Obligație de a face. Decizia 1502/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1502/2008
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în B- județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, cu domiciliul în B- județul B, SC SA, cu sediul în O calea nr. 11 județul B, împotriva deciziei civile nr. 299/A/2008 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 217 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul reclamant și intimatul pârât -, lipsă fiind intimata pârât SC SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimatul pârât - a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 16.10.2008, iar recurentul reclamant a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 22.10.2008, copia rezoluției din 03.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra cererii.
Recurentul reclamant depune la dosar concluzii scrise, după care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea hotărârilor anterioare, cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport.
Intimatul pârât - solicită respingerea recursului și păstrarea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei reprezentând cheltuieli de transport.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 217 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - și SC SA O, având ca obiect obligarea acestora de a muta firul telefonic care trece pe proprietatea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în urmă cu mai mulți ani, a fost instalat un fir peste proprietatea reclamantului de către SC SA, până la locuința pârâtului, dar acesta a renunțat ulterior la serviciile de telefonie. În prezent cablul telefonic nu mai traversează proprietatea reclamantului astfel încât nu-i mai îngreunează recoltatul nucilor și nici accesul în curte - acțiunea nemaiavând obiect. Ca urmare a respingerii acțiunii, instanța de fond a considerat că nu se impune nici acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, iar în ceea ce-l privește pe pârât, acesta nu a făcut dovada ocazionării lor. Pârâtul nu poate pretinde daune morale, deoarece nu justifică producerea vreunui prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul.
Prin decizia civilă nr. 299/A/2008 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză nu rezultă existența vreunui fir telefonic instalat peste proprietatea reclamantului, motiv pentru care, în mod corect a respins prima instanță acțiunea. Aceasta trebuie însă respinsă ca neîntemeiată, deoarece potrivit art. 1169 cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ceea ce reclamantul nu a făcut, neexistând probe în sensul celor susținute de reclamant. Acțiunea are obiect obligația de a face, de a ridica firul telefonic, dar nu este dovedită.
Susținerile apelantului potrivit cărora instanța nu și-a dovedit rolul activ, în sensul că nu a cercetat cine a luat firul telefonic care traversează proprietatea lui, nu pot fi luate în considerare pentru admiterea apelului, deoarece obiectul acțiunii era altul și așa cum s-a mai arătat, sarcina probei aparține reclamantului, rolul activ al instanței neputând fi interpretat ca avocatură în favoarea uneia dintre părți.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat cu suma de 5,15 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârilor, obligarea intimaților să-i plătească cheltuielile ocazionate până la dispariția obiectului cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, pe lângă obligarea pârâtului să-și mute firul telefonic, a solicitat cheltuieli de judecată, despre care nu s-a făcut referire. Nu avea de unde să știe că după primirea citației se va muta firul telefonic ce l-a deranjat peste 10 ani, iar reprezentantul Romtelecom i-a spus că nu mai vine să-l ia pentru că pârâtul nu i-a permis, aspect despre care nu a fost întrebat de instanță în baza rolului activ.
A făcut dovada cu acte oficiale ale Parchetului și Poliției că, până la primirea citației din anul 1977, existat firul telefonic peste proprietatea sa la cererea lui -, ori, nu putea să știe că după primirea citației acesta va dispărea.
El nu a cerut ridicarea firului telefonic ci mutarea de pe proprietatea sa, nu există prevederi legale în sensul că nu va primi cheltuieli de judecată dacă obiectul cauzei va dispărea, obligarea sa la plata acestora fiind nelegală și se va adresa Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că are dreptul la un proces echitabil.
Intimatul - a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, iar intimata SC SA, deși legal citată, nu s-a prezentat și nu și-a comunicat poziția.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată - fila 2 dosar fond, se reține că recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtului la mutarea firului telefonic de pe proprietatea sa.
Într-adevăr, recurentul a formulat sesizare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș - dosar nr. 745/P/2006, referitor la existența acestui fir telefonic peste proprietatea sa, întrucât îi tulbură posesia neputând recolta fructele, iar prin notificarea adresată SC SA la 17.08.2005 - fila 5 dosar fond, i-a solicitat să ia măsuri pentru scoaterea firului telefonic, însă, din adresa nr. RS-6065/2007 din 30.11.2007 emisă de Poliția municipiului B - fila 6, s-a comunicat că acel cablu telefonic s-a montat de către serviciul de telefonie B în anul 1976 în urma cererii intimatului, care l-a folosit doar până în anul 2004, când a renunțat la acesta, deci, toate aceste demersuri fiind mult anterioare litigiului.
La data de 14.02.2008 recurentul reclamant, cu ocazia soluționării cauzei în fond, a depus la dosar concluzii conform cărora - fila 12 - a renunțat la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la mutarea firului telefonic, întrucât la 30.01.2008 a observat că acesta a fost sustras, solicitând astfel doar obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Nu instanța de judecată avea obligația de a stabili cine a desființat firul telefonic, ci recurentul prin propunerea de probe, rolul activ al judecătorului ca urmare a faptului că s-a renunțat la capătul principal al acțiunii, nu avea motiv să fie exercitat, astfel că dispoziția legală prevăzută de articolul 129 Cod de procedură civilă nu se impunea a fi aplicată, criticile fiind nefondate.
Ca urmare a faptului că acțiunea promovată de către reclamant a fost respinsă, față de considerentele expuse nu se poate vorbi de faptul că acesta era îndreptățit la a primi cheltuielile de judecată ocazionate, dispozițiile articolului 274 Cod de procedură civilă aliniatul 1 referindu-se la posibilitatea acordării lor în măsura în care s-ar fi admis acțiunea, ceea ce în speță nu este cazul - partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Față de cele expuse, instanța de recurs concluzionează că nu s-au încălcat drepturile recurentului, acesta a beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind respinsă acțiunea nu i se puteau acorda cheltuielile de judecată solicitate, astfel că, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatului- 100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civildeclarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în B- județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, cu domiciliul în B- județul B, SC SA, cu sediul în O calea nr. 11 județul B, împotriva deciziei civile nr. 299/A/2008 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să părții intimate - suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /10.11.2008
Complet fond:.
Complet apel:,
în 2 ex.: /21.11.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
