Obligație de a face. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.168/RDosar nr.-
Ședința publică din data de:-21 Mai 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
- - - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
--- JUDECĂTOR 3: Roxana
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -,și, împotriva Deciziei civile nr.28/Ap din data de 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în recurs, în ședința publică din data de 15 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 mai 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 7396/14.09.2007 Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată de reclamanții, -, și împotriva pârâtei B, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Prima instanță a reținut că reclamanții sunt chiriași în imobilele situate în B,- și 68, imobile ce sunt proprietatea pârâtei, fiind înscrise în CF nr. 13906
Temeiul de drept al acțiunii formulate, care vizează obligarea pârâtei să le vândă locuințele cu plata în rate, îl constituie dispozițiile Legii nr. 85/1992. Acest act normativ se referă la vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, iar imobilul în discuție este în proprietatea pârâtei, care este societate comercială cu capital integral privat
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 28/07.02.2008 Tribunalul Brașova respins apelul promovat.
Instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile formulate, care vizează obligația instanței de a pune în discuție temeiul juridic al acțiunii, conform dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă judecătorul este obligat să hotărască numai asupra obiectului cererii, iar temeiul juridic a fost expres și fără echivoc indicat de reclamanți. Motivele de apel legate de incidența dispozițiilor Legii nr. 112/1995 nu au fost analizate de instanță făcându-se aplicarea art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, care interzice schimbarea calității părților, a obiectului sau a cauzei direct în apel.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu prezentul recurs de către apelanții-reclamanți întemeindu-se pe pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.
Incidența dispozițiilor pct. 7 este relevată sub aspectul faptului că instanța de apel a păstrat în totalitate sentința atacată, fără să adopte o motivare proprie, iar motivarea primei instanțe s-a bazat pe copierea textului de lege și răspunsul la interogatoriu al pârâtei. În aceste condiții nu se poate susține că există o motivare cu expunerea temeiurilor de fapt și de drept, fiind de fapt o nemotivare. De asemenea, motivarea este și contradictorie pentru că se susține că recurenții ar fi trebuit să dovedească modul de construire al locuințelor, iar pe de altă parte se arată că actul normativ invocat în cauză nu poate fi reținut în speță, mai mult decât atât instanța neanalizând actul normativ în totalitate ci rezumându-se la un text din acesta.
Incidența pct. 8 din art. 304 Cod procedură civilă este invocată având în vedere faptul că instanța a ignorat cu desăvârșire actul juridic dedus judecății, deși recurenții au indicat ca linii principale ale acțiunii dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 85/1992, republicată și jurisprudența extinsă a Curții Constituționale în acest domeniu. Din modul sumar de referire la titlul legii și art. 1 alin. 1 ar rezulta că nu există posibilitatea promovării acestei acțiuni.
Pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă este invocat prin prisma încălcării legii, respectiv a art. 261 Cod procedură civilă. Recurenții consideră că dacă dispozițiile Legii nr. 85/1992 nu sunt aplicabile în speță nu era necesară proba referitoare la persoana care a construit locuințele, iar dacă societatea este privată nu mai sunt aplicabile textele de lege, ceea ce duce de fapt la un refuz particular de aplicare a legii în speța de față, refuz ce reiese și din faptul că s-a recunoscut că alte locuințe au fost vândute de către pârâtă către chiriași. De asemenea se consideră că probatoriul făcut privind lipsa impedimentelor la cumpărare - locuințe de protocol, finisaje de lux, etc. - este în măsură să facă aplicabile dispozițiile legii invocate, așa cum a fost ea modificată.
În concluzie se solicită casarea deciziei și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este nefondat.
, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă soluția pe care o poate pronunța instanța nu este de casare ci de modificare, așa cum dispune alin. 3 al art. 312 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs.
Recurenții susțin că decizia este nemotivată. Din considerentele hotărârii rezultă însă că instanța de apel a analizat motivele invocate în cererea de apel. Faptul că motivarea este succintă și face referire numai la criticile aduse nu echivalează cu o nemotivare atâta timp cât aceste critici au fost evidențiate și analizate în cuprinsul deciziei. Păstrarea sentinței primei instanțe nu duce automat la reluarea motivării pe fond a pricinii, instanța de apel fiind datoare să analizeze numai în limitele devoluării și nu mai mult.
De asemenea recurenții susțin că decizia cuprinde motive contradictorii prin prisma probatoriului solicitat și a analizării unui singur text de lege, susținere care nu se verifică din punct de vedere legal. În mod corect instanța a analizat numai textul legal privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 85/1992, respectiv dacă imobilul este supus vânzării prin prisma acestui text de lege, motiv pentru care a și solicitat probatoriul necesar pentru a vedea dacă se încadrează în cele prevăzute în art. 1 alin. 1 din lege. În măsura în care a constatat contrariul nu a mai fost nevoie de o altă probă și nici de o extindere a analizei asupra celorlalte dispoziții din actul normativ.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs.
Recurenții au indicat pct. 8 al art. 304 Cod procedură civilă, făcând însă referire la articolele indicate de ei ca temei juridic al acțiunii și neanalizate de instanța de apel. Or, pct. 8 se referă la cazurile în care este încălcat principiul înscris în art. 969 alin. 1.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În speța de față nu este vorba de o convenție deja existentă, pe care instanța să o analizeze, ci de o obligație de a face, așa încât încadrarea motivului nu este corectă, ea trebuind făcută cel puțin la pct. 9 al aceluiași articol.
Analizând această motivare a recurenților, prin prisma acestei încadrări, curtea constată că ea nu a constituit motiv de critică în apel, chiar apelanții recurenți recunoscând că imobilele nu se înscriu în nici una din ipotezele Legii nr. 85/1992, fiind imobile naționalizate. În atare condiții nu se poate supune controlului judiciar o critică promovată pentru prima dată în recurs, omissio medio, și asupra căreia instanța de apel nu avea cum să se pronunțe.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs.
Această critică vizează încălcarea art. 261 Cod procedură civilă, articol care se referă la elementele pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre judecătorească, iar din dezvoltarea lor ar rezulta că este vorba de alin. 1 pct. 5, respectiv la motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Recurenții reiterează criticile referitoare la probatoriu administrat care nu este în concordanță cu soluția instanței, în sensul că nu analizează incidența legii invocate ci constată că pârâta e societate pe acțiuni, fiind un refuz de aplicare a legii.
Așa cum rezultă și din cele arătate mai sus, instanța nu a refuzat să aplice actul normativ invocat ca temei juridic de către recurenți, ci a făcut probatoriul necesar pentru a vedea dacă imobilele se încadrează în cele cuprinse în lege, după care a constatat inaplicabilitatea ei în cazul în speță și față de calitatea pârâtei de societate comercială cu capital privat. De altfel, prin chiar motivele de apel recurenții recunosc că incidente în cauză sunt dispozițiile unui alt act normativ și nu cel indicat de ele ca temei juridic. Acest act normativ nu poate fi însă analizat și aplicat direct în calea de atac a apelului, așa cum solicită recurenții, fiind incidente dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, -, -, șiîmpotriva Deciziei civile nr.28/A/7 februarie 2008, Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - Pt.jud. - - - -
în concediu de odihnă
Semnează d-nul Vicerpreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:- /21.06.2008
Dact.:- /3 ex./20.06.2008
Jud.apel:-; -;
Jud.fond:-
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Carmen Maria Tică, Roxana
