Obligație de a face. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 168/R-CA

Ședința publică din 03 Februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan

JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă

Judecător: - -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, - lui, nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.973 din data de 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, astfel cum a fost precizată la termenul din 26 noiembrie 2009 și prin cererea de la fila 64 dosar, reclamanta -- a chemat în judecată pe pârâții Școala Generală cu clasele I-VIII, Comuna - prin primar și Casa Județeană de Pensii V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata cuantumului a 5 salarii de profesori în urma decesului mamei sale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că mama sa, a fost profesoară la Școala Generală - din anul 1975 până în data de 20.04.2007 când, în urma unei boli, a decedat.

Decesul s-a produs în activitate conform contractului colectiv de muncă la nivelul învățământului pe anii 2007-2008 și Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

În cazul decesului unui cadru didactic, cuantumul ajutorului de deces este de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale.

Reclamanta a mai precizat că a solicitat obligarea Primăriei la plata acestei sume deoarece aceasta efectuează plata salariilor cadrelor didactice din școlile comunei unde a activat și mama sa ca profesor și că, este orfană de ambii părinți, tatăl său decedând în anul 1994.

La data de 14 septembrie 2009 pârâta Școala cu clasele I-VIII a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii V, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, chemata în garanție să fie obligată la achitarea către aceasta a ajutorului de deces solicitat.

În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că reclamanta trebuia să cheme în judecată și Casa Județeană de Pensii V deoarece, potrivit art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, acordarea ajutorului de deces se face din bugetul asigurărilor sociale gestionat la nivelul Județului V potrivit Legii nr.19/2000 de chemata în garanție.

Prin întâmpinarea formulată, chemata în garanție Casa Județeană de Pensii Vas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece calitatea de ordonator principal de credite revine Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pe fondul cauzei au fost invocate dispozițiile art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000 și s-a susținut că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, dar în cuantumul prevăzut în legile anuale privind bugetul asigurărilor sociale de stat.

În ședința publică din data de 26.11.2009, în care reclamanta a precizat că solicită și obligarea Casei Județene de Pensii V la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii, instanța a ridicat din oficiu excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Școala cu clasele I-VIII și Comuna - prin primar, punând totodată în discuție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii În aceeași ședință, instanța a unit cele trei excepții cu fondul cauzei.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.973 din 26 noiembrie 2009, admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Școala cu clasele I-VIII și Comuna - prin primar și a respins cererea formulată împotriva acestora ca fiind introdusă față de persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii V, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

A admis cererea formulată de reclamanta - și obligat-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii V la plata unui ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate aferente ultimei luni de activitate a acesteia, către reclamantă.

În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a analizat cu prioritate cele trei excepții, reținând următoarele:

Astfel, calitate procesuală pasivă într-o acțiune în pretenții, cum este cea de față, are persoana care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, adică cea căreia îi revine obligația de plată a sumei solicitate.

Potrivit dispozițiilor art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, preluate și de contractul colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, ajutorul cuvenit celor îndreptățiți în caz de deces al unui salariat din învățământ se suportă din bugetul asigurărilor sociale.

Conform art.139 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, "CNPAS este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale", iar potrivit art.141 din același act normativ, "CNPAS își elaborează statutul propriu care se aprobă prin hotărâre a Guvernului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea Statutul va cuprinde în mod obligatoriu atribuțiile consiliului de administrație, ale președintelui CNPAS, precum și modul de organizare și funcționare a CNPAS și a caselor teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art.24 lit.e din nr.HG13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, "casele teritoriale de pensii au următoarele atribuții: e) stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii".

Așadar, obligația de stabilire și de plată a drepturilor care se suportă din bugetul asigurărilor sociale revine caselor teritoriale de pensii, iar în cazul de față Casei Județene de Pensii În condițiile existenței acestei obligații prevăzute de lege, este lipsit de importanță faptul că ordonator principal de credite este CNPAS, iar nu Casa Județeană de Pensii

Nicio obligație nu revine, însă, în baza dispozițiilor legale menționate anterior, cu privire la stabilirea și plata unor drepturi din bugetul asigurărilor sociale, școlilor sau unităților administrativ-teritoriale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Din adeverința nr.214/26.05.2008 (3 dosar) rezultă că mama reclamantei, a fost angajată până la data de 20 aprilie 2007 când, potrivit certificatului de la fila 4 din dosar a decedat, la Școala din, județul V, pe o perioadă nedeterminată, în funcția de profesor.

Potrivit certificatului de naștere de la fila 5 din dosar, la data decesului mamei sale, reclamanta era minoră. Prin urmare, este îndreptățită, de asemenea, potrivit art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000, să primească ajutor de deces, fapt care nu a fost contestat nici de pârâte.

În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor de deces, potrivit art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, preluat și în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, "în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".

Dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special, astfel că sunt derogatorii de la dispozițiile cu caracter general prevăzute de art.126 alin.2, invocate de pârâta-chemată în garanție Casa Județeană de Pensii Fiind în ipoteza reglementată de legea specială, își găsesc aplicarea dispozițiile acestei legi, iar nu dispozițiile legii generale în materie (specialia generalibus derogant).

În concluzie, instanța de fond a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească un ajutor de deces din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii V în cuantum de cinci salarii ale persoanei decedate. În mod logic, cuantumul salariului în funcție de care se va calcula ajutorul de deces al reclamantei trebuie să fie cel aferent ultimei luni de activitate a persoanei decedate, pentru o lună lucrată în întregime.

Împotriva sentinței civile nr.973/26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, respectiv instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

În motivarea recursului, pârâta susține că hotărârea este nelegală, întrucât inițial a avut calitatea de chemată în garanție, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă.

În mod greșit a fost obligată la plata ajutorului de deces, întrucât nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, ci de chemată în garanție, iar reclamanta nu și-a completat cererea până la prima zi de înfățișare.

Greșit a fost respinsă de instanță și cererea privind lipsa calității procesuale pasive, întrucât casele teritoriale de pensii au calitatea de ordonator terțiar de credite, calitatea de ordonator principal fiind deținută de prin președintele său.

Apreciază pârâta că au fost aplicate greșit și dispozițiile din Legea nr.19/2000, Legea nr.19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, în ce privește cuantumul ajutorului de deces.

În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

Examinând recursul prin prisma motivului de modificare invocat și încadrat în dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, dar și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat.

Cu referire la prima critică formulată se constată că aceasta nu este întemeiată. Instanța de fond s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită, neacordând mai mult decât s-a cerut. Este adevărat că reclamanta a depus o precizare la acțiune atât scris cât și verbal, în sensul de a fi obligată la plata ajutorului de deces și Casa Județeană de Pensii V, în calitate de pârâtă, însă aceasta nu s-a opus la cererea depusă în scris și susținută și verbal, la acel termen fiind reprezentată în instanță. Pârâta nu mai poate ridica obiecții în recurs, dacă înaintea instanței de fond nu a avut nicio rezervă.

Cea de-a doua critică este de asemenea nefondată, pârâta având calitate procesuală pasivă așa cum bine a reținut instanța de fond.

Conform dispozițiilor art.36 alin.1, art.1331și art.139 (3) din Legea nr.19/2000, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se pot face de casele teritoriale de pensii pentru sumele ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale (inclusiv pentru ajutorul de deces), situație față de care obligația legală de calcul și de finanțare a plății ajutorului de deces revine caselor de pensii.

În ce privește cuantumul acestui ajutor de deces, el este prevăzut de Legea nr.128/1997, în art.106 alin.2, cât și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ 2007/2008 și care este de "cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".

Dispozițiile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special, astfel că sunt derogatorii de la dispozițiile cu caracter general prevăzute de art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000 invocate de pârâtă.

Mai mult, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (848/6 martie 2008, 874/16 iunie 2009), a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 alin.(2) din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu motivarea că "acordarea ajutorului de deces pentru cadrele didactice într-un cuantum diferit în raport cu cel acordat celorlalte categorii socio-profesionale, care se supun prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, are în vedere complexitatea și importanța pentru societate a activității personalului didactic și didactic auxiliar".

Obligația de stabilire și de plată a acestui drept se suportă din bugetul caselor teritoriale de pensii, în cazul de față de pârâta Casa Județeană de Pensii V și nu de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale.

Având în vedere cele enunțate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este temeinică și legală.

Pe cale de consecință urmează a se observa că recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul V, împotriva sentinței civile nr.973 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, domiciliată în comuna, județul V și pârâtele ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul V și COMUNA - prin primar, cu sediul în comuna, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

6 ex./19.02.2010

Jud. fond:

Președinte:Irina Tănase
Judecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Pitesti