Obligație de a face. Decizia 1571/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7871/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1571/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.4573 din 02 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 11869/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MONTAJ Nr.1 SA, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4573/02.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC Montaj nr. 1 SA C la eliberarea unei adeverințe de încadrare în grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru activitatea desfășurată ca șef de lot în perioada 12.12.1960-16.04.1962.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- acțiunea a fost introdusă ca urmare a răspunsului negativ dat de pârâtă la solicitarea reclamantului de a i se elibera adeverința respectivă;
- instanța a respins acțiunea cu motivarea că pârâta i-a eliberat adeverința nr. 2017/2006, însă reclamantul nu a solicitat un asemenea document;
- reclamantul este îndreptățit să obțină adeverință de încadrare în grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru activitatea desfășurată ca șef de lot în perioada 12.12.1960-16.04.1962, iar pârâta este obligată să-i elibereze acest act, sens în care trebuie avute în vedere prevederile cuprinse în Legea nr. 27/1966, nr. 1061/1968, Decretul-Lege nr. 68/1990;
- unul din punctele pe care se bazează hotărârea instanței este nr. 1223/1990, care a fost abrogată prin nr. 261/2001, și deci nu putea să producă efecte ulterior, prin urmare nici la data la care s-a pronunțat sentința recurată;
- la rândul ei, nr. 261/2001 a fost abrogată prin nr. 246/2007, ale cărei dispoziții (în special art. 13 alin. 1 și 4) trebuie luate și ele în considerare în cauză.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a prevederilor art. 304/1 proc. civ. ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Soluția primei instanțe se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator administrat pe parcursul judecății în fond.
Sub acest aspect, trebuie arătat că în mod greșit s-a reținut de către Tribunal faptul că prin eliberarea adeverinței nr. 2017/2006 de către intimata-pârâtă (adeverință din care rezultă că pentru perioada 12.12.1960-16.04.1962, recurentul-reclamant nu a beneficiat de grupa a II-a de muncă, întrucât grupele de muncă s-au acordat începând cu 18.03.1969, conform Ordinului nr. 50/1990 și nr. 1223/1990), aceasta și-ar fi îndeplinit obligațiile ce-i reveneau față de recurentul-reclamant.
Practic, în acest fel, prima instanță a luat în considerare și a validat doar susținerile intimatei-pârâte, susțineri potrivit cărora recurentul-reclamant nu este îndreptățit la eliberarea adeverinței solicitate prin acțiune, întrucât date fiind dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 50/1990 și nr. 1223/1990, grupele de muncă s-au acordat începând cu 18.03.1969, nu și pentru perioade de timp anterioare acestui moment, cum este cea la care se face referire prin cererea de chemare în judecată.
Aceste premise ce au stat la baza formării convingerii instanței de fond sunt eronate.
Posibilitatea și obligația - pentru angajatori - a încadrării în grupe de muncă a diverselor activități prestate de salariații angajați cu contract de individual de muncă au existat din punct de vedere legal și pentru perioadele de timp anterioare anului 1969.
În acest sens sunt prevederile Decretului Marii Adunări Naționale nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, relevante fiind cele ale art. 10 alin. 2 care fac trimitere expresă la grupele superioare de muncă, adică grupa I și a II-
Acest act normativ a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 27/1966 și nr. 1061/1968, care la rândul lor au fost abrogate prin Decretul-Lege nr. 68/1990.
Cât privește nr. 1223/1990 și Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale - acte normative reținute de prima instanță ca fiind contrare solicitării recurentului-reclamant de a i se elibera adeverința pretinsă prin acțiune - ele nu au aplicabilitate în speță, întrucât au fost ambele abrogate, prin nr. 261/2001 și respectiv Legea nr. 19/2000, astfel că nu mai puteau produce nici un efect juridic la data pronunțării hotărârii recurate și deci nu puteau fi luate în considerare în nici un fel.
În prezent, sub aspectul care interesează în speță, sunt în vigoare prevederile 246/2007. Or, conform art. 13/1 din această Hotărâre de Guvern, "locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 01.04.2001, sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite", iar potrivit art. 13, dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare saupe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv.
Conținutul acestor prevederi trebuie coroborat cu faptul că în perioada pentru care se solicită eliberarea adeverinței au existat posibilitatea și obligația legală pentru intimată de a încadra activitatea prestată de recurent în temeiul contractului său de muncă în grupa a II-a de muncă.
Totodată, este necesar a se avea în vedere împrejurarea că intimata nu că activitatea desfășurată de recurent în perioada 12.12.1960-16.04.1962 ca tehnician construcții, în calitate de șef lot aparținând Regional de Locale C putea fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
Din această perspectivă urmează a se ține seama și de prevederile art. 287 din Codul Muncii, din care rezultă că sarcina probei în litigiile de muncă (precum cel din prezentul proces) revine angajatorului. Cum în speță intimata (fostul angajator) nu a negat că activitatea recurentului putea fi încadrată în grupa a II-a de muncă, ci doar a arătat că nu poate elibera adeverință în acest sens (deoarece grupele de muncă s-au acordat începând cu 18.03.1969, conform Ordinului nr. 50/1990 și nr. 1223/1990), înseamnă că luând în considerare și prevederile art. 34 alin. 5 și 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, pretențiile deduse judecății sunt legale și întemeiate.
Așa fiind, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei să elibereze adeverința solicitată de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC Montaj nr. 1 SA C, împotriva sentinței civile nr. 4573/02.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică în tot sentința atacată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să reiasă că în perioada 12.12.1960-16.04.1962, acesta a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./03.04.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
