Obligație de a face. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1564/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.169
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă FUNDAȚIA PENTRU "ACADEMIA ", împotriva deciziei civile nr.378 A din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei- pârâte Fundația pentru "Academia ", în baza împuternicirii avocațiale nr. 106/200 emisă de Baroul București (fila 20 dosar) și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, eliberată de Baroul București (fila 21 dosar), lipsind intimatul - reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că hotărârea pronunțată de instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității pronunțându-se asupra unui aspect ce nu a fost pus în discuția părților acest fapt echivalând cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate de pârâtă, a acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând principiul tantum devolutum quantum apellatum, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.129 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, procedând în acest fel, Tribunalul Bucureștia pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a art.297 din Codul d e procedură civilă, considerând în mod eronat că lipsa rolului activ al instanței de judecată, echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că, în speță instanța de fond nu a cercetat fondul, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel prin decizia pronunțată, acordând mai mult decât s-a cerut, considerând că instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.129 și art.297 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2007 reclamanții și au chemat în judecată FUNDAȚIA PENTRU "ACADEMIA ", solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la darea socotelilor în legătură cu activul și pasivul acesteia de la înființare la zi.
Prin sentința civilă nr.4981/15.04.2008 a fost admisă excepția prescripției, a fost admisă acțiunea în parte și a fost obligată pârâta la prezentare către reclamanți a raportului de activitate, bilanț contabil pe perioada ultimilor 3 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut că la data de 27.10.1999, reclamanții, au fost primiți ca membri fondatori ai Fundației, iar prin actul adițional nr.2514/06.11.2001, a fost numit în calitate de vice-președinte, iar, în calitate de secretar, aceștia doi formând alături de președintele, Consiliul Director.
În calitate de membri fondatori aceștia au solicitat ca pârâta să dea socoteală privind activul și pasivul acesteia.
Instanța a reținut poziția pârâtei în sensul că aceasta nu se consideră obligată să pună la dispoziția reclamanților activitatea fundației, învederând prin completarea la întâmpinarea depusă la 04.03.2008 că acțiunea reclamanților ar reprezenta un abuz de drept.
Dispozițiile art.28 și următoarele din OG. nr.26/2000 precizează care sunt organele fundației, care sunt atribuțiile consiliului director și cine poate ataca în instanță deciziile acestui organ.
Pornind de la aceste dispoziții legale, reiese că orice membru fondator poate ataca hotărâri le consiliului director privind atribuțiile acestuia menționate la art. 29 pct. 2 printre care se încadrează și aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, executarea bugetului de venituri și cheltuieli, încheierea de acte juridice în numele și pe seama fundației.
Or, este bine înțeles pentru a ataca aceste hotărâri este necesar să cunoști aceste aspecte legate de îndeplinirea atribuțiilor, cunoaștere pe care reclamanții o invocă în calitate de membrii fondatori.
De asemenea, este în limita bunului simț să cunoști modul în care este gestionat un patrimoniu la care ți-ai adus și tu contribuția ( art. 46, pct. I lit. a). Instanța reține din atitudinea pârâtei manifestată pe tot parcursul desfășurării procesului că aceasta se opune pentru a pune la dispoziția acestor doi membrii fondatori datele pe care aceștia le solicită, deși prin completarea la întâmpinare invocă că aceste date ar fi putut să fie obținute de către reclamanți pe cale amiabilă, ori nimic nu a împiedicat-o pe pârâtă ca pe parcursul soluționării procesului, aceste solicitări ale reclamanților să fie onorate.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel la data de 09.07.2008 și, după care la data de 10.07.2008, au depus la dosar cerere de recurs, motivând acest lucru prin faptul că în minuta menționată în condica la data de 15.04.2008, sentința civilă nr.4981/15.04.2008 pronunțată în dosarul nr- se atacă cu apel.
Instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii de chemare în judecată este obligația de a face. Obligația de a face este prescriptibilă,fiind incidente dispozițiile art. 3 din decretul 167/1958, doar în situația în care are ca obiect o pretenție.
In prezenta cauză, obligația de a face constă într-o obligație personală cu caracter imprescriptibil.
Instanța de fond în mod greșit a obligat pârâții-intimați la darea socotelilor prin prezentarea către ei doar a rapoartelor de activitate și a bilanțul contabil.
Conform dispozițiilor OG 26/2000, orice membru fondator poate ataca hotărârile consiliului director privind atribuțiile acestuia, modul cum a înțeles să execute bugetul de venituri și cheltuieli, actele juridice încheiate în numele și pe seama fundației.
Pentru ca un membru fondator să poată să cunoască modul în care este gestionat un patrimoniu la care și-a adus și el contribuția, este necesar ca acesta să cunoască aspecte legate de îndeplinirea atribuțiilor de către fundație, precum și să aibă acces la toate actele încheiate în numele și pe seama fundației.
Astfel, punerea la dispoziția recurenților doar a raportului de activitate și a bilanțului contabil, nu este suficientă, apelanții solicitând să li se pună la dispoziție toate înscrisurile încheiate în numele și pe seama fundației, inclusiv actele de dobândire și înstrăinare a bunurilor ce compun patrimoniul fundației, hotărârile adunării generale precum și orice alte înscrisuri la zi.
La data de 09.07.2008 a declarat recurs și recurenta Fundația Pentru "Academia " invocând următoarele motive: lipsa calității procesuale active a intimaților reclamanți; lipsa calității procesuale pasive a subscris ei; lipsa de interes; prematuritatea cererii; hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii (art.304 pct.7 proc.civ.) și este dată fără temei legal și cu interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 proc.civ); prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2). (art.304 pct.5 proc.civ.); instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4.proc.civ.); prin sentința nr.4981/2008 instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 09.10.2007.
În primul rând, hotărârea instanței este lipsită de temei legal, dreptul membrilor fondatori de a fi informați sau obligația fundației de a da socoteală, nu sunt reglementate prin nr.OG 26/2000 sau prin alt act normativ.
În al doilea rând, însăși motivarea instanței reprezintă o recunoaștere și un argument în favoarea faptului că fundația nu are calitate procesuală ci numai Consiliul Director.
În al treilea rând, afirmația instanței în sensul că incidența regulilor contractului de mandat țin de fondul pricinii este neîntemeiată și nelegală.
Or, cererea de chemare în judecată este formulată de două persoane fizice care nu au nici o altă calitate în cadrul fundației decât pe aceea de membri fondatori, astfel cum ei înșiși au arătat, astfel că nu se poate trece la fondul pricinii, atâta timp cât între persoana reclamanților și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății nu există identitate.
Pentru aceleași considerente arătate la punctul 1 și având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată este formulată împotriva sa fără nici un temei legal, o asemenea obligație de a da socoteală membrilor fondatori al unei fundații nefiind reglementată in vreun act normativ, se solicită să se constate că Fundația nu are calitate procesuală pasivă.
De altfel, in ședința publică din data de 09.10.2007, reclamanții au depus o cerere precizatoare prin care au solicitat judecarea în contradictoriu cu Consiliul Director al fundației (și nu în contradictoriu cu ea), însă cererea a fost respinsă ca tardiv introdusă. Deși reclamanții au observat și au recunoscut implicit prin cererea precizatoare că s-au îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de in apărare.
Reclamanții nu au justificat nici un interes în promovarea acțiunii ce face obiectul dosarului de față. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie sa fie legitim, personal și direct, născut și actual.
La momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista un conflict între părțile prezentei cauze legat de darea socotelilor cu privire la activul și pasivul sau.
Una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească dreptul, pentru a putea fi exercitat, este aceea de a fi actual.
În speță, din cuprinsul sentinței civile nr. 4981/2008 reiese interpretarea
necorespunzătoare și superficială a instanței cu privire la situațiile de fapt și de drept prezentate de părți în cursul dezbaterilor, instanța motivând soluția în baza unor principii și texte legale ce nu au legătură cu cauza.
În conformitate cu prevederile art.105 alin.(2) proc.civ coroborat cu art.261 proc.civ, sentința civilă nr.4981 din data de 15.04.2008 este nelegală, pentru următoarele considerente:
În cursul dezbaterilor în fața instanței de fond a arătat în repetate rânduri faptul că reclamanții nu au probat temeinicia și legalitate a dreptului subiectiv ce face obiectul prezentei cereri, deoarece normele invocate de aceștia nu prevăd un astfel de drept.
Pentru a putea fi exercitat, dreptul trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege. Or, astfel cum rezultă din dosarul cauzei și din cele arătate, reclamanții nu au făcut dovada existentei unei norme legale care să le recunoască dreptul invocat. Dispozițiile Ordonanței nr. 26/2000 care reprezintă temeiul de drept invocat de către reclamanți, nu prevăd posibilitatea pentru membrii fondatori ai unei fundații să ceară socoteală fundației din care fac parte.
În cuprinsul hotărârii, textele legale invocate de către instanță în susținerea soluției au un caracter general, acestea având rolul de a defini fundația și de a reglementa organizarea și funcționarea acesteia. nr.OG26/2000 privind asociațiile și fundațiile nu reglementează însă obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimații reclamanți, anume dreptul sau obligația membrilor de a da socoteală asupra activului și pasivului fundației.
Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 proc.civ).
După cum se poate lesne observa în dosarul de fond, prin cererea de chemare în judecată intimații reclamanți au solicitat Judecătoriei Sectorului 1 obligarea subscrisei la "darea socotelilor în legătură cu activul și pasivul fundației pentru tenis Academia, de la înființarea acesteia, la zi".
Prin sentința civilă nr. 4981/2008, instanța a încălcat prevederile art.304 pct.6 proc.civ. dispunând obligarea subscrisei la prezentarea către reclamanți "a raportului de activitate, bilanț contabil pe perioada ultimilor 3 ani", fiind evidentă discrepanța dintre obiectul cererii și ceea ce s-a acordat prin dispozitivul hotărârii.
Prin decizia civilă nr.378/A/13.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de apelanții reclamanți, a desființat în tot sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță reclamanții și au investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei fundația de "Academia " să dea socotelile în legătură cu activul și pasivul fundației și până la zi.
Potrivit art.129 aI.4 proc.civ. "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații,oral sau în scris,precum și să pună în discuția lor orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare", iar potrivit al.5 "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii,în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice".
Tribunalul a constatat că prima instanță a încălcat dispozițiile legale menționate mai sus care reglementează principiul rolului activ al judecătorului care trebuie să guverneze desfășurarea procesului civil.
Astfel, deși obiectul cererii de chemare în judecată nu este clar, prima instanță nu le-a pus în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea în sensul de a menționa documentele pe care pârâta să le pună la dispoziție.
Deși reclamanții nu și-au precizat acțiunea pe parcursul soluționării cauzei,prima instanță a obligat pârâta să le prezinte reclamanților raportul de activitate și bilanțul contabil pe ultimii 3 ani.
Tribunalul a constatat că, prima instanță nu a dat dovadă de rol activ și nu a stabilit corect limitele cererii cu care a fost investită de reclamanți,astfel că în prezenta cale de atac nu se pot verifica motivele de apel invocate de părți atâta timp cât în fața primei instanțe nu s-a stabilit clar obiectul cererii de chemare în judecată.
Cu prilejul rejudecării, prima instanță a pus în vedre reclamanților să precizeze care este obiectul cererii de chemare în judecată, anume ce documente solicită a le fi puse la dispoziție de pârâtă.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată precizat în sensul menționat mai sus, prima instanță va analiza și excepțiile invocate de pârât prin motivele de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta FUNDAȚIA PENTRU "ACADEMIA ", criticând-o sub următoarele aspecte:
- instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, pronunțându-se asupra unui aspect ce nu a fost pus în discuția părților, acest fapt echivalând cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art.105 alin.2 Cod de procedură civilă (art.304 pct.5 Cod de procedură civilă);
- instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate de pârâtă, acest fapt echivalând cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod de procedură civilă (art.304 pct.5 Cod de procedură civilă);
- instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul tantum devolutum quantum apellatum (art.304 pct.6 Cod de procedură civilă);
- hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.129 Cod de procedură civilă (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă);
- hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.297 Cod de procedură civilă (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă).
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu a fost puse în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității. După cum se poate lesne observa nici recurenta și nici intimații reclamanți nu au investit instanța de apel cu motivul ce a determinat casarea sentinței Judecătoriei sectorului 1. Prin urmare, instanța de judecată s-a pronunțat asupra unui motiv de apel invocat din oficiu, fără ca anterior să-l fi pus în discuția părților.
Principiul contradictorialității acordă posibilitatea părților de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept care apare în cursul procesului civil, la inițiativa lor sau a instanței, în scopul pregătirii, pronunțării și susținerii hotărârii. Contradictorialitatea apare astfel ca element fundamental al procesului civil, art.129 alin. (2) și (4) proc.civ. consacrând, printre altele, îndatorirea judecătorului să facă să fie respectat și să respecte el însuși principiul contradictorialității.
În doctrină s-a statuat că principiul contradictorialității presupune obligația judecătorului de a asculta deopotrivă atât pe cel care a sesizat instanța, cât și pe cel care se apără. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți. În temeiul acestui principiu, părțile au dreptul de a face cereri, de a propune și administra probe, de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept care interesează în rezolvarea pricinii. Instanța este obligată să dea cuvântul părților asupra oricărei cereri și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. Concomitent cu nesocotirea principiului contradictorialității, conduita procesuală a instanței a determinat încălcarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 CEDO, prin imposibilitatea în care s-a aflat recurenta de a-și spune punctul de vedere privitor la motivul de apel ce a determinat pronunțarea deciziei a cărei recurare se solicită.
Decizia civilă atacată nu face referire la excepțiile invocate de pârâtă, fiind incidente prevederile imperative ale art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă"motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".Nerespectarea acestora atrage nelegalitatea hotărârii și trebuie desființată.
În acest sens, în doctrina de specialitate s-a mai arătat că, motivarea deciziei nu poate să fie implicită, ci trebuie să se refere la criticile in concret formulate de apelant și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite. Dacă cererea are mai multe capete de cerere, mențiunea din considerente, in sensul că un anume capăt de cerere a fost rezolvat implicit prin soluția dată altui capăt de cerere, nu este suficientă, deoarece in dispozitiv trebuie să se regăsească soluția pentru fiecare capăt de cerere.
Articolul 261 Cod de procedură civilă este reglementat prin norme imperative, aspect care rezultă din expresia folosită de legiuitor - hotărârea "va cuprinde". Ca atare, lipsa unor mențiuni poate atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) teza 1, Cod de procedură civilă.
Instanța de apel trebuia în primul rând să cerceteze dacă sunt îndeplinite condiții de exercitare a acțiunii civile. Atât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond al cauzei, cât și prin apelul formulat s-a invocat excepția lipsei calității procesual-active, excepția lipsei calității procesual-pasive, excepția prematurității și excepția prescripției extinctive. Pentru ca hotărârea a cărei recurare se solicită să fi respectat condițiile de legalitate impuse de art. 261, Tribunalul București trebuia să se pronunțe cu prioritate pe motivele de apel reprezentate de excepțiile invocate, pentru ca ulterior să cerceteze ipotetica lipsă a rolului activ al instanței de fond.
Prin hotărârea recurată, instanța de apel și-a depășit competențele, încălcând principiultantum devolutul quantum apellatum,acordând ceea ce nu s-a cerut. Instanța de recurs urmează să constate că nici apelul declarat de subscrisa și nici cel declarat de reclamanți nu conțin motivul în temeiul căruia instanța de apel a casat sentința primei instanței. Or, din moment ce niciuna dintre apelante nu a investit instanța cu motivul de casare întemeiat pe lipsa rolului activ ce a determinat nepronunțarea pe fondul cauzei a Judecătoriei sectorului 1, recurenta pârâtă consideră că Tribunalul Bucureștia depășit obiectul cu care a fost investit, acordând ceea ce nu s-a cerut. Această situație se circumscrie in motivul de recurs reglementat de pct. 6 art. 304 Cod de procedură civilă.
Conform motivării deciziei atacate, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a încălcat prevederile art. 129 alin. (4) prin faptul că nu a pus în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea în sensul indicării documentelor pe care recurenta ar urma să i le pună la dispoziție, în situația puțin probabilă în care aceștia ar avea câștig de cauză.
Instanța de apel s-a aflat într-o gravă eroare reținând că prima instanță trebuia să pună în vedere reclamanților să-și precizeze cererea, deoarece la termenul din 05.02.2008, deși reclamanții au beneficiat de dreptul de a-și preciza obiectul dedus judecății, aceștia au menționat că"obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la darea socotelilor în legătură cu activul fi pasivul său".De remarcat că reclamanții au fost reprezentați prin avocat pe tot parcursul litigiului, atât în fond cât și în apel. În fața acestei situații, urmează ca principiul disponibilității să aibă preeminență în fața rolului activ al instanței.
Disponibilitatea procesului civil reglementată de art.129 alin.(6) Cod de procedură civilă reprezintă, în sens material, dreptul părții de a dispune de "obiectul" procesului, iar în sens procesual, dreptul acesteia de a dispune de "mijloacele procedurale acorda te de lege". În sensul art.129 alin. ultim Cod de procedură civilă, părțile determină limitele judecății și obiectul acesteia. Rezultă deci, că acest principiu se constituie într-un obstacol pentru orice tentativă din partea altora, inclusiv a instanței, de a modifica obiectul litigiului sau limitele acestuia."
În altă ordine de idei, se poate observa cu multă ușurință din textul alin.(4) al art.129 Cod de procedură civilă că judecătorul își poate exercita rolul activ doar"cu privire la situația de fapt fi motivarea în drept.Mai mult, conform exprimării textului legal analizat judecătorul nu este obligat să-și exercite rolul activ ci are această posibilitate,judecătorul este în drept să le ceară acestora. ".Prin urmare, analizând corelativ alin. (4) și (6) art. 129 Cod de procedură civilă se desprinde concluzia că instanța își poate manifesta un rol activ numai cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, în privința obiectului dedus judecății aceasta fiind ținută să hotărască numai asupra celor solicitate de părți.
Nesocotind cele exprimate mai sus, Tribunalul Bucureștia pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a art.129 Cod de procedură civilă, considerând că în prezenta cauză prevalează rolul activ în fața principiului disponibilității.
Pentru a pronunța hotărârea atacată, instanța de apel a considerat în mod eronat că Judecătoria sectorului 1 nu s-a pronunțat pe fondul cauzei. Prin urmare, în opinia instanței, prin neexercitarea"așa-zisului rol activ"al instanței de judecată, în sensul punerii în vedere reclamanților să-și precizeze obiectul cererii, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei deduse judecății.
Pentru a ne afla în situația reglementată de prevederile art.297 Cod de procedură civilă este necesar ca prima instanță investită să fi judecat cauza fără să se atingă de dreptul dedus judecății în sens material - dezlegarea cauzei fiind provocată prin admiterea unei excepții. Numai în această situație se poate face aplicarea casării cu trimitere spre rejudecare în apel. După cum urmează să observe și instanța de recurs, prima instanță a intrat în judecata fondului cauzei. Împrejurarea că Judecătoria sectorului 1 acordat altceva decât ceea ce s-a cerut (a obligat pe subscrisa să prezinte pârâților raportul de activitate și bilanțul contabil, în condițiile în care s-a solicitat darea socotelii în legătură cu activul și pasivul) nu poate echivala cu o"nepronunțare pe fondul cauzei",ci poate fi catalogată ca motiv de nelegalitate ce trebuie supus spre dezlegare instanței de apel.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Deși stufos și nesistematizat, recursul vizează în principal două chestiuni: greșita casare a sentinței de fond pentru un motiv ce nu a fost invocat de către nici una dintre părți și nici de instanță din oficiu, pentru a fi pus în discuția părților, cu consecința încălcării principiului contradictorialității procesului civil, a dreptului la apărare și a disponibilității ce guvernează procesul civil și nepronunțarea, cu prioritate asupra excepțiilor invocate de recurentă în apelul său.
Curtea constată, contrar celor susținute în recurs că ambele părți au criticat sentința instanței de fond, prin motivele de apel formulate, referindu-se la obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, apelanta - reclamantă a apreciat, în motivele de apel că instanța de fond, în mod greșit a obligat pârâta doar la prezentarea raportului de activitate și a bilanțului contabil, nefiind suficientă, apelanții solicitând să li se pună la dispoziție toate înscrisurile încheiate în numele și pe seama fundației, inclusiv actele de dobândire și înstrăinare a bunurilor ce compun patrimoniul fundației, hotărârile adunării generale precum și orice alte înscrisuri la zi.
Pe de altă parte, chiar recurenta, în motivele de apel, s-a referit la faptul că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, motivând că, prin cererea de chemare în judecată intimații reclamanți au solicitat Judecătoriei Sectorului 1 obligarea subscrisei la "darea socotelilor în legătură cu activul și pasivul fundației pentru tenis Academia, de la înființarea acesteia, la zi".
Prin sentința civilă nr. 4981/2008, instanța a încălcat prevederile art.304 pct.6 proc.civ. dispunând obligarea subscrisei la prezentarea către reclamanți "a raportului de activitate, bilanț contabil pe perioada ultimilor 3 ani", fiind evidentă discrepanța dintre obiectul cererii și ceea ce s-a acordat prin dispozitivul hotărârii.
În mod corect tribunalul a constat că prima instanță nu a lămurit obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanții nearătând, în concret ce se înțelege prin"darea socotelilor în legătură cu activul și pasivul fundației", aspect ce trebuie lămurit, astfel cum au solicitat ambele părți prin motivele de apel formulate.
Prin urmare, nu este vorba despre o neinvestire a instanței de apel cu motivul ce a determinat casarea sentinței, întrucât, așa cum am arătat anterior, ambele părți au formulat critici cu privire la acest aspect, indiferent dacă au înțeles să îl invoce ca un motiv de nelegalitate a sentinței și nu ca un motiv de desființare. În această situație nu se pune problema încălcării nici unuia dintre principiile enumerate de recurentă, tribunalul tocmai în respectarea acestor principii, pronunțând decizia recurată.
Pe de altă parte, nu este întemeiată nici critica referitoare la nepronunțarea asupra excepțiilor invocate de recurentă în apel, întrucât, în lipsa lămuririi concrete a obiectului cererii de chemare în judecată, nu se poate aprecia, prealabil asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active, pasive, asupra prematurității sau lipsei de interes a cererii, aceste chestiuni urmând a fi lămurite, cum corect a reținut și tribunalul, de instanța investită cu rejudecarea cauzei, după stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente în baza art.312 Cod de procedură civilă curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA PENTRU "ACADEMIA ", împotriva deciziei civile nr.378/A/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
.
2 ex./10.03.2010
-----------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
