Obligație de a face. Decizia 1534/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1429/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1534
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 430 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru recurentul pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și intimata reclamantă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 78613/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimatei solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi achitarea sumei de 1000 lei în continuu și respingerea celei de-a doua cereri privind rezoluțiunea contractului; depune la dosar înscrisurile menționate.
Avocatul recurentului menționează că acel dosar se află în faza judecării apelului și are stabilit termen de judecată la Curtea de APEL BUCUREȘTI la data de 14.12.2009.
Se opune la administrarea probelor arătate de partea adversă, apreciind că acestea nu au legătură cu cererea de chemare în judecată de față.
Arată că nu are alte probe de solicitat.
În urma deliberării, Curtea admite proba cu înscrisurile depuse la dosar de intimata reclamantă, urmând a se verifica în ce măsură acestea sunt pertinente în cauză.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind nelegală și netemeinică.
motivele de recurs și apreciază că instanța nu poate transforma un contract încheiat între două persoane, având în vedere voința vânzătorului, care nu dorește să i se acorde o sumă lunară ci întreținerea fizică în gospodărie. La încheierea contractului au fost avute în vedere calitățile fizice și psihice ale intimatei, iar nu posibilitățile materiale ale acesteia.
În concluzie, solicită admiterea recursului și constatarea inadmisibilității cererii de chemare în judecată sau nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, prin care instanța se voinței părții recurente, căruia i se impune să încheie un alt contract în locul celui care este încă în vigoare.
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, dovedite prin chitanța pe care o depune la dosar.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, arătând că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Motivele invocate în recurs sunt chestiuni de fapt, care nu pot face obiectul discuției în recurs. Aspectele care vizează nelegalitatea nu au relevanță în cauză.
Problema care se impune a fi discutată este dacă instanța poate schimba contractul, iar intimata apreciază că se poate, în condițiile în care creditorul refuză, în mod culpabil, să primească achitarea obligației de către debitor.
În conformitate cu prevederile art. 969 - 970 din Codul Civil, în speță este vorba despre un contract cu titlu oneros, ce incumbă obligații ambelor părți, iar debitorul este împiedicat să-și îndeplinească obligațiile, aceasta fiind o încercare de împiedicare a derulării contractului, în mod unilateral.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9109/30.06.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a tabilit echivalentul valoric al obligației de întreținere la suma de 1.000 Ron lunar și a obligat reclamanta să plătească lunar pârâtului suma de 1.000 Ron.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că pârâtul, deși este vârstnic și are nevoie de ajutor, nu a primit acest ajutor de la reclamantă pentru că l-a refuzat cu obstinație.
Pârâtul invocă dispozițiile art.969 Cod civil, dispoziții care, în opinia sa, ar împiedica instanța să noveze în privința obligației reclamantei.
Într-adevăr, contractul este legea părților, dar acest lucru este, în egală măsură, valabil și pentru pârât. Acesta avea obligația să se abțină de la orice atitudine care ar fi pus în dificultate partea cocontractantă în îndeplinirea propriilor obligații.
Cu alte cuvinte, pârâtul trebuia să dea dovadă de bună-credință și să permită reclamantei pătrunderea în imobil pentru îndeplinirea obligației de întreținere în natură. Cum acest lucru nu s-a întâmplat decât arareori, în funcție de dispoziția schimbătoare a pârâtului, reclamanta s-a găsit în imposibilitate de a-și executa obligația asumată prin încheierea contractului.
O asemenea situație pârâtul fără ajutor.
Chiar dacă întreaga culpă îi aparține, reclamanta dorește să găsească o modalitate de a-și îndeplini obligațiile și a acorda sprijin pârâtului. Pornind de la premisa îndeplinirii convențiilor cu bună-credință, statuată de dispozițiile art.970 Cod civil, instanța a admis cererea și a schimbat natura obligației asumate de reclamantă, transformând-o într-o sumă de bani. Aceasta reprezintă singura modalitate de sprijin a pârâtului și de îndeplinire a obligației asumate de reclamantă.
Intervenția instanței în acordul de voință al părților își găsește explicația în atitudinea pârâtului pe care o eventuală rezoluțiune a contractului l-ar avantaja, atitudinea sa demonstrând că acesta este scopul pe care îl urmărește. Interesul reclamantei este reprezentat de menținerea efectelor contractului, schimbarea naturii obligației asumate fiind o măsură prin care se asigură o executare a obligației, fără a mai fi necesar concursul și buna-credință a părții cocontractante.
Pentru a asigura un sprijin financiar decent pârâtului, instanța nu s-a raportat la nivelul salariului mediu brut pe economie, ci a avut în vedere stabilirea unei sume care să permită un nivel de trai decent. Suma de 1.000 Ron, care se va adăuga veniturilor lunare ale pârâtului de 1.200 Ron, îi vor asigura acestuia acoperirea necesităților zilnice și a cheltuielilor utilităților.
Prin decizia civilă nr.430/23.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr.9190/30.06.2008, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel privind greșita respingere de prima instanță a cererii de suspendare formulată de apelantul - pârât în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, prin care a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze, având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere până la soluționarea dosarului având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, tribunalul a reținut netemeinicia acestui motiv.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că dezlegarea prezentei pricini nu depinde de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul celeilalte judecăți.
Tribunalul a mai avut în vedere și caracterul facultativ al suspendării întemeiată pe dispozițiile art.244 Cod procedură civilă, constatând că aceasta nu se impune și raportat la faptul că cererea de rezoluțiune a contractului de întreținere menționat este a doua cerere de acest gen formulată de, prima acțiune fiind respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.19642/19.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 1
În ceea ce privește motivele de apel prin care apelantul - pârât invocă culpa reclamantei - intimate în neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere autentificat sub nr.240/08.02.2006, tribunalul a reținut netemeinicia acestor susțineri.
Astfel, în primul rând, s-a avut în vedere puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.19642/19.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, devenită irevocabilă prin pronunțarea deciziei civile nr.147/30.01.2008 de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Așadar, în ceea ce privește executarea obligației de întreținere până la data de 30.01.2008, tribunalul a reținut că instanțele au stabilit cu caracter irevocabil că, până la această dată, obligația de întreținere a fost executată corespunzător.
Relațiile dintre părți s-au înrăutățit după acest moment, pârâtul refuzând cu obstinație prestarea întreținerii de către reclamantă, așa cum a reținut și prima instanță.
De altfel, toți martorii audiați în cauză au arătat că au văzut-o pe reclamantă la poarta pârâtului de mai multe ori, încercând să ia legătura cu acesta, în timp ce martorii audiați la propunerea reclamantei detaliază toate încercările reclamantei de a presta întreținere în mod corect pârâtului.
Tribunalul a reținut că apelantul - pârât, creditor al obligației de întreținere refuză fără temei, în mod culpabil, primirea întreținerii în natură, situație în care, cererea debitorului întreținerii ca aceasta să fie transformată în bani este întemeiată și acest lucru tocmai pentru a respecta dispozițiile art.969 Cod civil, care reglementează forța obligatorie a contractului.
Apelantul - pârât nu poate invoca în favoarea sa acest text legal, deoarece el este cel care a nesocotit voința părților rezultată din contract, refuzând culpabil primirea întreținerii în natură iar, la momentul de față, singura modalitate viabilă de aducere la îndeplinire a acestui contract rămâne transformarea obligației de întreținere în natură în bani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul - apelant, criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.970 Cod civil. Schimbarea clauzelor contractului intervenit între părți pe cale judecătorească este nelegală, instanța neputând să se substituie voinței clare a vânzătorului care nu a dorit să primească o sumă lunară de bani, ci o îngrijire permanentă din partea reclamantei, așa cum se detaliază în contract;
- instanța de apel trebuia să rețină din probele administrate faptul că reclamanta - intimată dă dovadă de rea-credință și că nu-și îndeplinește obligația de întreținere a recurentului, atentând chiar la viața acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi fondat recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie ale deciziei recurate:
Curtea va analiza numai motivele de nelegalitate nu și pe cele de netemeinicie, întrucât este ținută a analiza doar motivele de recurs prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă. Netemeinicia ca motiv de recurs prevăzut de pct.11 al art.304 Cod procedură civilă a fost înlăturată de legiuitor prin abrogarea acestui text de lege prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 aprobată prin Legea nr.219/2005.
În consecință, motivul de recurs prin care se solicită de către recurent ca în urma reanalizării probatoriului să se stabilească o altă situație de fapt, respectiv să se rețină reaua credință a reclamantei - intimate nu va fi analizat de către instanța de recurs.
Este întemeiat însă motivul de nelegalitate invocat de către recurent.
Dispozițiile art.969 cod civil sunt dispoziții imperative care nu prevăd nicio excepție de la aplicarea lor.
Ca atare, este nelegal a se invoca de către instanța de fond și să se mențină de către instanța de apel dispozițiile art.970 Cod civil ca o excepție de la principiul forței obligatorii a convenției dintre părți.
Este real faptul că pârâtul refuză primirea îngrijirii pe care reclamanta i-o oferă în baza contractului încheiat între ei.
Refuzul pârâtului în acest sens echivalează cu o încălcare unilaterală a contractului de întreținere încheiat cu reclamanta - intimată și atrage după sine sancțiunile legale pentru neexecutarea culpabilă a unui contract printre care nu se numără însă posibilitatea substituirii voinței pârâtului în sensul novării obiectului contractului. Există alte căi legale de sancționare a relei-credințe de care dă dovadă recurentul.
În consecință, Curtea constată că instanțele anterioare au încălcat dispozițiile imperative ale art.969 Cod civil și fără a avea un temei legal sau substituit voinței pârâtului - recurent în modificarea obiectului contractului cu clauză de întreținere încheiat de către părți.
Este greșită și susținerea instanței de apel în sensul că "singura modalitate viabilă de aducere la îndeplinire a contractului" încheiat de părți "rămâne transformarea obligației de întreținere în natură în bani", întrucât dacă s-ar accepta această variantă (pentru care, așa cum s-a reținut mai sus, nu există temei legal), oricum nu s-ar aduce la îndeplinire contractul inițial al cărui obiect îl constituia prestarea unei îngrijiri permanente pentru recurent, constând în preocuparea și asigurarea menajului, îngrijire medicală la domiciliu, spitalizare la nevoie, procurare de medicamente.
Acordarea unei sume de bani nu asigură recurentului satisfacerea tuturor acestor nevoi, astfel încât nu se poate reține nici faptul că plata unei sume lunare echivalează cu executarea contractului în litigiu.
În consecință, potrivit considerentelor de mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul apelantului - pârât, va schimba în tot sentința apelată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata să plătească recurentului suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.430 A din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr.9109/30.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Obligă intimata să plătească recurentului 1.500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./04.03.2010
TB-4 -;
Jud.1 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
