de procedură civilă, deși divorțul s-a soluționat în anul 2006, are 61 de ani, 36 de ani de căsnicie în care intimata i-a făcut viața un iad.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 7, 8, 9 Cod de procedură civilă.
Intimata, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.10.1969, în localitatea T, căsătorie ce a fost desfăcută în baza acordului acestora, prin sentința civilă nr. 7129/08.11.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-. Ulterior, întrucât cu acea ocazie nu s-a dispus cu privire la beneficiul folosinței locuinței conjugale, intimata a promovat prezentul litigiu solicitând stabilirea acestuia în favoarea sa cu evacuarea recurentului pârât, motivând un comportament insuportabil al acestuia.
Se reține, din analiza actelor dosarului de fond, faptul că imobilul a cărui atribuire a beneficiului s-a solicitat, a fost dobândit de către părți cu titlu de cumpărare în anul 1992, deci sub durata căsătoriei, operând astfel conform articolului 30 Codul familiei prezumția comunității, acesta fiind înscris în coala de carte funciară nr. 39881-O cu nr. top. 1683/3/3 (fila 7 dosar fond), compus din 4 camere și dependințe.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională - fila 12 - recurentul a solicitat respingerea acțiunii principale, delimitarea temporară a locuinței până la partajul bunurilor, formulând totodată o cerere de partaj. Față de aceste considerente, este cert că cererea de partaj formulată pe cale reconvențională, față de cererea principală, impunea administrarea unei probațiuni suplimentare, ce ducea implicit la amânarea în timp a soluționării ei, astfel că, întrucât doar cea principală se afla în stare de judecată, cu aplicarea corectă a dispozițiilor articolului 165 Cod de procedură civilă, instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere din acțiunea reconvențională privind partajul bunurilor comune, criticile fiind nefondate.
Se impune a se mai preciza și faptul că, în cadrul acțiunii principale, nu se punea problema analizării dreptului de proprietate, a contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, astfel că în măsura în care se dovedește, recurentul are chiar posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru perioada în care, până la partaj, este nevoit a locui în chirie, astfel că dreptul său va fi astfel protejat.
Cu ocazia soluționării divorțului nu s-a discutat problema folosinței bunurilor, ce era, potrivit articolului 6131aliniatul 3, o cerere accesorie, dar acest aspect nu poate conduce la concluzia sugerată de către recurent că ulterior nu se poate promova o astfel de cerere, cu atât mai mult cu cât de esența căsătoriei este faptul că soții locuiesc împreună, iar de cea a divorțului că aceștia urmează a locui în mod separat.
Tocmai pentru că procesul de partaj durează în timp, legiuitorul a prevăzut posibilitatea soluționării ca măsură a aspectului referitor la care dintre foștii soți îi rămâne beneficiul locuinței conjugale până la partaj, soluție adoptată frecvent de practica judiciară în materie, inclusiv de cea a Curții de Apel Oradea.
Probele administrate în cauză și poziția părților denotă faptul că între acestea există disensiuni, stare tensionată ce nu va dispărea în măsura în care instanța nu va lua decizia ce se impune pentru beneficiul locuinței conjugale, ci dimpotrivă, s-ar acutiza. Locuința are într-adevăr 4 încăperi, dar raportat la această situație conflictuală, conviețuirea foștilor soți nu doar că nu mai este posibilă, ci poate degenera, aspect ce nu profită nimănui, iar instanțele au obligația de a preîntâmpina astfel de evenimente.
Cât privește violențele ce s-ar fi exercitat asupra intimatei de către recurent, martorul - fila 52 - a declarat că a văzut personal când a fost la mama sa - vecină de imobilul - că intimata avea zgârieturi pe mână și i-a spus că a fost bătută ea și fiul cu o seară în urmă de către soț. Martorul - fila 56 - a relatat că relațiile dintre părți sunt proaste, că recurentul i-a spus că au avut divergențe, a văzut-o pe soția lovită la mână și i-a spus că a lovit-o acesta. Se mai reține faptul că, împreună cu intimata, în imobil mai locuiește fiul părților, nevăzător, de îngrijirea căruia se ocupă mama, iar din data de 28.12.2007 - fila 36 dosar apel - recurentul s-a recăsătorit, astfel că nici măcar nu se poate concepe că foștii soți ar mai putea conviețui în același imobil, câtă vreme este firesc ca noua soție să locuiască cu recurentul, aspect ce ar putea duce doar la agravarea stării tensionate, ceea ce este nepermis.
Nu se poate reține din declarațiile martorilor audiați, certificatele medico legale, că cineva dintre aceștia au fost de față când au avut loc pretinsele agresiuni ale soțului asupra soției și invers, ori, indiferent de faptul că au avut sau nu loc, ceea ce este cert este că starea de tensiune este accentuată, iar conviețuirea împreună imposibilă. Cât privește veridicitatea declarațiilor martorilor, a certificatelor medico legale, câtă vreme nu s-a dovedit că mărturia a fost mincinoasă sau actul fals, ele sunt apreciate ca reflectând realitatea, criticile fiind neavenite.
Faptul că între părți se mai poartă un alt litigiu, referitor la atribuirea beneficiului locuinței conjugale, câtă vreme din analiza deciziei civile nr. 344/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor se reține că obiectul acestuia a fost ordonanță președințială, ce are un alt regim juridic decât cel în speță, nu se poate vorbi de existența autorității de lucru judecat pentru a fi incidente dispozițiile articolului 166 Cod de procedură civilă, articolului 1201 Cod civil.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatei200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civildeclarat de recurentul pârât, cu domiciliul în O bld. - nr. 21 - etaj 1. 3 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă (fostă ), cu domiciliul în O bld. - nr. 21 - etaj 1. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 260/A/2008 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /10.11.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /21.11.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
