Obligație de a face. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 153/
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de și, domiciliați în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.48/R din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: contestatorul și intimatul -.G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.20/2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul A, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 0,30 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar, iar cererea de repunere pe rol formulată de intimat este timbrată cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 5,00 lei-taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.92437/1.04.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează, instanței că, prin intermediul serviciului registratură, contestatorul a depus la dosar un memoriu și xerocopie de pe schița de situație a terenului în litigiu.
Contestatorul solicită a se înlătura din proces numita, deși aceasta a fost parte în recursul în care s-a pronunțat decizia cărei anulare o cere. Solicită a se menține starea de suspendare a procesului întrucât a formulat plângere penală împotriva expertului pentru fals și uz de fals, care nu a fost încă soluționată.
Curtea, constatând că nu sunt întrunite prevederile art. 2441Cod procedură civilă, respinge cererea de menținere a stării de suspendare formulată de contestator și, pune în vedere acestuia să-și motiveze contestația.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul G, precizează că nu înțelege să ia cunoștință de motivele contestației, depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Curtea, lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate contestatorului să-și motiveze contestația.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, au răspuns: contestatorul și intimatul G, lipsind contestatoarea.
Contestatorul depune la dosar motivele contestației în anulare.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra ei.
Contestatorul, având cuvântul, susține oral contestația așa cum e motivată în scris, solicitând admiterea ei, anularea deciziei și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Intimatul G, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele invocate de apărătorul său în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată ub nr.4570 la data de 01.11.2006, la Judecătoria Câmpulung, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții și, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-și demoleze magazia și o bucătărie de vară construite pe terenul din punctul "Căminul casei" pe suprafața de 20 lungime și 0,50 lățime sau, în subsidiar, să fie el împuternicit să le demoleze pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.624 din 03.04.2006, care a avut ca obiect partaj succesoral, lui i-a revenit suprafața de 1800 în punctul "Căminul casei" de pe raza comunei, ce pe latura de sud se învecinează cu pârâții care au făcut niște construcții pe proprietatea lui, ocupându-i terenul pe lungimea de 20 și lățimea de 0,50
Prin sentința civilă nr.615 din 8 martie 2007, Judecătoria Câmpulunga admis acțiunea și a obligat pe pârâți să demoleze construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului, cu întinderea de 10,5 sau alternativ să-i plătească acestuia valoarea manoperei de demolare, stabilită de instanță la suma de 1.050 lei. Totodată, au fost obligați pârâții la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în esență că, reclamantul este proprietarul terenului de 1.800 cămin de casă situat în comuna, județul A, ce se învecinează pe latura de sud cu pârâtul, care deși somat de către autoritățile locale ale comunei să sisteze lucrările începute pe terenul reclamantului, fiind amendat în condițiile Legii nr.50/1991, a edificat, împreună cu, o șatră de lemne, pe care cea din urmă s-a arătat de acord să o demoleze.
Expertiza întocmită în cauză a constatat că edificiile au fost edificate pe proprietatea reclamantului, situație în care acțiunea a fost admisă în condițiile art.1075 și art.1076 Cod civil, dându-se posibilitatea reclamantului de a efectua el demolarea pe cheltuiala pârâților.
Apelul declarat de către pârâți prin care a fost criticată sentința ca netemeinică și nelegală, a fost respins, prin decizia civilă nr.288/4 octombrie 2007 Tribunalului Argeș, reținându-se că excepția de inadmisibilitate a acțiunii de demolare fără existența uneia și în revendicare este nefondată, câtă vreme pârâții nu contestă dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului.
Cât despre prestația pozitivă în ceea ce privește obligația de demolare, s-a arătat că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Totodată, criticile aduse raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe de fond au fost constatate neavenite, câtă vreme cu prilejul discutării lucrării de expertiză nu s-a invocat nulitatea relativă în ceea ce privește specialitatea, chestiune ce a fost considerată o achiesare tacită asupra lucrării de topografie efectuată de către un expert agronom.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că s- acordat mai mult decât s-a cerut sub aspectul soluționării excepției de inadmisibilitate a acțiunii formulate de către reclamant, care nu a înțeles să cheme în judecată pe toți coindivizarii din titlul de proprietate al autorului său, dar și dat fiind că reclamantul a formulat singur această acțiune în revendicare deși nu deține un drept exclusiv și determinant asupra terenului.
În acest sens, s-a invocat un înscris nou, emis la data de 2 octombrie 2007, mai înainte ca tribunalul să se fi pronunțat prin decizia sa, prin care Primăria ar fi adeverit cum că pârâții nu ocupă vreo parte din proprietatea reclamantului.
Se mai critică modul de numire al expertului, concluziile lucrării întocmită de acesta, se pretinde că, în afară de necompetența materială a expertului, acesta ar fi înscris constatări false în lucrare, nerespectarea procedurii cu prilejul discutării raportului de expertiză în fața primei instanțe de fond, greșita respingere a cererii de suplimentare a probelor făcută în apel, neluarea în considerare a apărărilor și motivelor de apel, necuprinderea motivelor pe care hotărârea se sprijină și inserarea de motive contradictorii și străine de natura pricinii, greșita interpretare a actului și schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, lipsa de temei legal și încălcarea și aplicarea greșită a legii în pronunțarea hotărârii, lipsa incidenței dispozițiilor art.1075-1076 Cod procedură civilă, în lipsa dovedirii de către reclamant a dreptului său de proprietate, necitarea părților de către expert cu prilejul deplasării la locul efectuării lucrării, nedepunerea acesteia cu 5 zile înainte de termenul de judecată, ignorarea de către instanță a situației pârâților, respectiv a faptului că nu au beneficiat de apărare calificată, ceea ce a condus la încălcarea dreptului lor la apărare, dar și a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, nearătarea motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței printr-o motivare sumară și confuză, neanalizarea unui capăt de cerere, respectiv a motivului de apel prin care s-a arătat că cei doi pârâți nu s-au bucurat de judecarea unui proces în mod echitabil, asigurarea dreptului la apărare.
Prin decizia civilă nr.48/R din 14 februarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâți și i-a obligat pe aceștia să plătească intimatului-reclamant suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reținând în esență că, decizia împotriva căreia s-a formulat recurs având caracter irevocabil, nu mai putea fi atacată cu un nou recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2008, pârâții și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.48/R din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, invocând ca temei de drept dispozițiile art.317 - 321 Cod procedură civilă, hotărârea fiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul că instanța nu a cercetat actele depuse la dosar și toate probele administrate.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale curtea reține următoarele:
Contestația în anulare reglementată de art.317 și art.318 Cod procedură civilă este o cale de atac extraordinară de retractare, ale cărei condiții de exercițiu și motive sunt limitativ prevăzute de lege.
Astfel, în conformitate cu art.317 alin.(1) Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii (pct.1) și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (pct.2) numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.317 alin.(2) din același cod, contestația poate fi primită pentru motivele sus-menționate în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.318 alin.(1) Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauză, prin decizia civilă nr.48/R din 14 februarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI a analizat și motivat în detaliu inadmisibilitatea recursului.
În același timp, respingându-se recursul ca inadmisibil, examinarea oricărui alt motiv de casare din cele invocate nu mai era utilă cauzei, lipsa acestei examinări neputând fi deci considerată o omisiune, sau că din greșeală nu s-a cercetat vreunul din motivele de recurs.
De altfel, este cunoscut că pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind, astfel cum s-a arătat, o cale extraordinară de atac, deci de retractare.
Din modul de reglementare a tezei secunde a art. 318 proc. Civilă, rezultă că folosirea contestației în anulare pentru omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs este permisă numai atunci când recursul a fost respins pe fond, nu și atunci când recursul a fost respins pe o excepție procesuală - în speță, inadmisibilitate.
Aceasta deoarece omisiunea de cercetare motivelor de recurs presupune, prin ipoteză, că instanța avea obligația de a analiza motivele de recurs cu care a fost investită, ori o atare obligație subzistă pentru instanță numai atunci când recursul se judecă pe fond, iar nu pe o excepție procesuală, pentru ca in acest din urmă caz, nu se mai justifica utilitatea examinării motivelor propriu-zise de recurs, lipsa acestei examinări neputând fi considerată o omisiune in sensul art. 318 alin. 1 teza a II-a proc. Civ.
Așa fiind, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 48/R din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI este privita ca inadmisibilă și va fi respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată și, domiciliați în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.48/R din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.05.2008
Jud.recurs: -/- -/
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
