Obligație de a face. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 1549/R/2009
Ședința public din data de 16 iunie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și, respectiv, de pârâta COMPANIA NAȚIONAL DE FERATE CFR SA B împotriva sentinței civile nr. 2/F din 12 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la prima și a doua strigare a cauzei, se constat lipsa prților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizat.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei, dup care se constat c, urmare comunicrii motivelor de recurs, pârâta a formulat întâmpinare, transmis prin fax la dosar la data de 11 iunie 2009 și prin poșt la data de 15 iunie 2009.
Având în vedere c prțile au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciaz c se afl prezenta cauz în stare de judecat și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 2/F din 12.01.2009, pronunțat de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, a fost admis în parte acțiunea formulat de reclamantul, împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONAL DE FERATE CFR SA - B și, în consecinț, pârâta a fost obligat s elibereze reclamantului adeverinț din care s rezulte drepturile salariale, inclusiv sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul în calitate de angajat, în perioada 01.07.1951-31.07.1956.
A fost respins captul de cerere având obiect obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței privind sporul de noapte și sporul pentru orele suplimentare, precum și cererea având obiect plata de despgubiri.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c, potrivit înscrierilor din carnetul de munc al reclamantului, începând cu 15.02.1947, reclamantul a fost angajat în funcția de impiegat de mișcare la Stația CFR pân la data de 10.03.1953, când a fost transferat pe aceeași funcție la Stația CFR, unde și-a desfșurat activitatea pân la 01.11.1958 când a fost transferat pe postul de șef stație la Stația CFR.
Pentru perioada 01.02.1947-01.11.1958, în carnetul de munc al reclamatului nu este menționat salariul lunar, rubrica corespunztoare nefiind completat.
În vederea recalculrii pensiei, potrivit OUG nr. 4/2005, reclamantul s-a adresat pârâtei, care este continuatorul fostului angajator, pentru a-i elibera adeverinț în care s fie menționat salariul de care a beneficiat precum și sporurile cu caracter permanent, care se iau în calcul la stabilirea pensiei, pârâta eliberându-i adeverința nr. 9/4/382/25.01.2008, în care nu a fost menționat nici salariul și nici sporurile cu caracter permanent pentru perioada 01.07.1951-31.07.1956, artându-se în cuprinsul adeverinței c pârâta nu deține înscrisuri referitoare la aceast perioad și nici nu deține informații asupra dețintorilor documentelor de salarii.
În ce privește restul perioadei 01.02.1947-31.08.1961, la care se refer veniturile reclamantului, tribunalul a reținut c pârâta a menționat faptul c reclamantul a realizat spor de noapte cu caracter permanent doar în perioada 01.06.1951-30.06.1951 și în perioada 01.08.1956-31.03.1959 și c pentru restul perioadei, în documentele de salarii, nu figureaz înscris sporul de noapte. Totodat se precizeaz c reclamantul nu a realizat alte venituri cu caracter permanent.
Ulterior, prin rspunsul comunicat reclamantului, înregistrat la pârât sub nr-/12.05.2008, aceasta arat faptul c, în urma reverificrii documentele de salarizare deținute de Arhiva CFR T, referitor la perioada în care în adeverinț nu s-au menționat veniturile (07.1951-07.1956), a constatat c, pentru perioada 07.1951-03.1953, nu deține documentele da salarii de la stația, cu excepția lunii decembrie 1952, unde reclamantul nu figureaz; pentru perioada 03.1953-12.1955 nu deține documentele de salarii de la stația, cu excepția perioadelor 02.1954-03.1954; 11.1954, 1.1955, 04.1955-12.1955, unde nu figureaz și, de asemenea, nu figureaz nici în documentele de salarii ale Stației, în perioada 01.1956-07.1956.
Potrivit art. 40 alin. 12 litera "h" din Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cererea angajatului, toate documentele care atest calitatea de salariat a acestuia, iar potrivit art. 163 alin. 2 din Codul muncii statele de plat, precum și celelalte documente justificative se pstreaz și se arhiveaz de ctre angajator, în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.
De asemenea, dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, prevd c, în vederea recalculrii pensiei angajatorii au obligația s elibereze adeverințe privind sporurile, indemnizațiile și majorrile de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fcut parte din baza de calcul a pensiilor, iar, în anexa I pct. VI la ordonanț, sunt prevzute mențiunile pe care trebuie s le cuprind adeverințele pe care le elibereaz angajatorii.
Cum reclamantul a probat faptul c, în perioada 01.07.1951-31.07.1956 a fost angajatul celui a crui continuator este pârâta și cum aceasta are obligația de a pstra documentele justificative privind salariile și de a elibera reclamantului adeverinț în acest sens, apar ca neîntemeiate aprrile pârâtei, în sensul c nu a eliberat adeverinț motivat de faptul c fie nu deține statele de plat, fie c reclamantul nu figureaz înscris în cele pe care ea le deține.
În consecinț, cererea reclamantului prin care acesta solicit obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în care s se menționeze salariul și sporurile cu caracter permanent, care, potrivit OUG nr. 4/2005, se iau în calcul la stabilirea pensiei, avute în perioada 01.07.1951-31.07.1956 este întemeiat, fiind admis.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în care s fie menționat sporul pentru munca suplimentar pentru întreaga perioad 01.02.1947-31.08.1961, precum și sporul de noapte pentru perioada în care acesta nu a fost menționat în adeverința eliberat.
Aceast cerere a fost respins ca neîntemeiat, întrucât din actele justificative pe care le deține pârâta nu rezult c reclamantul a beneficiat de spor pentru munca prestat suplimentar și nici de spor pentru munca de noapte, cu excepția perioadelor menționate în adeverința eliberat, iar reclamantul nu a probat c aceste documente sunt false.
Tot ca neîntemeiat a fost respins, în baza art. 269 din Codul muncii și cererea prin care reclamantul solicit obligarea pârâtei la plata de despgubiri, deoarece reclamantul nu a probat c, din culpa pârâtei care nu a eliberat adeverința solicitat, pensia de care el a beneficiat este mai mic decât cea la care ar fi îndreptțit.
Numai dup eliberarea adeverinței la care a fost obligat pârâta și recalcularea pensiei, în baza acestei adeverințe, se va putea stabili cu certitudine dac pensia încasat de reclamant a fost mai mic decât cea la care ar fi avut dreptul, dac pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de a indica, în adeverința eliberat inițial, salariul și sporurile cu caracter permanent de care reclamantul a beneficiat în perioada 01.07.1951-31.07.1956.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs ambele prți.
Prin recursul declarat de reclamantul s-a solicitat admiterea acțiunii sale privind sporul de noapte pentru perioada 15.02.1947-01.11.1958, în raport cu notorietatea desfșurrii activitții feroviare pe timpul nopții, precum și admiterea acțiunii privind orele suplimentare pentru perioada 15.02.1947-01.11.1955, pe care le-a prestat pe fondul insuficienței resurselor umane.
Ulterior, reclamantul a depus o precizare și o completare a motivelor de recurs ( 85-86), pe care Curtea de Apel nu le va lua în considerare, neîncadrându-se în termenul legal de recurs.
Prin recursul declarat de Compania Național de Ferate CFR SA s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, artându-se c pârâta nu deține în arhiva proprie datele solicitate de reclamant.
Examinând hotrârea în raport cu motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile pentru urmtoarele considerente:
Recursul reclamantului este nefondat.
Astfel, pârâta, în calitate de fost angajat, și-a îndeplinit obligația stabilit în sarcina sa de art. 287. muncii, depunând dovezile în aprarea sa, respectiv toate statele de plat referitoare la drepturile salariale pltite la stațiile feroviare la care a lucrat reclamantul în perioadele corespunztoare.
Lipsa din arhiva proprie a unor state de plat nu determin în mod automat admiterea acțiunii reclamantului prin aplicarea necondiționat a dispozițiilor art. 287. muncii. În aceast situație, reclamantul este cel care trebuie s fac proba contrar faptului negativ pretins de pârât, constând în nedeținerea actelor solicitate, deoarece pârâta nu are posibilitatea s dovedeasc un fapt negativ generic.
Cum reclamantul nu a fcut aceast prob și având în vedere c pârâta, în mod logic, nu are interesul s îl obstrucționeze pe reclamant în demersul su ce vizeaz majorarea cuantumului pensiei, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge recursul reclamantului.
Recursul pârâtei este, de asemenea, nefondat.
Deși, pârâta a invocat aceeași aprare privind lipsa datelor necesare din arhiva proprie, Curtea observ c prin adeverința nr. 9/4/382/25.01.2008 ( 19 dosar fond) pârâta i-a comunicat reclamantului datele privind sporul acordat pentru munca prestat pe timpul nopții pentru perioada 01.06.1951-30.06.1951 și 01.08.1956-31.03.1959, acesta fiind de 15%.
Aceast adeverinț reprezint un început de prob scris, în sprijinul pretențiilor reclamantului, care, coroborat cu prezumția c acesta a beneficiat de sporul de noapte și în perioada intermediar (1951-1956), din moment ce i s-a recunoscut acest drept și în anul 1951 și în anul 1956, precum și cu necontestarea de ctre pârât a schimbrii condițiilor de munc ale reclamantului, atrag considerarea ca dovedit a acțiunii reclamantului sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și recursul declarat de pârâtaCOMPANIA NAȚIONAL DE FERATE CFR SAîmpotriva sentinței civile nr. 2 din 12.01.2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțat în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședinț public, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SD/dact.
2ex./30.06.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
