Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 160/
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanta -, cu domiciliul în T,- A -.5, aă.15 împotriva deciziei civile nr.421/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr.428/C/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.02.2008, când instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.02.2008, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea cu nr. 2126/C/2005 înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, considerând că are o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune.
În fapt a susținut următoarele:
Părțile au fost soți, iar căsătoria acestora s-a desfăcut prin divorț. În aceste condiții menținerea stării de codevălmășie nu se mai justifică,motiv pentru care a promovat prezenta cerere întemeiată pe disp. art.36.fam.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Pârâtul fost de acord în parte cu acțiunea considerând că are o contribuție la dobândirea bunurilor de 40%.
Prin încheierea de admitere în principiu din 14.09.2005, Judecătoria Tecucia admis în principiu acțiunea. A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de 70% a reclamantei și de 30% a pârâtului un apartament situat în T- -. 15.
Pentru a hotărî astfel a reținut că părțile s-au înțeles asupra modului de partajare a bunurilor mobile. Cu actele administrate în cauză s-a dobândit că foștii soți au dobândit un apartament cu o contribuție de 70% din partea reclamantei și 30% din partea pârâtului.
În cauză pentru evaluarea și lotizarea apartamentului s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice.
Prin sentința civilă nr. 2093/22.12.2005 Judecătoria Tecucia admis acțiunea și a dispus încetarea stării de codevălmășie a părților.Ca efect al partajului a atribuit apartamentul reclamantei, aceasta fiind obligată să achite pârâtului suma de 8134,60 RON cu titlu de echivalent valoric al sale la dobândirea imobilului. A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1300 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere mențiunile încheierii de admitere în principiu din 14.09.2005, faptul că reclamanta are o cotă mai mare la dobândirea apartamentului, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum și faptul că minorul rezultat din căsătoria părților a fost încredințată reclamantei spre creștere și educare. Considerând că toate criteriile de atribuire sunt în favoarea reclamantei,instanța i-a atribuit acesteia imobilul.
Împotriva sentinței civile nr. 2093 22.12.2005 pronunțată de Judecătoria Tecucia declarat apel pârâtul, nemulțumit de faptul că la fond s-a reținut greșit că părțile nu au o contribuție egală la dobândirea apartamentului. A invocat nulitatea raportului de expertiză efectuat în cauză fără ca expertul să procedeze și la convocarea sa și a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre care contravine mențiunilor încheierii de admitere în principiu deoarece a reținut că are un drept de creanță asupra apartamentului deși este coproprietar alături de reclamantă. A contestat valoarea stabilită de expert pentru contravaloarea dreptului său de proprietate asupra imobilului ce face obiectul partajului și a fost de acord să se rețină că are o contribuție la dobândirea bunului de 40%.
Prin decizia civilă nr.421/2007 a Tribunalului Galațis -a admis apelul, s-au schimbat în parte IAP-ul și sentința civilă nr.2093/2005 și-n rejudecare s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul din T, str.1 - 2. -.5,.15 asupra căruia reclamanta are o contribuție de 60 % iar pârâtul de 40 %. A fost obligată reclamantul să plătească pârâtului suma de 27092,4 lei cu titlu de c/val.cotă și pe pârât reclamantei suma de 420 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că pârâtul a fost convocat la adresa pe care și-a indicat-o și din acest punct de vedere excepția nulității raportului de expertiză nu poate fi invocată. Cu privire la contribuția părților la dobândirea imobilului a cerut să se aibă în vedere că o perioadă pârâtul nu a avut loc de muncă și doar reclamanta a suportat cheltuielile căsătoriei și a achitat ratele la apartament.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Părțile s-au căsătorit la data de 17.07.1999.
Din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 2694/1.06.2000 ( 5 în dosarul instanței de fond ) rezultă că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei. Ca urmare în cauză se aplică prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30.. Față de această concluzie rezultă că apartamentul este bun comun, iar părțile au o datorie comună, respectiv aceea de a plăti prețul, aspect care nu poate influența cota reclamantei la dobândirea apartamentului chiar dacă achită singură ratele la imobil.
Potrivit art. 2 fam. soții au obligația să-și ofere sprijin moral și material reciproc și în raport de acest text rezultă că reclamanta nu poate pretinde o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului cu motivarea că este singura care a avut serviciu și a susținut material familia. Pe de altă parte din actele depuse și din probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit că a avut venituri disproporționat de mari în raport cu pârâtul care să justifice un aport mai mare al acesteia la dobândirea bunului ce face obiectul cererii de față. În condițiile în care pârâtul este însă de acord cu o contribuție de 60% în favoarea reclamantei și de 40% în favoarea sa, Tribunalul este obligat să dea eficiență principiului disponibilității.
Pentru motivele mai sus arătate a costatat că aceste motive de apel ( referitoare la regimul juridic al apartamentului și la cotă ) sunt fondate.
Cu privire la raportul de expertiză, Tribunalul a reținut că acesta este lovit de nulitate prin încheierea din 15.06.2006, sens în care s-a dispus refacerea acestei probe.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară instrumentat în apel (f 102-106) rezultă următoarele:
- apartamentul are o valoare actualizată de 90496,60 RON, aceasta fiind
valoarea care se regăsește în comunitatea de bunuri, și care face obiectul partajului.
- valoarea ratelor rămase de achitat este de 22 765,6 RON.
În condițiile în care soluția de atribuire a apartamentului a fost menținută deoarece apelantul nu contestă această dispoziție a instanței, rezultă că reclamanta primește în urma partajului un apartament în valoare de 90496,6 RON și preia o datorie de 22765,6 RON, din care pârâtul are de suportat o cotă de 40% (potrivit aportului său la dobândirea bunului ), adică echivalentul sumei de 5 373,45 RON. Având în vedere că și pârâtul este coproprietar pe apartament cu o cotă de 40%, potrivit calculului mai sus prezentat,rezultă că i se cuvine suma de 27092,4 RON în loc de 8134,6 RON cu titlu de echivalent valoric al imobilului bun comun.
Impotriva deciziei civile nr.421/2007 a Tribunalului Galația declarat recurs reclamanta considerând că s-a produs o greșeală la calcularea c/val. de 40 % a pârâtului pentru că s-a omis a se lua în calcul faptul că reclamanta urmează a suporta singură c/val. neachitate (motivul 1 de recurs).
Stabilind o contribuție de 40 % în favoarea apelantului, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele sunt contradictorii și chiar străine de natura pricinii, interpretând greșit acțiunea dedusă judecății și nu în cele din urmă, lipsită de temei legal când face referire la o contribuție egală dar mărginindu-se la limita de 40 % respectând principiul disponibilității (motivul 2 de recurs).
In susținerea acestui motiv de recurs se face o trecere în revistă a probelor din dosar și se prezintă propria interpretare a acestor probe care conduc la concluzia că-n mod greșit s-a reținut această cotă.
Din dezvoltarea motivului al II-lea de recurs se constată că se solicită instanței de recurs o reapreciere a probelor, fapt fără suport legislativ prin abrogarea pct.ll al art.304 pr.civilă.Ca atare, motivul al II-lea de recurs nu poate fi primit.
Al treilea motiv de recurs constă în aceea că instanța nu s-a conformat disp.art.67310alin.4 pr.civilă de a se stabili un termen rezonabil până la care să se achite sulta.
Examinând recursul prin prisma motivelor 1,3 (motivul 2 nu poate fi primit ca urmare a celor reținute mai sus) se constată că este nefondat.
Astfel, instanța de appel a reținut că valoarea actuală a apartamentului este de 90.496,60 RON 40 % din această sumă înseamnă 36.198,64 lei - c/valoarea intimatului pârât din bun. Recurenta mai are de achitat rate a căror valoare însumată este de 22.765,6 lei 40 % din această sumă este de 9.106,24 lei - contravaloarea pe care intimatul o are de suportat din această creanță. Din suma care i se cuvenea de 36.198,64 lei s-a scăzut cât reprezintă datoria sa din ratele neachitate (9.106,24 lei) și a rezultat 27.092,64 lei - diferența la care în mod corect a fost obligată reclamantă de instanța de apel.
Al treilea motiv de recurs, de asemenea, nu poate fi primit pentru că disp.art.67310alin.4 Cod procedură civilă sunt edictate în beneficiul părții ce urmează a primi sulta și nicidecum a celui obligat la sultă.
Apartamentul în cauză a fost atribuit recurentei încă din 22.12.2005 și nici până-n 2008 nu a binevoit să-i achite sulta stabilită la acea oră. Ce se voiește prin acest motiv de recurs? Stabilirea de către instanța de recurs a unui termen cât mai posibil pentru a se plăti această sultă cât mai târziu. Ori, rațiunea instituirii acestei dispoziții legale (de prevedere a unui termen până la care să se achite sulta) este de a determina părțile să-și execute obligațiile cât mai repede posibil și nicidecum de a le oferi un instrument de tergiversare a îndeplinirii acestei obligații.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 alin.1 teza I pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de reclamanta -, cu domiciliul în T,- A -.5, aă.15 împotriva deciziei civile nr.421/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr.428/C/2006.
Obligă pe recurentă către intimat la plata a 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-28.03.2008
Dact.MH-28.03.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Luminita Solea, Anica Ioan
