Obligație de a face. Decizia 1537/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1537/
Ședința publică din 05 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în com. de M, sat.-, județul M, împotriva deciziei civile nr.8, din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-(număr în format vechi).
Procedura completă.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 22 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de 29 octombrie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5510 din 20 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect obligarea pârâților să-și dea acordul pentru obținerea de către reclamanți a autorizației pentru schimbarea destinației spațiului de locuit și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, a admis în parte cererea reconvențională a pârâților și, obligând reclamanții pârâți reconvenționali la plata contravalorii în lei a sumei de 1000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 237,7 Ron.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și au solicitat: admiterea acțiunii; obligarea pârâților să-și exprime acordul pentru obținerea de către reclamanți a autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului de locuit situat în Tg-M, str. -.-, nr.34,.A,.5;jud.M, în spațiu comercial, respectiv birou poștal "prioripost"; în caz de refuz al pârâților, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ pentru obținerea de către reclamanți a autorizației necesare pentru schimbarea destinației spațiului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt titularii dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.5 situat în Tg-M-. jud
Reclamanții au perfectat un contract de locațiune (nr. 32/13348/1.07.2005) cu CN. Poșta Română, prin direcția de Poștă rapidă, cu sediul în B, Calea, nr. 6-8, sector 6, prin are au conferit societății locatare dreptul de folosință asupra apartamentului nr. 5.
Reclamanții au efectuat toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului, beneficiind de acordul coproprietarilor din imobil cu excepția celor doi pârâți.
Activitățile pe care reclamanții urmau să le desfășoare în imobil nu sunt de natură a perturba folosința liniștită a proprietarilor vecini, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un birou silențios destinat în exclusivitate expedierii corespondenței în sistem prioripost. Nefiind vorba despre un oficiu poștal propriu-zis, care să presupună un aflux semnificativ de persoane și o activitate intensă, schimbarea destinației spațiului nu presupune nici un fel de inconveniente pentru vecini, excluzându-se cu desăvârșire posibilitatea producerii de poluare fonică sau altă formă de stres.
Prin întâmpinarea formulată pârâții și, au solicitat respingerea cererii întrucât din luna mai anul 2005, funcționează ilegal, fără autorizație de funcționare, în.nr.5 punctul județean de prelucrare rapid, în următoarele condiții:
Activitatea desfășurată în. nr. 5 din str. -.- nr. 34, perturbă liniștea proprietarilor între orele 6-18, inclusiv în orele de liniște prin ștampilarea zgomotoasă a corespondenței pe un de lemn.
zgomotoasă a portierelor mașinilor poștei, care staționează în fața ilegal, existând semnul de oprire interzisă, precum și afluxul semnificativ de personal lucrător și client.
exterioara este construită fără autorizație, din ciment cu scări inegale și o balustradă din țeava de fier pe spațiul al fațadei. Atingerea balustradei cu sacii plini de corespondență produce zgomot și vibrație ferestrelor și podelei ca la cutremur., spatele scării a devenit WC public pentru trecătorii nocturni, neasigurându-se curățenia spațiului respectiv. Prevederile legale cer ca finisajele scărilor de acces și balustrada să fie confecționate din material de calitate superioara (granito-gresie si inox) și să fie sprijinită de peretele fațadei, condiții imposibil de respectat, în cazul de față, balcoanele apartamentelor nepermițând acest lucru.
Prin cererea reconvențională pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat 3000 EURO pentru stresul provocat de ștampile, portiere, vociferările șoferilor, mirosul pestilențial și fumul de țigară care se ridică în balcoanele noastre și nu pot aerisi locuința, din luna mai 2005.
Reclamanți sunt proprietarii apartamentului 5 din Tg-M str. -.- nr.34. A, jud.M, iar pârâții reclamanți reconvenționali proprietarii apartamentului nr. 8 din același imobil.
Reclamanții au perfectat un contract de locațiune (nr. 32/13348/1.07.2005) cu GN. Poșta Română, prin direcția de Poștă rapidă, cu sediul în B, Calea,nr.6-8,sector 6, prin are au conferit societății locatare dreptul de folosință asupra apartamentului nr.5.
Reclamanții au efectuat toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului, beneficiind de acordul coproprietarilor din imobil cu excepția celor doi pârâți.
Reclamanții au susținut că activitățile pe care reclamanții urmau să le desfășoare în imobil nu sunt de natură a perturba folosința liniștită a proprietarilor vecini, cu atât mai mult cu cât, este vorba despre un birou silențios destinat în exclusivitate expedierii corespondenței în sistem prioripost. Nefiind vorba despre un oficiu poștal propriu-zis, care să presupună un aflux semnificativ de persoane și o activitate intensă, schimbarea destinației spațiului nu presupune nici un fel de inconveniente pentru vecini, excluzându-se cu desăvârșire posibilitatea producerii de poluare fonică sau altă formă de stres.
Susținerile reclamanților nu sunt reale, întrucât activitatea biroului presupune o activitate ce începe la ora 6 dimineața și continuă și în alte ore de liniște, presupune transportul unor colete grele ce pot fi manevrate zgomotos sau persoanele să vorbească mai tare și mai ales prin ștampilarea rapidă a coletelor, la ora 6 dimineața, produce un zgomot ce deranjează vecinii, în cauză, pe pârâții reclamanții reconvenționali (așa cum s-a constatat la cercetarea la fața locului).
Acest zgomot deranjează vecinii, întrucât nu s-a realizat o izolare fonică a imobilului.
Față de cele arătate instanța de fond a respins cererea reclamanților și a admis în parte cererea reconvențională și a obligat pârâții reconvenționali la plata sumei de 1000 EURO daune morale către reclamanții reconvenționali, pentru faptul că din 01.07.2005, fără a avea acordul reclamanților reconvenționali, au desfășurat activitatea comercială în spațiu de locuit, proprietatea lor personală, producând zgomot și deranjând reclamanții reconvenționali în orele de liniște (activitatea biroului începând la ora 6 dimineața).
Pârâții reconvenționali au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții reconvenționali reprezentând taxa de timbru pentru pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel atât reclamanții și, cât și pârâta reclamantă reconvențională (calea de atac fiindu-i recalificată din recurs, potrivit art.282 Cod procedură civilă), ambele apeluri fiind declarate și motivate în termenele prevăzute de art.284 alin.l și 287 Cod procedură civilă.
Apelanții reclamanți au cerut admiterea propriului apel și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii principale având ca obiect obligarea intimaților să-și exprime acordul pentru obținerea de către apelanți a autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului comercial, în caz de refuz cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ, precum și în sensul respingerii cererii reconvenționale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acestui apel s-a mai susținut că actualmente, în apartamentul ce constituie proprietatea apelanților, nu se mai desfășoară nicio activitate, spațiul fiind închis până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Această situație contrazice menționarea în considerentele hotărârii a faptului că activitatea biroului presupune o activitate ce începe dimineața și continuă și în alte ore de liniște.
S-a criticat și reținerea în considerente a faptului că activitatea biroului presupune transportul unor colete grele ce pot fi manevrate zgomotos sau că persoanele vorbesc mai tare și ștampilarea rapidă a coletelor produce zgomot de dimineață, apelanții reclamanți arătând că cercetarea la fața locului s-a efectuat în cursul unei după-amiezi, fără a fi constatate aceste aspecte. Dimpotrivă, instanța de fond a putut constata, ex propriis sensibus, că atât intimații cât și ceilalți locatari ai imobilului beneficiază de o cale de acces separată la apartamentele lor, dreptul de folosință nefiindu-le afectat de scara exterioară ce duce la apartamentul apelanților.
Reclamanții au mai arătat că, intimații sunt singurii care refuză, cu rea credință, să-și exprime acordul pentru schimbarea destinației spațiului, această operațiune nepresupunând inconveniente pentru vecini, un argument suplimentar fiind că în imediata vecinătate funcționează mai multe spații comerciale, aspect confirmat la interogatoriu de intimata.
Un alt aspect eronat reținut de instanța de fond s-ar referi la zgomotul produs prin nerealizarea izolației fonice, care nu este necesară, iar pe de altă parte autorizația de construire este eliberată doar după parcurgerea procedurii de verificare a îndeplinirii normelor legale, aspect care este verificat de autoritatea emitentă a actului.
Cu privire la admiterea parțială, a cererii reconvenționale, reclamanții apelanți au susținut că acordarea celor 1000 euro cu titlu de daune morale s-a făcut cu o ușurință surprinzătoare, fără ca din probele administrate să rezultă pretinsa prejudiciere a intimaților.
În drept s-au invocat dispozițiile art.296 teza a doua, 274 alin.2 și 298 Cod procedură civilă.
Pârâta reclamantă reconvențională a solicitat admiterea propriei căi de atac (recalificată din recurs în apel) și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a cererii reconvenționale, prin obligarea pârâților reconvenționali la plata daunelor morale în cuantum de 3000 euro.
Din centralizarea concluziilor scrise depuse de această apelantă în datele de 21 iunie 2007 ( 14), 27 septembrie 2007 (24), 16 2007 (58) și 17 decembrie 2007, instanța de apel a reținut că principala critică a apelului reclamantei reconvenționale privea acordarea integrală a sumei de 3000 euro solicitată cu titlu de daune morale, însă așa cum a susținut și oral, la dezbaterile din 27 septembrie 2007, apelanta mai era nemulțumită si de funcționarea în continuare a serviciului poștal, precum și de modificarea fațadei imobilului, cerând aducerea ei la starea inițială, precum și de neachitarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea acestui apel s-au reiterat aspectele privind deranjul provocat de activitatea desfășurată în apartamentul 5, criticându-se în special lipsa solicitării acordului vecinilor în vederea eliberării unei autorizații de construcție. Practic s-a criticat funcționarea poștei rapide și schimbarea destinației apartamentului în lipsa acordului vecinilor și a autorizației administrative, sens în care, coroborat cu zgomotul produs și prejudicierea folosinței locuinței apelantei, refuzul exprimării acordului schimbării de destinație este justificat. S-a mai susținut și că scările exterioare au fost executate cu deficiențe, nefiind respectate contractul de concesiune nr.221/2007 și dispoziția nr.5260/2007 emise de Primăria mun.Tg.
La dosarul cauzei s-a depus următoarele înscrisuri: copie extras CF nr.38506/V, fotografii, contract de vânzare cumpărare nr.112 din 25.01.2007, contract de cesiune nr.221/2007, adresa SC E - Gaz, aviz sanitar nr.293/2007, aviz "" nr.-/2007, aviz nr.1194/2007, aviz SC SA, aviz de amplasament nr.901/2007, certificat urbanism nr.1172/2006 (15-45).
In conformitate cu dispozițiile art.295 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că se impune audierea în apel a martorei, propusă de reclamanții apelanți, teza probatorie vizând aspecte legate de modificarea spațiului apartamentului 5. (f.79-80).
De asemenea, instanța de apel a considerat utilă emiterea unei adrese către CN Poșta Română SA, prin care să solicite programul de lucru al Serviciului Curier Rapid Intern cu sediul în str.-.- nr.34 A în perioada funcționării și dacă în prezent acest oficiu poștal mai funcționează, aspect util soluționării ambelor apeluri, reclamanta reconvenționale susținând desfășurarea în continuare a acestui serviciu poștal iar reclamanții criticând dezlegarea dată schimbării destinației ca urmare a prejudicierii folosinței locuinței pârâtei.
Pârâtul nu a înțeles să atace hotărârea primei instanțe, de altfel a și depus concluzii scrise însoțite de contractul autentificat la BNP sub nr.112/2007 (f29), susținând că nu mai locuiește în imobilul din Tg.M, str.-.- nr.34/
Prin decizia civilă nr.8/10.01.2008, Tribunalul Mureș, a respins apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională, împotriva sentinței civile nr. 5510 din 20 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosar nr-.
A admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva aceleiași hotărâri.
A schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali și.
A eliminat din hotărâre dispozițiile privind admiterea în parte a cererii reconvenționale și privind obligarea pârâților reconvenționali la plata daunelor morale de 1000 Euro.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată din apel, în sumă de 2,15 lei, în favoarea apelanților reclamanți.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate prin apeluri, aspecte față de care calea de atac devoluează, conform arc.292-295 Cod procedură civilă, a apreciat că apelul reclamanților este întemeiat în parte, 1-a admis, iar apelul pârâtei reclamante reconvenționale l-a respins ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:
Dezlegarea dată de instanța de fond cu privire la acordul necesar schimbării destinației apartamentul apelanților este corectă, în esență, era prioritar să se stabilească dacă refuzul pârâților era rodul unui abuz de drept și, în acest sens, instanța de fond a constatat în mod corect că activitatea de curierat rapid ce se desfășura în spațiul respectiv era deranjantă, tulburând exercitarea folosinței apartamentului pârâților, situat deasupra spațiului cu pricina.
Deși apelanții invocă faptul că în prezent în spațiul de la parter nu se desfășoară activitate de curierat poștal, de fapt nici un fel de activitate, acest aspect este lipsit de relevanță, în condițiile în care instanța de fond era obligată să se raporteze la activitatea de curierat care efectiv se desfășura în spațiu la momentul sesizării. Și, din această perspectivă, depunerea în apel a unor înscrisuri prin care se atestă că spațiul apelanților este liber și că în acesta nu se desfășoară nici un fel de activitate, nu are valoare probatorie. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a putut să constate, în special prin administrarea probei cu cercetarea la fața locului, că activitatea ce se desfășura în spațiul respectiv prezenta inconveniente pentru vecini. Scopul administrării acestei probe, conform art.215 Cod procedură civilă, este acela ca magistratul să se lămurească asupra unor împrejurări de fapt. Din procesul verbal încheiat la 27 octombrie 2006, când a fost administrată cercetarea la fața locului a activității desfășurată în spațiul apelanților, rezultă că un salariat a arătat instanței modul în care se aplică ștampila pe colete, constatându-se producerea de zgomot. Prin urmare, instanța de fond a ajuns la concluzia că activitatea de curierat rapid desfășurată în acel spațiu este deranjantă, ex propriis sensibus, fiind fără dubiu că ștampilarea coletelor este o procedură deranjantă și repetată, la orice oră a zilei, de asemenea, că manevrarea acestor colete grele produce zgomot, care de asemenea, este deranjant pentru vecini.
Cat privește amenajarea unei căi de acces separate pentru funcționarea spațiului, instanța de control judiciar a apreciat că acest argument nu este suficient și rezonabil pentru acordarea schimbării de destinație, din fișele fotografice depuse în apel rezultând că scara exterioară este situată tot sub apartamentul pârâtei. Or, manevrarea și transportul coletelor pe această scară exterioară și accesul persoanelor în spațiu de pe această scară provoacă inconveniente în folosirea apartamentului de deasupra.
Aspectul invocat de apelanții reclamanți referitor la funcționarea îi vecinătate a altor spații comerciale nu interesează în soluționarea cauzei, instanța fiind ținută să analizeze exclusiv dacă refuzul exprimării acordului de către pârâtă este îndreptățit sau este rodul relei-credințe, îmbrăcată sub forma abuzului de drept. Din acest considerent, funcționarea în zonă a altor spații comerciale, nu este un argument în acordarea schimbării de destinație.
In ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că pârâții, au fost singurii care au refuzat, cu rea credință, schimbarea destinației spațiului de locuit, din nou se constată că argumentul respectiv nu este rezonabil și suficient în schimbarea soluției primei instanțe. In acest sens s-a constatat că, locuind deasupra spațiului în care se desfășura activitatea de curierat, pârâții, erau îndreptățiți să refuze acordul la schimbarea de destinație. Chiar dacă în prezent pârâtul nu mai locuiește în apartamentul 8 al imobilului din Tg.M, str.-.- nr.34/A, tribunalul reține că pârâta locuiește în continuare în acest apartament, fiind îndreptățită să refuze exprimarea acordului curent de apelanții.
De asemenea, instanța de control judiciar, a apreciat că pentru a califica atitudinea pârâtei, ca fiind o manifestare de rea credință, era necesară dovedirea conduitei ilicite, buna credință prezumându-se. Or, în raport de faptul că apelanții, au încheiat contractul de locațiune cu CN Poșta Română SA, în data de l iulie 2005, demarând schimbarea destinației locuinței lor și activitatea de birou poștal anterior obținerii acordului vecinilor, instanța consideră că pârâții au fost îndreptățiți să refuze exprimarea acordului lor și că această atitudine nu este o manifestare de rea-credință.
Dimpotrivă, în condițiile în care art.6 alin.3 din HG 400/2003, obligă proprietarul care dorește să schimbe destinația locuinței, să obțină acordul proprietarilor cu care se învecinează pe orizontală și pe verticală, tribunalul consideră că apelanții reclamanți au dat dovadă de rea-credință, funcționarea biroului poștal în lipsa acordului proprietarilor apartamentului fiind un abuz de drept.
In aceste condiții se justifică păstrarea dispoziției de respingere a acțiunii principale.
In ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reconvenționale în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 1000 euro cu titlu de compensații bănești pentru daune morale, tribunalul a considerat că se impune schimbarea hotărârii, deoarece pentru antrenarea răspunderii reclamanților, era necesară producerea prejudiciului moral. Sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că prin respingerea cererii de obligare a exprimării acordului la schimbarea destinației spațiului, abuzul de drept generat de funcționarea în trecut a oficiului poștal este înlăturat, nefiind posibilă crearea unui prejudiciu nepatrimonial în dauna reclamantei reconvenționale.
Pe de altă parte, prezentarea de către reclamanta reconvențională, a unor argumente privind starea de sănătate a sa și a mamei sale și stresul psihic cauzat prin zgomotele produse de funcționarea oficiului poștal, nu sunt suficiente, în opinia acestei instanțe, pentru acordarea sumelor cerute cu titlu de daune morale.
In consecință, văzând dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a procedat în modul arătat în dispozitivul deciziei descris mai sus.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanții, care au solicitat dmiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul, admiterii apelului promovat de și, împotriva Sentinței civile nr. 5510/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. M în Dosar nr- și, pe cale de consecință:
a) Schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul obligării intimaților și să-și exprime acordul pentru obținerea de către apelanți a autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului de locuit situat în Tg. M,-, se. A,. 5, jud. M, în spațiu comercial;
b) în caz de refuz al intimaților, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ pentru obținerea de către apelanți a autorizației necesare pentru schimbarea destinației spațiului și enținerea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate;
În motivarea recursului a reclamanții au susținut elegalitatea și netemeinicia deciziei împotriva căreia au formulat prezenta cale de atac și care sunt relevate prin prisma motivului de recurs incident în cauză, prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 teza a II - a Cod procedură civilă, deoarece hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, nstanța de apel încălcând disp. art. 1073 cod civil interpretând eronat norma juridică ce constituie sediul materiei privind obligațiile de a face.
Au mai arătat că Tribunalul s-a mărginit să preia ipso facto susținerile primei instanțe, stabilind că activitatea de curierat rapid ce se desfășura în spațiul respectiv era deranjantă, tulburând exercitarea folosinței apartamentului pârâților.
Instanța de apel însușindu-și punctul de vedere expus de judecătorul primei instanțe cu ocazia, cercetării la fața locului, a reținut, în mod eronat, că activitatea ce se desfășura în spațiul respectiv prezenta inconveniente pentru vecini, în acest context, osebit de împrejurarea că apartamentul recurenților a fost eliberat demult de Poșta Română SA, ca efect al încetării efectelor contractului de locațiune.
Pe de altă parte, specificul activității de curierat desfășurate absolut temporar (actualmente nemaiexistând niciun fel de raport juridic între recurenți și respectiva societate) în imobilul recurenților nu presupunea manevrarea unor colete grele, fiind evident că societatea locatară expedia înscrisuri diverse (plicuri, mape sau alte asemenea obiecte de dimensiuni reduse), astfel încât apare total neverosimilă cauzarea pretinselor zgomote la momentul respectiv.
Consideră că nstanța de apel a ignorat cu desăvârșire declarația martorei audiate în cauză ( ), preferând să treacă sub tăcere susținerile acesteia privind lipsa oricărui element de natură a contura pretinsa tulburare în exercitarea folosinței celorlalte apartamente din imobilul situat în Tg. M,-. Tot martora audiată în cauză a confirmat faptul că imobilul recurenților beneficiază de o cale de acces separată față de cea folosită de ceilalți locatari, însă, în mod paradoxal, instanța a apreciat că existența unei intrări distincte nu constituie un argument suficient și rezonabil pentru acordarea schimbării de destinație,
Au mai arătat că instanța de apel a dat o interpretare greșită și fotografiilor depuse de recurenți la dosar.
Intimații sunt singurii care refuză, cu rea-credință, să-și exprime acordul pentru schimbarea destinației spațiului de locuit, toate celelalte persoane care locuiesc în imobil fiind de acord cu acest demers, nefiind deranjate în vreun fel de modificarea funcțiunii imobilului.
Un ultim aspect este dat de faptul că autorizația de construire pe care o eliberează autoritatea locală va fi emisă cu respectarea normelor legale în vigoare și în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor incidente.
În drept, s-au invocat prev.art.312 alin.1 teza a Ia Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâții solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate precum și din oficiu, în limita prev. art.306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și instanța de apel, potrivit dispozițiilor prev.de art.6 alin.3 din nr.HG400/2003 că, pentru a obține autorizația de funcționare - cu schimbare de destinație a unei locuințe,este nevoie de acordul proprietarilor, cu care se învecinează imobilul în litigiu, atât pe orizontală cât și pe verticală.
Având în vedere aceste dispozițiiexpresprevăzute, reclamanții nu au obținut acordurile proprietarilor din imobil.
Față de această prevedere "expresă" arătată mai sus, Curtea va menține hotărârea instanței de apel.
Acele argumente susținute de reclamanți în motivele de recurs, cu privire la: declarația de martori, modul silențios de efectuare a desfășurării activității în apartamentul închiriat sunt nejustificate, având în vedere, că în primul rând se cere respectarea normelor legale în vigoare și anume HG400/2003.
Pentru aceste considerente apreciem că recursul este nefondat, în cauză nu este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și cum nu sunt nici motive de ordine publică din cele prev. de art.306 Cod pr.civilă, recursul reclamanților se apreciază a fi nefondat și va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în com. de M, sat.-, județul M, împotriva deciziei civile nr.8, din 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
21.11.2008
Jd.fd.
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
