Obligație de a face. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1559/R-CM

Ședința publică din 02 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca

JUDECĂTOR 3: Georgiana

Judecător: -

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.550 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă SC""SA și intimații-reclamanți -, G, -, -, -,

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise și au solicitat judecata cauzei în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față:

Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 15 februarie 2008, reclamanții -, G, -, -, -, G au chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le acorde grupa I de muncă în conformitate cu prevederilor Ordinului nr.50/1990 de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 1.04. 2001 precum și obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație lichidarea avariilor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune de la data angajării și până în prezent.

Apreciază că felul muncii desfășurate în funcțiile pe care le-au deținut se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art.3, 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990. Această activitate s-a desfășurat în permanență, fiind caracteristică felului muncii, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art.7 alin.1 din ordin, privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiții deosebite, fiind de 100% și nu cel puțin 50% cum prevede norma amintită. Activitatea prestată în aceste condiții deosebit de grele și periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă și în tot acest interval au beneficiat de sporuri la salariu.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Dolj, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dovedirea excepției necompetenței materiale a instanței s-a depus adresa nr- emisă de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în care se menționează că încadrarea locurilor de muncă activităților și categoriilor profesionale în grupele I și/sau II de muncă în vederea pensionării, în perioada 18.03.1969-1.04.2001 se poate face potrivit punctelor 1 și 2 din Ordinul nr. 50/1990 numai pentru cele cuprinse în anexa nr.1 și anexa nr. 2 la ordin.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Ordinul nr.50/1990 a fost completat, iar în ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.

Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a tribunalului în judecarea prezentei cereri având în vedere următoarele considerente:

Reclamanții au solicitat instanței să constate că activitatea prestată de aceștia în cadrul se desfășoară în condiții specifice grupei I de muncă și totodată la acordarea grupei I de muncă.

Prin urmare instanța nu este investită cu o cerere de nominalizare a unor persoane într-o grupă sau alta de muncă, deoarece această nominalizare li s-a cerut, iar potrivit art.6 din Ordinul nr.50/1990 această prerogativă o au alte organe.

Prin cerere, reclamanții nu solicită să fie nominalizați în grupa I de muncă, ceea ce se cere a fi soluționat de către tribunal este dacă salariații au desfășurat sau nu activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la ordin. Instanța este obligată ca, în aplicarea legii, să se pronunțe asupra activității desfășurate de salariat, deoarece însăși legea prin modul cum a fost inițiată se referă și la activități, nu numai la locuri de muncă și categorii de personal.

Competența instanței este justificată prin prisma dispozițiilor Legii nr.169.999, privind soluționarea conflictelor de muncă respectiv art.70 și urm. procedura soluționării conflictelor de drepturi raportat la dispozițiile art. 281 și codul muncii. Reclamanții au depus precizări la acțiune în care au menționat perioadele pentru care au solicitat să se constate că au desfășurat activități în grupa I de muncă.

În ședința publică din data de 23 septembrie 2008, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, având în vedere că reclamanții au domiciliul în județul

Prin sentința civilă nr.4990/2008, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că potrivit art.284 alin.2 codul muncii cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.

Dosarul a fost înregistrat sub nr- la Tribunalului Vâlcea - Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale.

La filele 18-20 dosar, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Vâlcea, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând aceleași motive ca și cele cuprinse în întâmpinarea depusă la prima instanță investită cu cererea.

Instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea protecția muncii, cu următoarele obiective: să se stabilească dacă reclamanții se încadrează în grupa I de muncă, potrivit condițiilor de lucru concrete și specifice fiecăruia în punctul de lucru în raport cu fișa postului și de celelalte acte depuse la dosarul cauzei, precum și de actele aflate în posesia intimatei; expertul să detalieze condițiile de lucru ale petenților atât prin perceperea la fața locului a activității desfășurate cât și în funcție de actele de la dosar; să se menționeze nivelul noxelor existente, suprasolicitarea fizică și nervoasă; riscul deosebit de accidente și boli profesionale în condiții de microclimat nefavorabil în raport de reglementările în vigoare inclusiv în raport de Ordinul 50/1990; să determine prin observarea carnetelor de muncă ale reclamanților perioada lucrată în aceste condiții.

Prin sentința civilă nr.550/22 mai 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea precizată de reclamanți.

S-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în următoarele perioade după cum urmează: - - 17.04.1992-1.04.2001; G - 18.03.1969-19.06.1971 și 1.12.1972-1.04.2001; - - 18.03.1969-22.04.1907 și 1.05.1977-1.04.2001; - 13.10.1986-1.04.1989 și 1.04.1992-1.04.2001; - 5.12.1977-1.04.2001; -- 1.03.1990-1.04.2001; - 14.06.1982-1.11.1982 și 1.01.1993-1.04.2001; - 15.02.1078-23.06.1979 și 17.02.1980-1.04.2001; - 18.03.1969-20.10.1970 și 8.03.1972-1.09.1983 și 1.06.1989-1.04.2001; - 15.02.1978-18.06.1979 și 12.12.1980-1.04.2001; - 11.11.1980-1.04.2001; - 25.04.1984-15.09.1987 și 28.01.1989-1.04.2001; - 16.12.1976-1.10.1981 și 1.12.1981-1.07.1984; G -15.08.1974-24.06.1977 și 11.12.1978-1.04.2001.

A obligat pârâtă să elibereze adeverință reclamanților în acest sens și s-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul -.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepția necompetenței materiale că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea -Secția civilă conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.

Existența condițiilor de lucru grele, periculoase cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, rezultă din extrasele din contractele colective de muncă potrivit cărora în tot acest interval reclamanții au beneficiat de sporuri la salariu pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive.

De comun acord cu pârâta, din anul 2002, s-a elaborat grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare acordate în funcție de condițiile de lucru, pe măsură ce acestea sunt mai grele sau deosebite, angajatul beneficiind de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare.

În Contractul colectiv de muncă se certifică și se caracterizează nivelul de risc îmbolnăvire profesională și accidente ale lucrătorilor în conformitate cu normele generale de protecție a muncă și sunt definite activitățile desfășurate în condiții periculoase și de risc, respectiv:

a) locuri unde există risc de accidente și explozii, arsuri, electrocutări, căderi de la înălțime și intoxicări cu substanțe chimice;

b) unitățile traco care conțin cantități mari de ulei ce pot lua foc în caz de defecțiuni și pot produce explozii, implicit arsuri la personalul operativ de exploatare și revizie.

La acestea se adaugă notele comune încheiat la nivel regional, între conducerea pârâtei și reprezentanții salariaților privind acordarea sporurilor pentru condiții deosebite, grele și periculoase.

Reclamanții formează echipe comune de lucru pentru diferite sarcini de muncă în cadrul acelorași instalații electrice aparținând pârâtei, fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, mediul în care lucrează, cât și echipamentul din dotare, indiferent de funcția pe care o dețin în cadrul echipei.

Ei desfășoară activități de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă.

Având în vedere prev.art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, s-a apreciat ca reclamanții trebuie să beneficieze de aceeași grupă de muncă cu cea a personalului încadrat în unitatea pentru care prestează lucrările de exploatare.

Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea reclamanții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamanților, echipamentul din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile de muncă și factorii de risc.

Expertul a concluzionat că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu.

Având în vedere că, potrivit art.171-187 codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că eventualele măsuri de securitate luate sunt de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupele I sau II de muncă.

Toate apărările vizează așa-zise măsuri luate după data de 1 aprilie 2001, momentul abrogării Ordinului nr.50/1990, așadar s-a considerat că nu au relevanță în cauză, perioada vizată de reclamanți fiind până la momentul respectiv.

De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.258/2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.

De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări sau completări ordinului, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

Acceptându-se că accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai pentru funcțiile trecute în forma inițială a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale codului muncii dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.

Această concluzie, se regăsește și în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art.3041Cod procedură civilă, astfel:

Intimata susține că este lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.46 din nr.HG1342/2001, privind reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice- personalul existent în cadrul M, D, Muntenia Nord, Oltenia, Transilvania Nord, Transilvania Sud și Muntenia Sud a fost preluat de către noile entități, împreună cu arhiva de personal aferent, în aceeași situație fiind și Serv care a preluat personalul existent în cadrul Diviziei de Întreținere și Servicii energetice din cadrul A, în conformitate cu art.4 din nr.HG74/2005.

În conformitate cu art.2 din Procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și/sau II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și de alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările anterioare, aprobată prin Ordinul Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr.590/2008, adeverințele privind grupele de muncă se eliberează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedură, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive.

Prin urmare, prin preluarea personalului și a arhivelor de personal, noile societăți comerciale s-au substituit în drepturile și obligațiile și au preluat toate drepturile și toate obligațiile, inclusiv în litigiile în curs, conform nr.HG1342/2001 și nr.HG74/2005.

Recurenta a mai susținut că soluția instanței este greșită și pe fond, pentru că prima instanță, în mod greșit a ignorat abrogarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, mai mult, a încălcat dispozițiile art.5 din același ordin, care prevăd expres că "existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

De asemenea, instanța de fond și-a depășit competența întrucât încadrarea în grupele de muncă I și II se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, iar cei incluși în grupa I de muncă nu pot fi încadrați în grupa II de muncă.

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală a pârâtei justifică condiția acesteia de parte în cauza civilă prin care reclamanții au solicitat să se constate că, într-o anumită perioadă de timp, au desfășurat activități în condiții de risc deosebit, ce ar putea să se încadreze în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990.

Astfel, potrivit art.1 din Ordinul nr.50/1990, precizarea locurilor cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării sunt prevăzute în anexa I la actul normativ evocat, iar conducătorii unităților împreună cu sindicatele din acestea nominalizează persoanele care pot fi încadrate în grupele respective.

Pentru încadrarea în grupele I și II de muncă se impune determinarea condițiilor deosebite de către Ministerul Sănătății sau laboratoarele speciale, conducătorii angajatorului împreună cu sindicatele având obligația să nominalizeze persoanele ce-și desfășoară activitatea în condiții de risc.

Din textele de lege enunțate rezultă că încadrarea în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele ce funcționează în cadrul acestora, legitimitatea procesual pasivă având-o angajatorul.

Reclamanții au promovat o acțiune în constatare în contradictoriu cu angajatorul din perioada respectivă, adică recurenta "", cu care aceștia au avut raporturi juridice de muncă, așa cum rezultă din carnetele de muncă ale fiecăruia dintre aceștia, depuse în copie la dosar.

Întrucât, munca desfășurată de angajați în condițiile arătate în acțiune a fost prestată în favoarea angajatorului "", acest angajator avea obligația încadrării într-o grupă superioară de muncă, iar în situația nerespectării acestei obligații, reclamanții puteau să-și fructifice dreptul la încadrare în contradictoriu cu partea contractuală.

Așa-zisa reorganizare ulterioară nu poate atrage o transferare a acestei obligații de recunoaștere a grupei și, implicit, de încadrare de la angajatorul "", la alt angajator, potrivit Decretului-lege nr.92/1976, primul având calitate procesuală în cazul unui refuz de înscriere a mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Nici al doilea motiv de recurs în care recurenta, pe de o parte critică aplicarea unui text legal abrogat (art.5 din Ordinul nr.50/1990), iar, pe de altă parte, recunoaște aplicabilitatea acestuia, însă critică modul în care instanța de fond l-a interpretat, nu poate fi primit.

În acest sens, Curtea reține că prima instanță a dat o aplicare corectă textului legal aplicabil în cauză, prin prisma perioadei de timp la care se raportează acțiunea în constatare formulată de reclamanți (18.03.1969 - 01.04.2001) și a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză, inclusiv a raportului de expertiză și înscrisurilor atașate acestuia (552 și următoarele dosar fond).

Pentru a se aprecia dacă intimații au prestat o activitate în condiții de risc, nivelul noxelor depășind nivelul maxim admis de normele de protecția muncii, a fost efectuat în cauză un raport de expertiză tehnică, constatându-se că riscurile activității intimaților sunt asemănătoare acelora în care se desfășoară meseriile enumerate în anexa 1 la Ordinul nr.50/1990, ce justifică încadrarea în grupa I de muncă.

Lipsa enumerării și a activităților prestate de către intimați în anexa 1, nu poate să fie de natură să restrângă aplicarea prevederilor Ordinului nr.50/1990, fiindcă încadrarea în grupa I de muncă are ca scop compensarea riscurilor la care sunt expuse persoanele ce lucrează într-un climat nefavorabil de natură să ducă la uzura capacității de muncă.

Soluția instanței de fond a ținut cont de principiul echității, fiind de natură să prevină o situație discriminatorie pentru persoanele care sunt supuse acelorași riscuri ca și persoanele ce prestează una dintre meseriile sau funcțiile expres prevăzute în anexa 1 la Ordinul nr.50/1950.

De menționat că pârâta nu s-a prezentat la instanță, nu a formulat obiecțiuni la expertiză, iar condiționarea de buletine de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada martie 1969 - decembrie 1989, potrivit art.14 din ordin și prin urmare nu era posibilă pentru perioadele trecute, având în vedere că actul normativ a intrat în vigoare în anul 1990. De aceea a și fost necesară efectuarea unei expertize de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, expertiză care s-a bazat pe înscrisuri privind condițiile deosebite de lucru și riscurile la care au fost supuși reclamanții.

Principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.

Această concluzie se regăsește în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 - principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă, fiind analizarea condițiilor de muncă. Prin Notă se specifică că această analiză trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă, respectiv lucrul în aer liber, sub acțiunea intemperiilor, programul de lucru de 10 sau 12 ore, efortul fizic mare, factori nocivi.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258/20.09.2004, că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Nici critica referitoare la faptul că instanța prin soluția pronunțată și-a depășit competența nu este întemeiată, întrucât reclamanții au solicitat să se constate că activitatea desfășurată de către aceștia se încadrează în grupa I de muncă, acțiune întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990, a cărui rațiune a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului, și privește activități, categorii de personal și meserii ce se desfășoară în condiții deosebite.

În speță, competența instanței este justificată de dispozițiile art.281 și urm. din codul muncii și art.70 și urm. din Legea nr.169.999, aceasta având obligativitatea ca în aplicarea legii să se pronunțe și asupra activității desfășurate de salariați.

Așa fiind, pentru considerentele de mai sus, Curtea reține că recursul este nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art.291 codul muncii și ale art.312 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.550 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales în C,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored. /

4 ex./16.11.2009

Jud. fond:

Președinte:Paula Andrada Coțovanu
Judecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Pitesti