Obligație de a face. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE

DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 161

Ședința publică din data de 12 februarie 2008

PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 2: Eliza Marin Rodica Duboșaru

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții, și domiciliați în P,-, -.8,.A,.1, județ P împotriva deciziei civile nr. 657 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții CONSILIUL LOCAL S, PRIMARUL ORAȘULUI S cu sediul în S-, județ P și intervenientul - prin ator, domiciliată în B,-, -.2,.37, sector 3.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2008, când a dat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Sinaia, reclamanții Consiliul local S și Primarul orașului S, au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se dispună încadrarea lucrărilor neautorizate efectuate de aceștia la construcția proprietate personală, situată în S,-, județ P, strict în limitele sentinței civile nr. 1/2006 a Tribunalului Prahova, precum și desființarea construcțiilor realizate nelegal, respectiv întinderea realizată pe orizontală cu regim de înălțime ce excede suprafața construcției inițiale și aducerea imobilului la starea inițială, în ceea ce privește suprafața la sol a construcției potrivit dimensiunilor și suprafețelor din actul de proprietate.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui imobil construcție și teren situat în S,-, județ P și începând din primăvara anului 2004 au efectuat fără autorizație de construire unele lucrări la imobilul construcție constând în desființarea parțială a construcției, schimbarea regimului de înălțime la partea de construcție nedemolată, executarea unei extinderi la construcția existentă cu regim de înălțime, modificarea șarpantei pe întreaga suprafață de construcției.

Prin sentința civilă nr. 7/2005 a Tribunalului Prahova, reclamanții au fost obligați la emiterea autorizației de construire pentru pârâți, fără acordul proprietarului vecin pentru,renovare construcție și închidere terasă", iar prin sentința civilă nr.

1/2006 a aceleiași instanțe, reclamanții au fost obligați să completeze autorizația nr. 45/2005 emisă în temeiul primei sentințe, cu mențiunea,extindere pe plan vertical, respectiv transformare mansardă în etaj".

Pârâții au solicitat eliberarea autorizației de construire dar nu au depus și documentația tehnică în concordanță cu dispozitivul sentinței, motiv pentru care nu a fost eliberată autorizația de construire nici până în momentul prezent.

Au arătat reclamanții că prin procesul verbal de control din data de 5.10.2006 întocmit de - Inspectoratul teritorial Ploieștis -a constatat nerespectarea de către pârâți a măsurilor dispuse prin procesul verbal de control întocmit anterior, la data de 30.08.2004, sens în care în sarcina Primăriei S s-a dispus respectarea următoarelor obligații și anume: intrarea în legalitate a pârâților pentru lucrările efectuate fără autorizație de construire și verificarea documentației depuse de pârâți în vederea obținerii autorizației de construire nr. 45/2005, precum și completarea acesteia cu datele solicitate de actele normative în vigoare.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat precizarea acțiunii reclamanților sub aspectul indicării motivelor în drept pe care se întemeiază, au invocat mai multe excepții între care autoritatea de lucru judecat, a abuzului de drept, a inadmisibilității, cât și a lipsei de interes a reclamanților, cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul prin care a solicitat admiterea cererii reclamanților, arătând că este proprietarul unui teren situat în vecinătatea directă a pârâților al cărei gard a fost desființat de către aceștia din urmă, care astfel au acaparat o suprafață de teren din terenul intervenientului.

S-a mai susținut că pârâții au edificat o extindere a construcției inițiale, fără a avea autorizație de construire, extindere prin care au afectat proprietatea învecinată.

Instanța a calificat această cerere ca fiind în interesul reclamanților, întrucât intervenientul, în calitate de terț față de această cauză, nu invocă drepturi proprii față de pârâți, ci simple apărări în susținerea cererii reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 659 din 19 iunie 2007, Judecătoria Sinaiaa admis excepția invocată din oficiu de instanță și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, împotriva pârâților și în contradictoriu cu intervenientul, pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.

A fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenientul - prin ator, iar reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, în sumă de 500 lei.

A reținut instanța de fond că pârâții și sunt proprietarii unui imobil, construcție și teren situat în S,-, județ P, din anul 2004 începând edificarea unor extinderi constructive la vechea construcție, fără a avea autorizație de construire, motiv pentru care au fost sancționați contravențional de mai multe ori.

Procesele verbale prin care au fost sancționați au rămas fără efecte juridice datorită promovării unor acțiuni în justiție de către pârâți împotriva reclamanților, ce au fost obligați la emiterea unei autorizații de construire pentru pârâți.

A reținut instanța de fond că textul legal pe care se întemeiază cererea reclamanților de chemare în judecată, le cere acestora să aibă o calitate esențială care

le conferă legitimitate procesuală activă și anume, să fie organul care a aplicat sancțiunea contravențională, respectiv să existe un proces verbal de constatare a contravenției.

Mai arată instanța de fond că prezenta cerere nu este consecința legală a existenței unui proces verbal de constatare a contravenției și a unui proces verbal de control întocmit de Inspecția de Stat în Construcții, motiv pentru care a admis excepția invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților, iar cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de intervenientul a fost de asemenea respinsă.

Reclamanții au formulat apel împotriva acestei sentințe criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse copii a proceselor verbale încheiate de primarul orașului S și chiar dacă, pentru procesul verbal nr.2/2004 s-a înlocuit sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, a rămas obligația impusă la cap.VII din aceasta - obținerea autorizației de construire în termen de 60 de zile, iar prin procesul verbal nr.5/2004 prin care s-a constatat săvârșirea contravenției de extindere a locuinței existente în plan orizontal și transformarea mansardei în etaj considerată în mod greșit de instanța de fond lovit de viciu esențial în sensul că nu se stabilește prin aceasta nicio contravenție, deoarece,chiar dacă nu s-a aplicat nicio sancțiune, s-au dispus măsuri de sistare imediată a lucrărilor, demararea procedurii de intrare în legalitate în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.50/1991, fapt ce nu s-a petrecut nici până în prezent.

Urmare examinării motivelor de apel, tribunalul prin decizia nr. 657 din 6 noiembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamanți, a desființat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, potrivit considerentelor.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată a reclamanților pentru lipsa calității procesuale active a acestora.

Motivarea că cererea de chemare în judecată nu este o consecință legală a existenței unui proces verbal de constatare a contravenției ci a unui proces verbal de control întocmit de Inspecția de stat în Construcții, nu a fost reținută de tribunal ca fiind corectă.

Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

Arată recurenții pârâți că prin sentința nr. 7/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, Primăria Saf ost obligată să elibereze autorizația de construcție pentru imobilul din S-, în baza acestei hotărâri li s-a eliberat autorizația nr.45/19.04.2005 pentru executarea lucrărilor de renovare construcție locuință și închidere terasă, autorizație care a fost completată cu mențiunea extindere pe plan vertical, respectiv transformare mansardă în etaj în baza sentinței nr.1/2006 pronunțată de aceeași instanță.

Astfel, arată recurenții pârâți, în mod corect a reținut Judecătoria Sinaia că procesele verbale au rămas fără consecințe juridice întrucât la data întocmirii acestora și anterior demarării acțiunii, pârâții aveau autorizație precum și o sentință prin care primăria S era obligată la completeze autorizația.

Singurul proces verbal care ar fi putut justifica calitatea procesuală activă a Primăriei S este ce din anul 2005, respectiv procesul verbal nr.10/17.06.2005 care însă a fost anulat de instanță.

Față de aceste aspecte, apreciază recurenții pârâți, Primăria S nu are calitate procesuală activă în cauză.

Deci, ca să aibă calitate procesuală activă reclamanta Primăria S trebuia anterior să întocmească un proces verbal de contravenție prin care să dispună încadrarea lucrărilor în cadrul autorizației,potrivit disp.art.32 rap. la art.28 din legea nr.50/1991.

Ori, în cauză nu există decât două procese verbale din 2004 în care nu au fost obligați la încadrarea lucrărilor, din care unul e nul absolut întrucât nu prevede sancțiune, astfel că au rămas fără obiect deoarece recurenții pârâți au autorizație.

Solicită admiterea recursului,modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanțe de fond.

Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Rezolvarea litigiului își găsește răspunsul într-o judicioasă interpretare și aplicare a prevederilor art.32 din Legea nr.50/1991, modificată și republicată prin ordonanțe și legi, ultima fiind Legea nr.117/2 mai 2007.

Astfel, prin procesul verbal nr. 5/2004 s-a constatat săvârșirea contravenției de către recurenții pârâți întrucât și-au extins locuința existentă în plan orizontal și au transformat mansarda în etaj, care chiar dacă nu a stabilit o sancțiune s-au dispus măsuri imediate de sistare a lucrărilor și începerea procedurilor de intrare în legalitate conform art. 25 din Legea nr.50/1991 modificată și completată.

De fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit încadrarea lucrărilor neautorizate efectuate de pârâți la construcția proprietate personală, strict în limitele sentinței civile nr.1/2006, definitivă și irevocabilă, sentință care îi obligă să completeze autorizația de construire nr.45/2005, precum și desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Inspecția de stat în Construcții, cert este că a întocmit un proces verbal, cu ocazia verificării pe teren a situației lucrărilor prin care pârâții au fost obligați să-și completeze autorizația nr.45/19.04.2005, tocmai pentru a intra în legalitate.

Pentru cele ce preced, recursul urmează să fie respins conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, ca nefondat.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții, și domiciliați în P,-, -.8,.A,.1, județ P împotriva deciziei civile nr. 657 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții CONSILIUL LOCAL S,

PRIMARUL ORAȘULUI S cu sediul în S-, județ P și intervenientul - prin ator, domiciliată în B,-, -.2,.37, sector 3.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. EG/BA

2 ex./20.02.2008

f- Jud.S

a- Trib.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Președinte:Elisabeta Gherasim
Judecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Ploiesti