Obligație de a face. Decizia 1684/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1622/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1684
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă-pârâtă G C și de către recurenții-pârâți-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.242 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 16.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.11.2009, 30.11.2009 și apoi la data de 07.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 20.04.2007, reclamanta GCa chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții să-i predea folosința imobilului situat în B,-, sector 4, alcătuit din teren în suprafață de 209,05 mp. - suprafața din acte, respectiv 220,49 mp. suprafața exactă pe bază de măsurători și construcțiile existente pe teren: C1 - locuința din patru camere, suprafață construită de 77,42 mp. și C2 - magazie în suprafață de 8,16 mp. - imobil asupra căruia are un drept de uzufruct viager constituit de către pârâții - cumpărători prin contractul de vânzare-cumpărare a imobilului de la vânzătorii și, în favoarea sa, autentificat sub nr.1658/11.10.2005 la BNP.
Pârâții sunt fiica, respectiv ginerele reclamantei care refuză să-i predea imobilul, deși au fost notificați, imobil care a fost cumpărat cu banii săi, proveniți în mare parte din vânzarea unui apartament și din propriile economii, pârâții chiar cerându-i să renunțe la dreptul de uzufruct, în schimbul unei camere dintr-un imobil proprietatea ginerelui său.
În drept s-au invocat prevederile art.557 și urm. Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 17.05.2007 prin care au solicitat respingerea acțiunii și constatarea stingerii uzufructului viager constituit în favoarea reclamantei, cu motivarea că uzufructul a fost constituit cu titlu gratuit, iar susținerea că reclamanta ar fi plătit sume de bani pentru cumpărarea imobilului este, pârâtul efectuând credite la bănci, vânzând o garsonieră a sa, anterior încheierii contractului în cauză, pârâtul dobândind dreptul de proprietate asupra unei părți importante a imobilului de la aceeași adresă, printr-un contract de vânzare-cumpărare din 2001, în care s-a desfășurat activitate comercială.
Întrucât imobilul în litigiu era în stare avansată de degradare, uzură, pârâții, de comun acord cu reclamanta, au decis împreună să obțină documentația pentru demolarea imobilului și edificarea unui nou imobil, cu destinație comercială, ceea ce s-a și întâmplat.
S-a obținut autorizație de desființare nr.115 (60907)/05.04.2006 și autorizația de construire nr.116/6098/04.04.2006 pentru un imobil având funcțiunea de spații comerciale - construcția fiind finalizată la 11.07.2006.
În toate aceste demersuri, pârâții au fost susținuți de însăși reclamanta care a prestat diverse activități în cadrul societății pârâtului, desfășurată în corpul de clădire lipit de construcția în lucru, obținând profituri proprii, pentru ca apoi, când noua construcție era edificată, reclamanta să-i someze să-i predea imobilul, aceasta nefiind de acord cu transferarea dreptului de uzufruct asupra unui alt imobil, proprietatea pârâtului, potrivit ofertei acestuia, or reclamanta dorește să profite de situația pârâților-reclamanți, deși nu are probleme locative, ea deținând și un alt imobil prin succesiune.
În speță, s-a arătat că sunt incidente prevederile art.557 cod civil teza finală, în sensul că uzufructul se stinge prin totala desființare a lucrului, prin transformarea bunului într-un spațiu afectat unei activități comerciale, uzufructul viager vizând locuirea reclamantei în imobilul locuință care în prezent nu mai există.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatorii, declarații de martori.
Prin sentința civilă nr.7233/19.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei, s-a admis cererea reconvențională a pârâților-reclamanți și s-a constatat stins dreptul de uzufruct viager constituit în favoarea reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1658/11.10.2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut din probele administrate că prin contractul susmenționat s-a constituit un drept de uzufruct viager în imobilul în litigiu, în favoarea reclamantei, stabilindu-se ca aceasta să locuiască în imobil până la sfârșitul vieții, reclamanta nu a locuit niciodată în imobil, mai mult, a cunoscut autorizația de desființare a imobilului și autorizația de construire, astfel cum a recunoscut la interogatoriu, ea lucrând la societatea comercială deținută de pârâți.
S-a constatat că părțile se află în situația reglementată de art.557 Cod civil, uzufructul stingându-se prin totala desființare a lucrului asupra căruia uzufructul era constituit, desființarea construcției echivalând cu desființarea lucrului asupra căruia s-a constituit uzufructul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârâtă G C, apel admis prin decizia civilă nr. 242A/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, care a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte, acțiunea principală a reclamantei și cererea reconvențională a pârâților-reclamanți și a constatat stins uzufructul viager pentru construcție, nu și pentru teren, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În considerentele deciziei s-a arătat pe baza și a expertizei tehnice în construcții, efectuată în această fază procesuală, că apelul este fondat, doar cu privire la faptul că pentru teren nu s-a stins uzufructul viager constituit, ci doar pentru construcție, astfel cum s-a reținut la fond, în sensul că desființarea construcției cu destinație de locuință și edificarea unei construcții, cu destinație comercială, echivalează cu desființarea uzufructului asupra lucrului asupra căruia era constituit uzufructul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta G C, cât și pârâții-reclamanți și.
1. În recursul declarat de reclamanta G C, cu invocarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a arătat că instanța de apel, în mod greșit i-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală, expertul neavând releveul fostei construcții pentru a constata că vechea construcție există în cea nou edificată, nu a sondat pereții să vadă dacă aceștia sunt vechi sau noi, or releveul a fost obținut ulterior efectuării expertizei și depus la dosar, impunându-se o expertiză în baza releveului vechi și cu sondarea pereților pentru o constatare corectă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecarea apelului, potrivit criticilor formulate.
2. În recursul formulat de pârâții-reclamanți și, s-a arătat că decizia recurată este nelegală potrivit art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenții susțin că pentru construcție, cele două instanțe de fond și de apel au constatat în mod legal și temeinic faptul că uzufructul viager s-a stins prin desființarea construcției-locuință și edificarea construcției spațiu comercial, ceea ce echivalează cu desființarea lucrului asupra căruia s-a constituit uzufructul.
Decizia din apel este însă ilogică, contradictorie prin menținerea uzufructului pentru terenul aferent construcției devenit spațiu comercial, deschizând calea reclamantei de a cere executarea deciziei de predare a imobilului cu destinație de locuință, nu pentru teren, care era doar aferent locuinței.
În realitate, uzufructul s-a stins în întregime prin desființarea bunului asupra căruia s-a constituit, potrivit art.557 Cod civil.
În realitate, reclamanta a beneficiat de câștiguri de pe seama pârâților, a asistat la desființarea locuinței - obiect al uzufructului viager și la edificarea construcției - spațiu comercial, refuzând transferarea uzufructului asupra unui alt imobil, pentru ca apoi să solicite predarea folosinței imobilului ce a constituit obiect al uzufructului viager.
Privitor la expertiză, s-a arătat că ea a confirmat în totalitate dispariția prin transformarea destinației, a întregului bun, excluzând existența vreunei suprafețe de teren neafectate de construcție, care să facă posibilă restituirea către reclamantă.
Însăși motivarea deciziei este neclară, nesusținând practic soluția de menținere a uzufructului pe terenul de sub construcție, fiind încălcate astfel, prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului, respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenții au depus și întâmpinări la recursurile declarate, în sensul respingerii recursului advers.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursurile formulate, Curtea constată că recursul formulat de reclamanta - pârâtă GCe ste nefondat, iar recursul declarat de pârâții - reclamanți și este fondat, potrivit motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă - aplicarea greșită a legii. respectiv a prevederilor art.557 - 564 din Codul civil din Secțiunea a III "Despre stingerea uzufructului".
Potrivit art.557 teza ultimă din Codul civil, uzufructul se stinge și "prin totala desființare a lucrului asupra căruia uzufructul era constituit".
Conform art.564 Cod civil, dacă uzufructul s-a constituit "numai asupra unei clădiri, și această clădire va arde, se va distruge din altă întâmplare sau se va dărâma de vechime", uzufructuarul nu va avea dreptul de a se folosi de pământul pe care se află clădirea, iar dacă "uzufructul s-ar aflaconstituit asupra unui domeniudin care face parte și clădirea, uzufructuarul se va folosi de pământ". (sublin.red.)
Cele două texte de lege sunt deopotrivă aplicabile, fiind în strânsă legătură, spre a reține exact situația de fapt și situația juridică dedusă judecății - cea a stingerii uzufructului.
Curtea constată că uzufructul în beneficiul recurentei - reclamante GCs -a instituit asupra imobilului - construcție cu terenul aferent - având ca destinație locuirea, potrivit sintagmei utilizată în contractul de vânzare - cumpărare nr.1658/11.10.2005, - "aceasta urmândsă locuiască în acesta,până la sfârșitul vieții".
Așadar, uzufructul viza construcția - locuință, terenul fiind doar aferent, în sensul că asigura funcționalitatea normală a clădirii respective.
Acesta a fost și interesul pe care părțile din contractul sus-menționat l-au dat imobilului asupra căruia s-a constituit uzufructul viager, acela de "locuință".
Potrivit art.2 lit.a) coroborat cu art.21 lit.b) și c) din Legea locuinței nr.114/1996, prinlocuințăse înțelege construcția alcătuită din camerele, dotările și utilitățile necesare "care satisfaccerințele de locuitale unei persoane ", inclusiv suprafața curților () folosite în sensul susmenționat (sublin.red.).
În speță, potrivit expertizelor tehnice de la dosar s-a constatat că terenul este unul aferent asigurării funcționalității clădirii cu destinație de locuință.
Prin urmare, "totala desființare a lucrului" (art.557 Cod civil) vizează desființarea construcției - locuință - fapt dovedit în mod cert la dosar, prin expertizele tehnice efectuate, dispuse de instanță, dar și de raportul expertului - parte încuviințat recurentei - reclamante și respectiv autorizațiilor emise de autorități conform Legii nr.50/1991, de desființare - demolare și de construire, în locul fostului imobil, a unei clădiri cu destinație comercială - finalizată, intabulată și impusă la administrația financiară cu această situație juridică.
Iar terenul constituie suportul noii clădiri cu destinație comercială, care asigură funcționalitatea acesteia, iar nu a unei construcții - locuință.
În mod greșit astfel, Tribunalul Bucureștia apreciat că totuși, uzufructul s-ar menține parțial, doar pentru teren, pentru argumentele reținute mai sus.
Susținerea recurentei - reclamante că se impunea o nouă expertiză, care să aibă la bază releveul vechii construcții, să fie sondați pereții spre a dovedi că vechea construcție subzistă, este contrazisă de expertizele efectuate în cauză și respectiv de autorizațiile susamintite, raportul expertului - parte al recurentei neinfirmând această situație de față, în sensul că s-ar impune cu necesitate, reexpertizarea imobilului (sublin.red.).
Rezultă din probele administrate, că noua clădire a respectat vechiul releveu al clădirii, realizându-se chiar o extindere a suprafeței construite, față de vechea construcție.
Uzufructul constituit nu a avut ca obiect "un domeniu" în sensul art.564 Cod civil "din care făcea parte și clădirea - construcție" care să permită stingerea uzufructului în mod parțial, doar pentru locuință, subzistând pentru "pământ" - concluzie care se impune față de argumentele reținute mai sus, având în vedere că terenul în cauză este unul care asigură doar funcționalitatea firească a clădirii pe care o deservește.
Se constată astfel, că în mod legal, prima instanță a reținut stingerea în întregime a uzufructului, prin desființarea bunului asupra căruia s-a constituit, potrivit art.557 Cod civil.
Critica recurenților - pârâți - reclamanți subsumată prevederilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că soluția tribunalului privind menținerea uzufructului parțial asupra terenului este ilogică, contradictorie, deși acesta deservește noua clădire - spațiu comercial, conturează în realitate, tot un motiv de nelegalitate, deja analizat prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă, va fi admis recursul pârâților - reclamanți, pe cale de consecință va fi modificată decizia recurată în sensul că potrivit art.296, va fi respins ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe, de către reclamanta - pârâtă G C cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, se va lua act că recurenții - reclamanți nu solicită cheltuieli de judecată în apel, respectiv în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă - pârâtă GCî mpotriva deciziei civile nr.242 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenții - pârâți - reclamanți și.
Admite recursul formulat de recurenții - pârâți - reclamanți și împotriva deciziei civile nr.242 A din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenta - pârâtă - reclamantă G
Modifică decizia recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă GCî mpotriva sentinței civile nr.7233 din 19.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către pârâții - reclamanți în apel și în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact. /CS
Ex.2./08.01.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 4. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Mihai Andrei Negoescu Gândac
