Obligație de a face. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.166/
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul - domiciliat în G,-, --7,.31, jud.G împotriva sentinței civile nr.1711/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE -, cauza având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurentul contestator - personal și intimata ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE - reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul contestator a depus la dosar cerere de repunere în termen a recursului și înscrisuri;după care:
Reprezentantul intimatei invocă excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen a recursului declarat de recurentul contestator solicitând respingerea acesteia, și ca o consecință a disp.art.103 Cod procedură civilă solicită respingerea recursului ca fiind nul.
Curtea, în condițiile în care se va constata că cererea de repunere în termen a recursului declarat de contestatorul este depusă în termenul legal,pune în discuție părților și excepția nulității recursului declarat de reclamantul.
Reprezentantul intimatei invocă disp.art.303 - 306 Cod procedură civilă, solicitând să se constate că motivele recursului declarat de recurentul contestator - nu au fost depuse în termenul legal,motiv pentru care urmează să fie respins ca atare.
Recurentul contestator consideră că cererea de repunere în termen a recursului a fost depusă în termenul legal.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1711/16.11.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul -, în contradictoriu cu intimata Administrația Fluvială a de -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 17.10.2007, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul - a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Fluvială a de G, anularea adresei 22773/17.09.2007, repunerea în situația anterioară și daune morale de 50 000 lei.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă de drept întrucât nu a fost informat de conținutul referatului și nici despre modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, modificarea s-a făcut unilateral, adresa nu a fost motivată în fapt și în drept, pentru modificare nu s-a emis o decizie.
În drept, au fost invocate art. 17, 3, 4, 41 din codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că în contractul individual de muncă al contestatorului se menționează că locul de muncă este la. - central, iar funcția este aceea de referent de specialitate. Ulterior, funcție de organizarea societății, contestatorul și-a desfășurat activitatea în mai multe compartimente, că urmare a formulării unei plângeri penale împotriva contestatorului, s-a întocmit un referat și apoi s-a emis adresa contestată. A apreciat că nu a fost schimbat locul de muncă al contestatorului și nu era necesar a se încheia un act adițional la contractul individual de muncă, ci s-a dispus, printr-un act administrativ individual al angajatorului, repartizarea în muncă a unui salariat în vederea unei bune funcționări a regiei.
La dosar au fost depuse: contract individual de muncă ( f 12-13 dosar fond), decizii ( f 14-15 dosar fond), fișa postului( f 18-19 dosar fond), alte înscrisuri( f 20-30 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa criticată, s-a dispus ca începând cu data de 18.09.2007 contestatorul să treacă din cadrul Biroului în Biroul Patrimoniu.
Pentru a se analiza dacă prin această adresă s-a produs o schimbare a locului de muncă al contestatorului pentru a fi incidente dispozițiile legale enumerate de acesta, trebuie plecat de la clauzele contractului individual de muncă.
În cuprinsul acestuia, s-a menționat că îndeplinește funcția de referent de specialitate, ulterior inginer, iar locul de muncă - central. Desigur referirea nu s-a făcut la clădirea unde urma să-și desfășoare activitatea contestatorul, ci la departamentele care țin de central, incluzându-se aici atât Biroul, Biroul Patrimoniu, Verificare și întocmire devize etc. fișa postului unui salariat în fiecare din aceste departamente conține atribuții generale, comune tuturor salariaților din structura centrală a angajatorului, dar și atribuții specifice fiecărui post.
Prin această decizie a angajatorului, chiar dacă nu a fost materializată într-un înscris care să poarte această mențiune, instanța a apreciat că nu a avut loc o schimbare a locului muncii contestatorului în mod unilateral, nici ca sancțiune disciplinară, astfel că nu sunt aplicabile art. 17, 3, 4, 41, 267 - 2 68 codul muncii.
Instanța califică acea adresă ca un act administrativ de organizare a activității angajatorului, prin repartizarea salariaților în diferitele sectoare de activitate, din considerente diverse, admițând că este legală această măsură și cu caracter preventiv și pentru a înlătura un prejudiciu de imagine (generat de formularea unor plângeri penale).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatorul, fără a indica și motivele acestuia.
La data de 05.03.2008, recurentul a formulat cerere de repunere în termen a motivelor de recurs însoțită de motivele de recurs, arătând următoarele.
La data de 03.12.2007 a depus recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1711/16.11.2007 a Tribunalului Galați, fără a cunoaște considerentele hotărârii primei instanțe.
A susținut că nu a primit sentința primei instanțe și, abia după primirea citației în data de 20.02.2008 a reușit să obțină o copie a acesteia, în jurul datei de 12.03.2008 și nu a avut timp suficient pentru întocmirea și depunerea motivelor de recurs.
A arătat că nu cunoaște cauzele care au condus la neprimirea sentinței civile nr. 1711/2007, o cauză putând fi neasigurarea căsuței poștale.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen, excepție pe care recurentul a solicitat să fie respinsă deoarece a formulat-o în termen.
De asemenea, intimata a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și constatarea ca fiind nul recursul.
Analizând cererea de repunere în termen a motivelor de recurs, Curtea apreciază că nu este întemeiată pentru următoarele motive.
În primul rând, nu reținem ca întemeiată excepția tardivității cererii de repunere în termen invocată de intimată.
Potrivit art. 103 alin. 2.pr. civilă, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.
În cauza de față, recurentul a susținut că a obținut copia sentinței civile recurate la data de 12.03.2008 însă cererea de repunere în termen este formulată la data de 05.03.2008 (anterior) astfel că datele sunt contradictorii iar instanța nu poate reține că s-au depășit cele 15 zile calculate de la data încetării împiedicării.
Însă cererea de repunere în termen este apreciată de C ca nefondată.
Astfel, conform disp. art. 103 alin. 1.pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei.
Deci legiuitorul are în vedere o împrejurare mai presus de voința părții, sub înțelesul unei forțe majore sau a unui caz fortuit și nu orice împrejurare.
În primul rând, recurentul menționează că a obținut copia sentinței civile nr. 1711/2007 în jurul datei de 12.03.2008 însă depune motivele de recurs la data de 05.03.2008 de aici rezultând logic faptul că recurentul de fapt, avea cunoștință de considerentele hotărârii recurate de vreme ce a reușit să formuleze motivele de recurs chiar anterior obținerii hotărârii motivate de instanța de fond.
Deci, nu se poate reține că a existat vreo împrejurare mai presus de voința sa ce la-r fi împiedicat să formuleze în termenul de 10 zile de la comunicare motivele de recurs.
Referitor la modul de comunicare al sentinței civile nr. 1711/2007 a Tribunalului Galați, se reține că, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 53 din dosarul de fond, aceasta a fost afișată la data de 19.12.2007 la domiciliul recurentului din G,- -. 31 jud. G, exact la adresa indicată de acesta, motivul afișării fiind faptul că nu a fost găsită la domiciliu nici o persoană care ar fi putut primi actul procedural.
Constatăm că au fost respectate astfel disp. art. 92 alin. 4. Civilă iar, conform disp. art. 100 alin. 4. Civilă, procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Cererea de repunere în termen nu a fost însoțită de nici o dovadă iar la dosarul de fond nu se află nici o cerere cu privire la comunicarea hotărârii către recurent.
Neasigurarea căsuței poștale nu este cauză de împiedicare mai presus de voința părții, în înțelesul art. 103 alin. 1.pr. civilă iar legiuitorul nu prevede comunicarea actelor de procedură doar cu confirmare de primire, ci reglementează inclusiv procedura prin afișare la domiciliu în cazurile expres prevăzute de art. 92.pr. civilă.
În consecință, urmează a respinge cererea de repunere în termen ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 alin. 1.pr. civilă.
Potrivit disp. art. 306 alin. 1. Civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Termenul legal pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 31.12.2007, fiind calculate cele 10 zile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 168/1999 de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 19.12.2007, conform art. 303 alin. 2. Civilă.
Ori, motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 05.03.2008, cu depășirea termenul de 10 zile prevăzut de lege, astfel că se va aplica sancțiunea nulității acestuia, sancțiune expres prevăzută de art. 306 alin. 1. Civilă, în condițiile în care nu s-au constat motive de ordine publică pentru a putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. 2.pr. civilă.
Față de toate aceste considerente expuse mai sus, se va constata nul recursul declarat de recurentul contestator împotriva sentinței civile nr. 1711/16.11.2007 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția tardivității cererii de repunere în termen a recursului declarat de recurentul.
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termen a recursului formulată de recurentul.
Constată nul recursul declarat de contestatorul - domiciliat în G,-, --7,.31, jud.G împotriva sentinței civile nr.1711/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/01.04.2008
Tehnored./2 ex.l/ 01 Aprilie 2008
Fond:-R-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu