Obligație de a face. Decizia 1531/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1531/
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în com.Lăzarea, sat,-, jud.H, împotriva deciziei civile nr.90 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții recurenți și, asistați de av. și reprezentantul pârâților intimați și, av. în substituirea av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 35,50 lei taxă judiciară de timbru (chitanțe filele 5, 13) și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei, anulat la dosar, iar pârâții intimați au depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantului reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților recurenți declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, nu solicită termen pentru studierea acesteia și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâților intimați declară, de asemenea, că nu are cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale. În subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Nu solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.46 din 12 ianuarie 2009, Judecătoria Gheorghenia admis în parte acțiunea reclamanților și, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții și; a obligat pârâta să-și întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr.598 CN Lăzarea nr.cad.734 obținut de la antecesorul său prin Titlul de proprietate nr.75235/2003 eliberat de Prefectura H, cu daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii; a respins cererea reclamanților față de pârâtul; a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 2.166,7 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta.
Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr.90 din 16 iunie 2009, admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți și a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1037,5 lei în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 21.03.2002, pârâții-vânzători au vândut pe veci reclamanților-cumpărători terenul situat în postata în suprafață de 8150 mp, ce figurează sub nr.top.0309 și este dezmembrat din acesta, cumpărătorii achitând prețul de 350 lei la momentul încheierii actului. Acest înscris are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, lipsindu-i forma autentică pentru a reprezenta un contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate.
Ulterior încheierii acestui antecontract pe numele antecesorului apelantei-pârâte, precum și pe numele altor persoane, descendenți ai aceluiași defunct, a fost emis Titlul de proprietate nr.75235 din 17.11.2003, pentru suprafața de 4 ha 6600 mp de fâneață și arabil, din care face parte și suprafața de 8150 mp ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Ca urmare a emiterii acestui titlu de proprietate, suprafața totală de 18500 mp de fâneață situată în extravilan a fost înscrisă în CF nr.598 CN nr.top.734 în favoarea șui și HG, antecesorul apelantei-pârâte fiind.
În aceste condiții, tribunalul a constatat, în ceea ce privește antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți, respectiv soarta acestuia va depinde de rezultatul partajului succesoral. Suprafața ce constituie obiectul antecontractului nu este în prezent dezmembrată, cotele tuturor proprietarilor tabulari fiind indivize. Fiecare dintre coindivizari pentru a-și valorifica dreptul propriu poate cere ieșirea din indiviziune. În aceste condiții dacă suprafața de 8150 mp este atribuită coproprietarului înstrăinător, s-ar putea cere perfectarea contractului de vânzare cumpărare; dacă lotul nu cade în partea promitentului vânzător obligația acestuia se transformă în dezdăunări.
Tribunalul a mai constatat că reclamanții intimați au renunțat la capătul de cerere privind pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, solicitând doar obligarea pârâților să se întabuleze în CF cu suprafața de 8150 mp. În aceste condiții, având în vedere starea de indiviziune hotărârea pronunțată astfel de instanță ar stabili obligații și în sarcina altor persoane. Tribunalul a considerat că reclamanții puteau și trebuiau să ceară obligarea pârâților la ieșirea din indiviziune, după care, în funcție de rezultatul partajului, să se procedeze în consecință.
Cu referire la susținerea intimaților potrivit căreia apelanta a pierdut legitimarea procesual civilă de a înainta vreo cale de atac, tribunalul constată că această susținere este neîntemeiată având în vedere calitatea de parte în proces a apelantei.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și pe cale de consecință a interpretat greșit posibilitatea intimatei de a iniția procedura succesorală.
În acest sens se arată că instanța de apel a recunoscut valabilitatea promisiunii de vânzare încheiată între părți, promisiune potrivit căreia obiectul tranzacției a fost clar definit și identificat. La momentul încheierii tranzacției vânzătoarea nu a menționat că ar exista și alți moștenitori ai terenului, astfel că s-a obligat în nume propriu să asigure cumpărătorilor documentația necesară în vederea întabulării terenului cumpărat. În cauză a fost dovedită fără putință de tăgadă partajarea voluntară a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate, partajare care era cunoscută de membrii comunității și care a creat convingerea cumpărătorilor că vânzătoarea este singurul proprietar. În opinia recurenților instanța de apel a deturnat manifestarea de voință a pârâților în sensul în care aceștia ulterior demarării acțiunii civile, au inițiat procedura succesorală. Soluția instanței de apel nu a făcut altceva decât să încurajeze atitudinea pasivă a pârâților.
Se mai arată, în cuprinsul memoriului de recurs, că instanța de apel a făcut aprecieri subiective atunci când a indicat posibilitatea recurenților reclamanți de a se substitui intimatei apelante pentru a cere partajul imobilului omițând că reclamanții nu au nici un raport juridic cu terții moștenitori care să fundamenteze un asemenea demers și pe cale de consecință nu au legitimare procesuală activă. Instanța de apel avea temeiuri suficiente să constate existența partajului voluntar întrucât porțiunea de teren vândută a fost stăpânită exclusiv de vânzătoare iar restul de terne de către celălalt moștenitor.
Hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea art.1073-1075 cod civil în sensul în care reclamanții recurenți sunt creditorii obligației de a face și au dreptul de a dobândit îndeplinirea acesteia întocmai. Acest drept nu poate fi realizat decât în condițiile în care pârâta procedează la dezbaterea succesiunii și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului vândut.
Dezbaterea succesiunii este un demers intuitu personae neputând fi îndeplinit de o persoană fără vocație succesorală.
Nu în ultimul rând se arată că potrivit disp.rt.27 din Legea nr.7/1996 acela care s-a obligat să constituie sau să strămute un drept real în favoarea unei alte persoane este obligat să predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acestui drept.
Recurenții au mai arătat că vânzarea-cumpărarea dintre părți este valabilă în temeiul art.969 Cod civil ceea ce face a fi incident în speță art.1 alin.1 și 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și a interpretării date de CEDO acestui text.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a invocat împrejurarea că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare este coproprietatea mai multor persoane, respectiv., (antecesorul intimatei) și HG, împreună în cote nedefinite.
terenului și întabularea acestuia în favoarea pârâtei s-a făcut fără a fi chemați în judecată toți proprietarii tabulari.
Intimata a mai arătat că potrivit art.1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar are dreptul la dezdăunare. În acest sens intimata a arăt că în situația în care în urma partajului lotul de teren vândut nu i-a revenit, ar putea eventual să fie obligată la dezdăunări în favoarea reclamanților.
Cu referire la considerentele cuprinse în decizia de apel intimata a arătat că în repetate rânduri a menționat în cuprinsul motivelor de apel împrejurarea că acest teren se află în indiviziune astfel că este în imposibilitate de a-și înscrie dreptul de proprietate.
În fine intimata a mai arătat că prin decizia pronunțată în apel nu a fost încălcat art.1 alin.1 și 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți pârâta intimată a înstrăinat către reclamanții recurenți terenul situat în postata "" în suprafață de 8150 mp înscris sub nr.top.9309.
La interogatoriul luat pârâta și soțul acesteia au recunoscut încheierea antecontractului arătând însă faptul că este vorba de vânzarea folosinței terenului și nu vânzarea propriu-zisă a acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă că în baza antecontractului de vânzare-cumpărare reclamanții au procedat la înscrierea în Registrul Agricol a acestui teren încă din anul 2004 achitând sarcinile publice aferente.
Instanța subliniază că la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în mod voit pârâta a ascuns cumpărătorilor starea de indiviziune în care se afla astfel că indiferent dacă a avut în vedere înstrăinarea propriu-zisă sau doar înstrăinarea "dreptului de folosință" obiectul înstrăinării a avut în vedere un bun asupra căruia inclusiv vânzătoarea se considera unic proprietar.
Apărarea pârâtei potrivit căreia reclamanții în calitatea de debitori ai obligației de a face au deschisă calea acțiunii în dezdăunări nu poate fi primită întrucât și în această situație demersul eventual al reclamanților ar fi împiedicat de acțiunea personală a pârâtei, respectiv de inițierea procedurii succesorale și a ieșirii din indiviziune.
Cu alte cuvinte, indiferent ce demers procesual ar fi întreprins reclamanții acesta ar fi fost împiedicat de acțiunea sau inacțiunea pârâtei.
B credință a reclamanților, reprezentarea pe care aceștia au avut-o în privința bunului cumpărat și a proprietarului vânzător a acestuia nu au fost niciodată contestate, astfel că pentru a obține îndeplinirea întocmai a obligației de către vânzător cumpărătorii nu avea altă posibilitate decât cea abordată prin prezenta acțiune.
Potrivit disp.art.27 din Legea nr.7/1996, pârâta este obligată să predea reclamanților toate înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului de proprietate dobândit prin antecontractul de vânzare-cumpărare.
Înscrisurile necesare astfel presupun într-adevăr operațiunea de dezbatere a succesiunii și operațiunea de ieșire din indiviziune. Reclamanților nu li se poate nega dreptul dobândit întrucât așa cum arătam anterior și așa cum rezultă în mod evident din probele administrate în cauză, pârâta vânzătoare este cea care a omis să prezinte cumpărătorilor de bună credință situația reală a dreptului său.
Acțiunile pe care pârâta va trebui să le facă pentru ducerea la îndeplinire a obligației stabilite prin antecontract au natura unor acțiuni personale în demararea cărora reclamanții nu au niciun fel de calitate.
Nu în ultimul rând din motivele de apel rezultă că pârâta a invocat aspecte formale ale judecății privitoare la inexistența unui temei legal în baza căruia ar putea fi obligată să-și întabuleze dreptul de proprietate; modalitatea în care reclamanții și-au formulat acțiunea și, în fine, modalitatea în care instanța de fond a înțeles să o soluționeze stabilind în sarcina pârâtei obligația de a-și întabula dreptul de proprietate fără să precizeze suprafața care trebuie să o întabuleze.
Cu alte cuvinte, pârâta apelantă nu a invocat neîndeplinirea vreunei obligații stipulate în antecontract de către vânzător omițând să aibă în vedere prevederile art.969 Cod civil.
Instanța de apel a omis să analizeze probațiunea administrată la judecata fondului cauzei, probațiune din care rezultă că acordul de voință al părților a fost liber exprimat, pârâta s-a obligat să înstrăineze terenul identificat în antecontract și că aceasta a încasat prețul stabilit. Mai mult decât atât instanța de apel a omis să constate că deși asupra acestui teren au fost înscriși moștenitorii numitei în cote nedefinite, cumpărătorii folosesc netulburați de vreun coindivizar suprafața de teren cumpărată și achită în mod public, sarcinile fiscale ale acestui imobil de mai bine de 5 ani.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că în temeiul disp.art.969 Cod civil, 1073 Cod civil, art.27 din Legea nr.7/1996, acțiunea reclamanților este întemeiată astfel că hotărârea pronunțată în apel este nelegală fiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În conformitate cu disp.art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat, va modifica în tot decizia atacată și va respinge apelul declarat de pârâta apelantă.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ. Curtea va obliga pârâta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurenților - reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna Lăzarea, sat nr.1398, județul H, împotriva deciziei civile nr.90 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată.
Respinge apelul declarat de pârâta apelantă, împotriva sentinței civile nr.46 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni în dosarul de mai sus.
Obligă pârâta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților recurenți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 7 octombrie 2009, în ședința publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
6 exp.
06.11.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
