Obligație de a face. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1550/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2341 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată TOTAL având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în condițiile art. 242 proc.civ. instanța apreciază că se află prezenta cauză în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 2341/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin acțiunea din 21.01.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale, în cuantum de 20.000 Euro și ca aceasta să-i asigure efectuarea unui program de lucru de 24 ore cu două zile libere.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Cluja respins acțiunea reclamantului, Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 1427/R/2008 a dispus rejudecarea cauzei.
În rejudecare, tribunalul a constatat că reclamantul invocă faptul că ar fi fost concediat în luna februarie 2008 de către firma unde a fost încadrat cu contract de muncă, susținându-și în continuare pretențiile, adică pârâta să plătească daune morale și materiale în cuantum de 20.000 Euro, justificate prin aceea că a rămas fără serviciu și că i s-au încălcat toate drepturile prevăzute în Codul Muncii.
Pârâta nu s-a prezentat în instanță si nu a formulat întâmpinare. Totuși, din adresa depusă la tribunal, rezultă că reclamantul este angajat la societatea pârâtă, dar că acesta nu a prezentat carnetul de muncă. Într-adevăr, din copia carnetului de muncă al reclamantului nu rezultă mențiuni cu privire la raportul juridic încheiat cu pârâta.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod Civil, cel ce face o afirmație în fața instanței, trebuie să o dovedească. În același timp, în materia dreptului muncii, sarcina probei este răsturnată și aceasta revine pârâtului. Or, pârâtul a recunoscut că reclamantul este angajatul său, ceea ce corespunde cu copia după contractul individual de muncă încheiat la 29.10.2007 între cele două părți. Mai departe, reclamantul trebuia să facă dovada că a fost concediat așa cum susține, însă nu a depus nici o dovadă în acest sens. Mai mult, el însuși și-a depus o planificare pentru luna februarie 2008, de pază a unui obiectiv, în care este trecut si numele său.
Instanța nu are nici un indiciu că ar fi încetat contractul de muncă, așa cum susține petentul, respingând astfel acțiunea, potrivit art. 284..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului formulat.
În motivarea recursului se arată că pârâta a interzis reclamantului accesul la locul de muncă începând cu data de 22 februarie 2008, aspect pe care reclamantul nu are posibilitatea al dovedi. Faptul că la încheierea contractului individual de muncă reclamantul nu a prezentat carnetul de muncă, este lipsit de relevanță în cauză.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul prin acțiunea înregistrată la data de 21 ianuarie 2008 pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 20.000 euro. Inițial, reclamantul a afirmat că i s-ar fi învederat de către angajator că nu mai poate continua raporturile de muncă, având două alternative, fie desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă fie demisia.
Contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă nu a încetat în nici una dintre formele prev. de art. 55 Codul muncii: de drept, prin acordul părților, ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.
Văzând că reclamantul nu a dovedit încetarea contractului individual de muncă în nici una din formele prevăzute de lege și o eventuală culpă a angajatorului care să constitui izvorul pretențiilor sale care să poată atrage răspunderea pârâtei în plata despăgubirilor materiale și morale, prima instanță, legal și temeinic a respins acțiunea.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2341 din 08.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - Pt.- - pt. - - - -
în semnează în semnează
VICEPREȘDINTELE VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL CLUJ, CURȚII DE APEL CLUJ,
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
