Obligație de a face. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Asociația de proprietari a nr. 90 V împotriva deciziei civile nr. 96/A/ din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în contradictoriu cu intimata - SRL V, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurenta Asociația de Proprietari a 90 Vaf ost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei; se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus:
- întâmpinare formulată de intimata - SRL V, duplicatul fiind comunicat de instanță și recurentei Asociația de Proprietari a 90 V spre luare la cunoștință.
- cerere formulată de avocat, în calitate de apărător al recurentei Asociația de Proprietari a 90 V, prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată cu o zi înainte de termen, invocă excepția tardivității depunerii întâmpinării și arată că se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță fiind necesară prezența sa la ribunalul Vaslui.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei Asociația de Proprietari a nr. 90 V, având în vedere că cererea nu este dovedită și recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a timbra cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar pusă în vedere prin citație.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind netimbrarea recursului formulat de Asociația de Proprietari a nr. 90 V și văzând că prin întâmpinare s-a solicitat judecata și în lipsă a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1586/28.04.2009 Judecătoria Vasluia admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - V, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari. 90
A fost obligată pârâta să lase liber accesul reclamantei la intrarea (ușa metalică) de la pasajul comun al demisolurilor blocurilor nr. 89 și nr. 90, str. - cel M, V, identificat în raportul de expertiză, anexa nr. 1, " acces comun din exterior în pasaj subteran."
A fost obligată pârâta să lase liber accesul reclamantei la ușa nr. 1 - acces pentru comerț - de la pasajul comun al demisolurilor blocurilor nr. 89 și nr. 90, str. - cel M, V, identificat în raportul de expertiză, anexa nr. 1, " cale de acces pentru aprovizionarea cu marfă".
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1099,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara spațiului comercial situat in V,-, în baza sentinței civile nr. 1168/23.08.1995 prin care s-a luat act de absorbția - SRL de către reclamanta - SRL. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a luat act de faptul că toate bunurile societății absorbite vor intra in patrimoniul - SRL.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 902/26.02.1998 rezulta că - SRL a devenit proprietara unei suprafețe de 84,8., aferentă activului denumit " bar turn", situat în V, str. - cel M,. 89, mezanin, demisol și. Prin absorbția acestei societăți de către reclamanta din prezenta cauză s-a transferat patrimoniul societății, astfel încât reclamanta a devenit proprietara asupra imobilului situat în V, str. - cel M,. 89, mezanin, demisol și.
Din actele de proprietate și din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză s-a reținut că accesul reclamantei la demisolul proprietății sale se face prin "ușa nr. 1, acces pentru comerț". Având în vedere planul demisol comun pentru cele două blocuri, așa cum rezultă din proiectul nr. 5650/PE/1977, arata expertul că pasajul subteran a fost proiectat pentru a face legătura din exterior, atât spre demisolul blocului nr. 89 cât și spre demisolul blocului nr. 90. Din anexa nr. 1 raportului de expertiză se observa că, într-adevăr, prin parcurgerea pasajului subteran, se poate ajunge atât la ul blocului nr. 90 (cale de acces evidențiată prin culoarea albastră) cât și la ul blocului nr. 89 (cale de acces evidențiată prin culoarea ).
Apărarea pârâtei potrivit căreia blocarea accesului la intrarea (ușa metalică) de la pasajul subteran s-a făcut în virtutea dreptului de proprietate al locatarilor blocului nr. 90 nu a putut fi reținută. S-a observat, din raportul de expertiză, că pasajul subteran este amplasat în exteriorul limitei de proprietate a blocului nr. 90, limită de proprietate evidențiată prin culoarea albastră.
În cauza de față ne aflăm în prezența unor drepturi de proprietate distincte, dreptul exclusiv al reclamantei asupra spațiului situat la mezaninul, demisolul și ul blocului nr. 89, dreptul de proprietate al locatarilor blocului nr. 90 și dreptul de proprietate comună pe cote părți asupra bunurilor considerate ca accesorii pe lângă bunurile principale.
Coproprietatea are ca obiect bunuri care prin natura sau destinația lor pot fi folosite de mai mulți proprietari.
În dreptul civil este reținută coproprietatea forțată asupra părților și dotărilor comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit sau alte spații decât locuința.
Având în vedere proiectul ce a stat la baza construirii blocurilor de locuințe nr. 89 și nr. 90, planul comun al urilor celor două blocuri, precum și faptul că prin pasajul subteran se asigură accesul la ul acestora se constată că prin blocarea accesului reclamantei la intrarea (ușa metalică) de la pasajul comun al demisolurilor blocurilor nr. 89 și nr. 90, se încalcă acesteia accesul la un bun care prin natura lui, nu se poate folosi decât în comun, atât de reclamantă cât și de proprietarii de apartamente din blocul nr. 90. De asemenea, se aduce atingere și dreptului reclamantei de acces la ușa nr. 1 - acces pentru comerț - de la pasajul comun al demisolurilor blocurilor nr. 89 și nr. 90.
Văzând dispozițiile art. 1073 și următoarele din Codul civil, reținând că legea constituie izvor al obligațiilor, instanța de judecată a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Asociația de proprietari a blocului 90, cale de atac înregistrată la 2 iunie 2009, cu respectarea termenului legal.
În motivele de recurs formulate Asociația de proprietari a blocului 90 Vas usținut că în mod greșit prima instanță a reținut că demisolul blocului 90 este amplasat în exteriorul limitei de proprietate a acestui bloc întrucât nu s-a avut in vedere că acest bloc are 3 terase și demisolul este numai proprietatea celor din blocul 90 care au dat în închiriere după 1990 o parte către Barul Admiral.
Se arată totodată că acest demisol a fost folosit înainte de cumpărarea apartamentelor pentru depozitarea resturilor menajere, iar după cumpărare a fost folosit de aceiași proprietari care l-au închis și au depozitat bunuri personale. Astfel se justifică de ce reclamanta a invocat prin cerere art. 616 Cod civil, solicitând o servitute de trecere.
Reclamanta a mai invocat ca temei in drept art. 1075-1076 cod civil care reglementează obligația de a face, in condițiile in care nu exista contract intre părți.
De asemenea se susține că instanța de fond nu a avut în vedere contractele de vânzare cumpărare încheiate între - M si - care vizează spațiul comercial din -(89), situate la mezanin, demisol si.
Din expertiză rezultă că expertul nu a putut identifica nici o schiță sau vreun plan care să identifice limitele spațiului cumpărat de reclamantă.
Prin urmare reclamanta a cumpărat doar demisolul de la blocul 89, nu si demisolul de la blocul 90.
Nu poate exista o coproprietate forțata asupra parților si dotărilor comune deoarece coproprietatea forțată se afla doar la instalații sanitare.
Întrucât reclamanta are acces la 2 uși solicită să se modifice sentința și să se respingă acțiunea.
La termenul din 23 sept 2009 Tribunalul Vaslui a calificat calea de atac drept apel, ținând cont de obiectul acțiunii, obligația de a face și de faptul că acțiunea a fost transformată pe drept comun.
Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 96/A din 30 septembrie 2009 respins apelul declarat de Asociația de Proprietari a blocului 90 V împotriva sentinței civile nr. 1586/28.04.2009 a Judecătoriei Vaslui și a obligat apelanta Asociația de Proprietari a blocului 90 V să achite intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Vasluia reținut că prin contractul 292/1993 - SRL a cumpărat de la - M activul nr. 68 situat in strada - cel M -(89); acest imobil a devenit proprietatea reclamantei ca urmare a absorbției patrimoniului autoarei.
Prin contractul 1053/1995, autentificat prin încheierea 902/1998 a Biroului Notarului public, - a dobândit suprafața de teren de 84,8 mp, teren aferent activului 68 denumit bar turn situate in V, str. - cel 89 mezanin, demisol și.
Din sentința 1168/1995 a Tribunalului Vaslui rezultă că, urmare a absorbției, reclamanta a dobândit întreg patrimoniul autoarei - SRL.
Primul motiv de apel, în sensul ca demisolul. 90 se afla in exteriorul. 89 unde are proprietatea intimata, nu este întemeiat.
Din expertiza efectuată în primă instanță rezultă că la întocmirea acestei lucrări s-a avut în vedere o planșă extrasa din proiectul inițial datând din 1977 si drept urmare s-a stabilit. că la demisol exista un pasaj subteran comun celor 2 blocuri (reliefat în anexa 1 raportului de expertiza). Prin acest pasaj comun reclamanta avea acces la cele 2 uși - acces pentru comerț și pentru camera de gunoi.
În consecință, la data cumpărării de către reclamantă a imobilului, aceasta a dobândit și dreptul de proprietate asupra pasajului subteran de la demisol care face obiectul dreptului de coproprietate forțată a proprietarilor celor 2 blocuri.
Temeiul în drept pentru dobândirea dreptului de coproprietate forțată îl constituie art. 10 din Legea nr. 85/1992 care prevede:
"În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație".
În temeiul dreptului de coproprietate care include și dreptul de folosință pârâții sunt obligați să permită accesul reclamantei prin pasajul subteran
În consecință, în mod corect prima instanță a prevăzut că temeiul în drept îl constituie dreptul de coproprietate forțată și art. 1073 Cod civil care se referă la dreptul creditorului de a beneficia de îndeplinirea exactă a obligației, respectiv, în cauză, dreptul intimatei dobândit prin contract de a se folosi de spațiul comun celor 2 blocuri și obligația apelantei de a-i permite folosința pasajului subteran de la demisol.
Motivul al doilea de apel, în sensul că nu este corect temeiul în drept invocat de reclamantă, art. 1073 si următoarele, nu este întemeiat.
Între părți nu exista un contract dar obligația apelantei decurge din obligația respectării dreptului de coproprietate forțată al intimatei, drept dobândit prin contract.
Al treilea motiv de apel, faptul că nu există schițe și planuri anexă ale contractelor de vânzare cumpărare și că prin contracte s-a cumpărat de câtre reclamanta numai demisolul blocului 89, care nu are nici o legătură cu cel de la blocul 90, nu este întemeiat.
Expertul a identificat pasajul subteran comun celor 2 blocuri folosind proiectul inițial din 1977.
Susținerea apelantei că obiect al coproprietarii forțate sunt numai instalațiile sanitare nu este întemeiată pentru că din art. 10 din Legea nr. 85/1992 rezultă că fac obiect al acestui drept de proprietate și părțile comune ale imobilului.
Întrucât sentința este legala si temeinica potrivit articolului 296 Cod procedură civilă s-a respins apelul și s-a menținut prima hotărâre și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă s-a respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Vasluia declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari a blocului 90
În motivarea recursului Asociația de Proprietari a 90 susține că în mod nelegal și nejustificat instanța i- respins apărarea pe care a formulat-o, bazându-se pe o motivare contradictorie și neconformă cu realitatea. Solicită a se avea în vedere că din conținutul celor trei anexe ale raportului de expertiză rezultă că pasajul subteran trece pe sub blocul 90 și nu prin exteriorul acestuia așa cum reține în mod greșit instanța. Se arată că acea linie albastră indică ul tehnic al blocului 90 și nu delimitează proprietatea blocului 90.
Recurenta susține totodată că expertul nu a depus actele avute în vedere la efectuarea expertizei, din care ar fi rezultat clar că acel pasaj subteran avea trei întrebuințări, respectiv pentru blocul 90 și cale de acces pentru ul tehnic al blocului 90, cale de acces pentru ridicarea gunoiului menajer al celor două blocuri și ca eventual adăpost antiaerian de către apărarea civilă.
Astfel, nefiind societăți comerciale la data întocmirii planurilor blocurilor, nu se poate reține că ușa nr. 1 e pentru aprovizionare cu marfă, pasajul subteran a fost prevăzut pentru a intra mașinile de ridicare a gunoiului, în există apă și mizerie.
Recurenta susține că din actele și lucrările dosarului rezultă intenția clară a intimatei de a ocupa abuziv pasajul subteran. Se invocă excepția lipsei de interes a reclamantei de a se obține din partea Asociației de proprietari a blocului 90 V liberul acces în pasajul subteran pentru aprovizionarea cu marfă, deoarece un restaurant nu poate să-și facă aprovizionarea cu marfă pe lângă două ghene de gunoi și pe lângă două guri de canal.
Recurenta susține totodată că hotărârile atacate sunt nelegale, deoarece - SRL își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 616 Cod civil, recunoscând că pasajul subteran este proprietatea Asociației de proprietari și nu coproprietate a lor sau a celor din blocul 89, însă instanțele nu își întemeiază hotărârile date pe acest articol și nu acordă despăgubiri, acordându-se astfel ceea ce nu s-a cerut.
Se apreciază că este evident că cererea formulată nu vizează obligația de a lăsa liber accesul reclamantei prin acea ușă, deoarece aceasta nu a avut niciodată acces pe acolo, ci eventual o cerere în baza art. 616 Cod civil, ce trebuie oricum respinsă, deoarece reclamanta are deja două ieșiri și nu este aplicabil art. 616 Cod civil.
Recurenta susține că o dovadă a faptului că pasajul subteran este al Asociației de proprietari a blocului 90 este și faptul că aceasta a închiriat la un moment dat acest spațiu unei curățătorii chimice.
De asemenea se solicită a se avea în vedere că locatarii blocului 89 nu au fost chemați în judecată, deși se susține că pasajul subteran ar fi fost coproprietate.
Recursul formulat de Asociația de proprietari a 90 este netimbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar,conform dispozițiilor art.3, lit. coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995,actualizată,privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 11 decembrie 2009 și apoi pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010 recurenta Asociația de Proprietari a 90 V a fost legal citată cu mențiunea timbrării cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei noi timbru judiciar.
Cum recurenta Asociația de Proprietari a 90 nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru,la termenul din data de 13 ianuarie 2010 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea recursului.
Așadar,nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit,în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996,recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că, recurenta Asociația de Proprietari a 90 V, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării,nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru,indiferent din ce motive,constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate,fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de Asociația de Proprietari a nr. 90 și a se menține decizia civilă nr.96/A/2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Asociația de proprietari a 90 împotriva deciziei civile nr. 96/A/2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier,
și tehnoredactat
02 exemplare /18 Ianuarie 2010
Tribunalul Vaslui: -
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
