Obligație de a face. Decizia 1585/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8068/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1585/
Ședința publică din 13.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgiana Comșa
JUDECĂTOR 2: Petronela Iulia Zuluf I -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5513 din data de 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 43977/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul personal și intimata prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 55 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a depus la dosar precizări și înscrisuri anexă la data de 02.03.2009, iar intimata a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 04.03.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinări recurentului personal.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea dar și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, personal, susține motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata Regia Autonomă de Transport B, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5513/08.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport
În considerente Tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariat al pârâtei Regia Autonoma de Transport B în postul de controlor în perioada 19.11.1975-15.04.1981, după cum s-a reținut din carnetul de muncă depus la doar (fila 7).
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, "în grupa a-II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. de încadrarea în grupele I și a-II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate:muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2".
Conform aceluiași act normativ, "beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca (art.3).
Prevederile acestui ordin sunt aplicabile în speță, față de art. 13 conform căruia "perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, nr.105/1976 și nr.210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea".
Or, activitatea desfășurata de reclamant nu se încadrează în locurile de muncă enumerate în anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Reclamantului nu i se aplică nici dispozițiile 3 din Ordinul nr. 50/1990, care a fost citat mai sus, deoarece acesta nu a lucrat în mod efectiv în locurile de muncă și în activitățile prevăzute în anexa 2. Nefiind îndeplinite cerințele legii, activitatea reclamantului nu poate fi asimilată celor care se încadrează în grupa a-Il-a de muncă potrivit anexei 2.
In opinia Tribunalului, prevederile legale nu pot fi extinse și la alte situații decât cele expres prevăzute, deoarece instanța ar extinde domeniul de aplicare a unui act normativ ceea ce nu este admis.
Față de acestea, concluzia expertizei în sensul că situația reclamantului intra sub incidența art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 nu poate fi reținută. Activitatea reclamantului nu poate fi asimilată cu cea a altor categorii de personal, cum sunt electricienii, mecanicii și conducătorii de autobuze, troleibuze și tramvaie.
HG nr. 1223/1990 nu este aplicabilă reclamantului deoarece locul de muncă al acestuia nu face parte din cele menționate în cuprinsul actului respectiv, în sensul că reclamantul nu a lucrat în locurile de muncă cu condiții nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că cererea reclamantului nu este întemeiata și a fost respinsa ca atare. Pe cale de consecința, a fost respinsă și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanta de fond nu a tinut seama de claritatea actelor depuse la dosar si nici de concluziile raportului de expertiza.
Recurentul a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 6. pr. civ. deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere și anume asupra perioadei lucrate la Întreprinderea Instalații Montaj B și anume perioada 15.04.1981-30.06.1981 însumând 2 luni și 15 zile, instanța nu a făcut nicio referire.
S-a invocat si nulitatea prevăzută de art.304 pct.8 pr. civ. deoarece instanța a interpretat greșit actul doveditor al activității recurentului la (fosta ), care nu e cartea de muncă, ci contractul individual de muncă (anexa 1) și pe care nu a vrut să-l ia în considerare dându-l înapoi deși în el se specifică clar că recurentul a fost angajat controlor cu specialitatea impiegat de mișcare, lucru constatat și de expertul desemnat de instanță.
S-a invocat nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 pr. civ. deoarece sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. HG nr. 261/1991 la art.17 specifică foarte clar faptul că expertizarea locurilor de muncă în condiții deosebite ce nu au fost făcute de angajator pot fi făcute de Inspectoratele teritoriale de muncă, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția sau de organismele recunoscute de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. In acest caz, instanța de judecată, care a desemnat un expert, pe care recurentul la plătit, deși la art. 19 din aceeași lege era datoria angajatorului, dar a cărui expertiza nu a fost luată în seamă, deși aceasta a solicitat-o, iar recurentul fost de acord. Nulitatea prevăzută de art. 304 pct.10 pr. civ. dat fiind ca instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare în rezolvarea cauzei - Ordinul nr. 50/1990 la pct.2 anexa 2 (completat cu Ordinul nr.127/1990) specifică locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupa a-Il-a de muncă, dar nu în cel pus la dosarul cauzei de care este trunchiat și nu prezintă tot personalul din transporturi ce beneficiază de acest lucru. Atunci cum șoferii, mecanicii, electricienii -ului pe care recurentul îi avea în subordine directă și lucrau efectiv cu acesta, iar activitatea lor era coordonată de recurent în permanență, (conform Regulamentului de Ordine Internă - anexa 2) beneficiază de acest lucru, fapt constatat și de expert. Acesta a specificat clar că activitatea recurentului de controlor circulație (nu de bilete) se asimilează cu cea de impiegat de mișcare auto, nu de cale ferată, fiindcă acesta se încadrează în grupa I de muncă. Încadrarea recurentului la a fost conform contractului individual de muncă controlor-specialitatea impiegat de mișcare (la fel ca al soției recurentului fostă anexa 3).
Nulitatea prevăzută de art.304 pct. 11. pr. civ. deoarece instanța își întemeiază sentința pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, culminând cu faptul că ar însemna să extindă domeniul de aplicare a unui act normativ, lucru neadevărat deoarece legiuitorul a specificat clar că dacă, prin omisiune sau rea credință, o activitate deosebită din cadrul unei societăți nu a fost expertizată, acest lucru se poate face oricând la solicitarea instanței de judecată organ abilitat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare s-a aratat ca, desi in cererea de chemare in judecata introductiva, dl. sublinia ca a lucrat la (actuala ) pe funcția de controlor circulație (controlor trafic), totuși, in recursul sau, el arata ca a "fost angajat controlor cu specialitatea impiegat de mișcare, lucru constatat si de expertul desemnat de instanța".
Intimata a apreciat ca instanța de la fond a judecat corect cand a reținut ca reclamantul a fost salariat al paratei in postul de controlor in perioada 19.11.1975 - 15.04.1981. In plus, chiar si in raportul de expertiza tehnica judiciara nr.6835/21.08.2008 expertul arata ca recurentul si-a desfășurat "activitatea ca si controlor circulație cumulata cu activitatea de controlor circulație, ceea ce ar rezulta ca a avut o activitatea asemănătoare cu cea a impiegatului de mișcare".
Sustinerile recurentului ca activitatea acestuia de controlor circulație cumulata cu activitatea de controlor circulație este o asemănătoare cu cea a impiegatului de mișcare, nu inseamna ceea ce a declarat recurentul in motivul nr.2 de recurs "controlor cu specialitatea impiegat de mișcare".De altfel asa ceva nu exista in nomenclatorul meseriilor.
In raportul de expartiza susmenționat s-a retinut ca ". funcția de controlor in cadrul -ului se prezintă sub 3 aspecte: 1) controlor bilete, 2) controlor circulație si 3) controlor."
In ceea ce priveste motivul nr.4 de recurs, in care se invoca nulitatea prevăzuta de art. 304 pct.10, intimata arata ca recurentul, avand functia de controlor circulație, nu se incadreaza in grupa a Il-a de munca, deoarece activitatea desfășurata de el in perioada 19.11.1975 - 15.04.1981 nu se regaseste in locurile de munca enumetare in anexa 2 la Ordinul Ministerului Muncii si Protecției Sociale nr.50/1990 (respectiv lăcătuși, frezori, mecanici, electricieni, sudori, tinichigii, strungari - din cadrul ).
In ceea ce privește mențiunea recurentului ca activitatea șoferilor, mecanicilor si electricienilor din era "coordonata de el in permanenta", se arata ca acestuia nu i se pot aplica nici dispozițiile art.3 din Ordinul Ministerului Muncii si Protecției Sociale nr.50/1990, deoarece acesta nu a lucrat in mod efectiv in locurile de munca si in activitățile prevăzute de anexa 2. Activitatea recurentului nu poate fi asimilata celor care se incadreaza in grupa a Il-a de munca potrivit anexei 2.
In ceea ce priveste motivul nr.3 de recurs prin care este invocata nulitatea prevăzuta de art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv sentința pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii, precum si motivul nr.5 de recurs, prin care recurentul invoca nulitatea prevăzuta de dispozițiile art.304 pct.11 Cod procedura civila, in sensul ca instanța isi intemeiaza sentința pe o greșeala de fapt decurgând dintr-o apreciere eronata a probelor administrate, intimata a aratat ca nr.HG261/22.02.2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in condiții deosebite, care a intrat in vigoare la data de 01.04.2001 odată cu aplicarea Legii nr.19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, a fost abrogata la data de 07.03.2007 prin adoptarea HG nr.246/07.03.2007 privind metodologia de reinnoire a avizelor de incadrare a locurilor de munca in condiții deosebite.
, perioada de aplicare a HG nr.261/2001 este incompatibila cu cea prestata de fostul salariat in perioada 19.11.1975 - 15.04.1981, intrucat valabilitatea reglementarii menționate este cuprinsa intre data de 01.04.2001 si 06.03.2007.
La nivelul ramurilor economiei naționale, incadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor prefesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, sunt prevăzute in Ordinul nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, anexele 1 si 2, care se aplica pentru perioada cuprinsa intre 18.03.1969 si 31.03.2001.
Potrivit metodologiei de incadrare in grupele I si II de munca din ordinul menționat pentru perioada lucrata intre 18.03.1969 si 31.12.1981, incadrarea in cele doua grupe superioare de munca nu este condiționata de expertizarea locurilor de munca cu condiții grele sau periculoase, aceasta nefiind necesara, incadrarea efectuandu-se prin simpla nominalizare a activităților respective in anexele din reglementarea legala menționata.
In acest context, activitățile desfășurate de fostul salariat in perioada 19.11.1975 - 15.04.1989 in cadrul (actualmente - ) nu sunt prevăzute in niciuna din anexele Ordinului nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, respective in grupa I II de munca in vederea pensionarii, acesta prestând activități in locuri de munca ce se incadreaza exclusive in grupa III de munca, adică in condiții normale de lucru.
Pentru toate aceste motive se solicita respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Dispozitiile art.304 pct.10 si 11 cod procedura civila, invocate de catre recurent printre motivele de recurs, au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005 si prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, dar avand in vedere prevederile art. 3041.pr.civ. Curtea va analiza sentinta recurata sub toate aspectele.
Un prim aspect invocat in sustinerea recursului se refera la functia pe care a fost incadrat recurentul in perioada 19.11.1975 - 15.04.1981, cand a fost angajat la fosta, in prezent. Asa cum rezulta din analiza probelor administrate in cauza, respectiv carnetul de munca si contractul individual de munca, in perioada respectiva, recurentul a fost incadrat pe functia de controlor. Sustinerile acestuia referitoare la functia de impiegat de miscare nu pot fi retinute, deoarece modificarea facuta in contractul de munca nu este semnata de parti, nu exista un act aditional prin care sa se fi modificat felul muncii si este contrazisa de catre consemnarile efectuate in carnetul de munca.
Chiar expertul retine in raportul efectuat ca recurentul a fost angajat pe functia de controlor, dar activitatile acestuia erau doar asimilate celor efectuate de un impiegat de miscare.
de aceste considerente, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca functia pe care a fost anagajat recurentul a fost cea de controlor si nu de impiegat de miscare.
Avand in vedere perioada la care se refera pretentiile reclamantului, in cauza sunt aplicabile dispozitiile Ordinului nr.50/1990. Potrivit acestui act normativ, în grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
In baza art. 13-15 din acest Ordin, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11860/1969, fără a se condiționa de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de munca, de asemenea, nu este condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.
Curtea retine ca functia indeplinita de catre recurent in perioada 19.11.1975 - 15.04.1981, respectiv aceea de controlor sau cea indeplinita in perioada 15.04.1981-30.06.1981, respectiv cea de ajutor caloriferist, nu se incadreaza in anexa II la ordinul mentionat, motiv pentru care nu se poate retine ca in perioadele respective, recurentul ar putea fi incadrat in grupa II de munca.
In mod corect instanta de fond nu a retinut concluziile raportului de expertiza, deoarece legea dispune clar in privinta modului de aplicare pentru perioadele anterioare anului 1990, enumerand locurile de munca ce se incadreaza in grupele I si II de munca, fara a putea extinde domeniul de aplicare unor situatii neavute in vedere de legiuitor.
Curtea nu poate retine nici sustinerile recurentului referitoare la incidenta in cauza a dispozitiilor art.304 pct.6 cod procedura civila, deoarece instanta de fond a analizat intreaga perioada la care se refera pretentiile reclamantului-recurent, inclusiv cea cuprinsa intre15.04.1981 si 30.06.1981. Aceasta concluzie rezulta si din analiza facuta de catre Tribunal dispozitiilor art.3 alin.2 din Ordinul nr.50/1990, potrivit carora beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Avand in vedere perioadele pentru care reclamantul-recurent a solicitat constatarea incadrarii in grupa II de munca, nu pot fi retinute nici sustinerile acestuia, intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 cod procedura civila si cele referitoare la greseala de fapt decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor, in sensul aplicarii dispozitiilor HG nr.261/2001, deoarece actul normativ respectiv nu este incident de perioadele la care se raporteaza pretentiile reclamantului. Aceasta Hotarare de Guvern reglementeaza criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in condiții deosebite si se aplica perioadelor ulterioare intrarii ei in vigoare(1 aprilie 2001) si pana la data abrogarii, fara a contine reglementari referitoare la perioadele anterioare, care cad sub incidenta altor acte normative.
de aceste considerente, Curtea retine ca pentru perioada 19.11.1975-15.04.1981, respectiv 15.04.1981-30.06.1981, locurile de munca incadrate in grupa I si II de munca, in conditiile in care nu exista astfel de mentiuni in contractele de munca sau in carnetele de munca, sunt determinate potrivit dispozitiilor Ordinului nr.50/1990, fara a fi necesara o expertizare a locurilor de munca cu condiții grele sau periculoase, incadrarea efectuandu-se prin simpla nominalizare a activităților respective in anexele din legala menționata. tehnice si expertizarile prevazute de actele respective se faceau doar pentru viitor, in scopul stabilirii acestor incadrari pentru perioadele ulterioare.
Cum functiile indeplinite de catre recurent nu se regasesc printre cele mentionate de Ordinul nr.50/1990, iar pentru perioadele anterioare anului 1989 nu era necesara efectuarea unei expertize, instanta de fond in mod corect a respins cererea formulata ca neintemeiata.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declara de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5513 din data de 08.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimat REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./31.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Carmen Georgiana ComșaJudecători:Carmen Georgiana Comșa, Petronela Iulia Zuluf
