Obligație de a face. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 174
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva HG deciziei civile nr. 732 din 5.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și intimata asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate, s-au comunicat intimaților motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de Consiliul Local I, cu duplicat ce a fost comunicat recurentului.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimata. Arată că s-ar mai impune achitarea unei taxe judiciare de timbru de către recurent, având în vedere că la instanța de fond taxa judiciară a fost de 28 lei.
Instanța constată că timbrajul a fost satisfăcut integral, nu se mai datorează vreo taxă judiciară de timbru.
Avocat depune la dosar întâmpinare, cu duplicat ce se înmânează apărătorului recurentului.
Avocat solicită admiterea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar în 3 exemplare, adresa emisă de Municipiul I-Direcția de Administrare a Public și Privat nr. 18935/19.03.2009. Arată că prin această adresă s-au indicat persoanele înscrise în contractul de închiriere. Se înmânează av. un exemplar al înscrisului.
Instanța constată că întâmpinarea a fost formulată cu nesocotirea termenului prevăzut de dispozițiile articolului 308 alineatul 2 Cod procedură civilă și va fi considerată drept concluzii scrise. Constată, de asemenea, că adresa emană de la intimat este cunoscută acestuia și nu se impune comunicarea.
, apărătorii prezenți ai părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se observa că instanța de fond și instanța de apel au reținut greșit aplicarea dispozițiilor articolului 27 alineatul 1 litera c din Legea nr. 214/2004 astfel cum a fost modificată ce prevăd că, în cazul părăsirii domiciliului, închirierea continuă și cu privire la persoanele care au fost înscrise în contractul de închiriere. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că intimata nu a fost înscrisă în contractul de închiriere, singura persoană trecută ca titular a fost recurentul HG, aspect ce nu a fost contestat de copiii acestuia la momentul încheierii contractului de închiriere. În anul 1984 părțile litigante nu erau căsătorite, căsătoria a avut loc în anul 1985, astfel că era normal doar recurentul să HG apară ca titular al contractului de închiriere.
Precizează că, prin decizia civilă nr. 16 MF din 01.02.2007, depusă la fila 84 dosar fond, s-a respins definitiv și irevocabil acțiunea formulată de copiii părților în sensul atribuirii beneficiului contractului de închiriere. Din decizia civilă nr. 450 din 15.01.2003, depusă la dosarul de fond fila 82, rezultă că a încercat să solicite atribuirea beneficiului contractului de întreținere însă acțiunea a fost respinsă motivat de faptul că nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.114/1996. Instanța s-a pronunțat clar că nu era trecută în contractul de închiriere, după ce recurentul a plecat din domiciliu, ea a achitat contravaloarea chiriei, a utilităților. Deși aceasta a beneficiat de toate avantajele, nu are drept legal pentru a atribui beneficiul contractului. Solicită a se dispune evacuarea, recurentul nu a pierdut calitatea de titular.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea acțiunii formulate de intimata. Arată că recursul se încadrează în prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Interpelat,arată că cererea formulată de prin HG care a cerut înscrierea în contractul de închiriere fostei soții depusă la fila 27 dosar fond nu a fost soluționată, ar fi trebuit ca să apară pe contract. Prin sentința civilă nr. 13117 din 19.11.2003 litigiul a fost soluționat în baza dispozițiilor articolului 27 al.1 lit.a din Legea nr. 114/1996. În acțiunea de față a fost invocat articolul 27 al.1 litera c din Legea nr. 114/1996.
Avocat solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța a hotărât să atribuie beneficiul până la lichidarea comunității de bunuri, ceea ce înseamnă că singura persoană ce beneficia de un drept locativ nu era decât intimata.
În plus, hotărârea de divorț nu a fost atacată de recurent, a dat o declarație la notar pentru a nu mai avea nici o pretenție referitoare la lichidarea de bunuri, pârâtul a renunțat la bunurile și la posibilitatea de a încasa vreo sultă. Calitatea procesuală activă a intimatei nu poate fi contestată, părțile erau de mulți ani împreună, în anul 1984 intimata se afla în maternitate urmând a da naștere primului copil iar după încheierea contractului părțile s-au mutat împreună. În anul 1990 recurentul a părăsit domiciliul și nu a avut intenția de a se întoarce în domiciliu. Instanțele au apreciat că dreptul locativ nu a fost pierdut niciodată, intimata a plătit chiria și toate cheltuielile aferente utilităților.
Arată, de asemenea, că din adresa nr. 4107/2008 a Ir ezultă că până în anul 1993 chiria a figurat pe numele intimatei care lucra la deoarece recurentul nu a mai avut nici un loc de muncă.
Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii date de Tribunalul Iași ca legală și temeinică, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
,avocat și avocat arată că nu are cunoștință de momentul când a fost întocmită fișa apartamentului nr. 4 depusă la fila 12 dosar fond în care figurează înscrisă și.
Avocat depune la dosar chitanța nr. 111/24.04.2009 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4475/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a admis acțiunea formulată, astfel cum a fost completată, de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și HG; s-a dispus transferul contractului de închiriere nr. 7/572/16.07.1984 cu privire la imobilul din I, str. - nr. 2, -. 7,. A, parter,. 4 de pe numele pe HG numele reclamantei; s-a dispus atribuirea, în mod definitiv, către reclamantă a beneficiului folosinței spațiului de locuit sus-menționat și evacuarea pârâtului.HG Totodată, au fost obligați pârâții la plata sumei de 264,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea adresară Judecătoriei Iași, completată ulterior, reclamanta, fostă, a chemat în judecată pârâții CONSILIUL LOCAL I și HG, solicitând transferarea contractului de închiriere nr. 7/572/16.07.1984, cu privire la imobilul din I, str. - nr. 2, -. A, parter,. 4, de pe numele pârâtului pe HG numele său, atribuirea în mod definitiv, a beneficiului folosinței respectivului spațiu de locuit, cu evacuarea pârâtului din HG imobil.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a locuit împreună cu pârâtul încă HG înainte de încheierea căsătoriei lor la 04.11.1985, dar, după căsătorie, au subînchiriat garsoniera, locuind o perioadă de timp de 3 ani, cum rezultă din declarația martorei -, în altă parte, respectiv la martora și la cumnata acesteia.
Dar, rezultă din declarațiile martorilor că, între anii 1988-1990, reclamanta și pârâtul au HG locuit în calitate de soți, împreună cu copiii lor în garsoniera respectivă, iar, după ce în anul 1990 pârâtul a HG plecat definitiv din garsonieră, reclamanta a continuat să locuiască împreună cu copiii în garsonieră, prin hotărârea de divorț fiindu-i atribuit beneficiul folosinței locuinței, până la soluționarea partajului bunurilor comune.
Conform adresei nr. 5202/20.02.2008 a Municipiului I - aflată la dosar, în perioada 1985 - 31.01.2008, reclamanta a fost cea care a achitat chiria pentru garsonieră.
Primăria Municipiului I, prin adresa nr. 13.894/01.08.2002, aflată la fila 24 dosar, a comunicat reclamantei că după obținerea unei sentințe definitive și executorii prin care i se atribuie beneficiul contractului de închiriere, cu evacuarea soțului din locuință, urmează să se prezinte la unitate pentru înnoirea contractului de închiriere.
Potrivit deciziei nr. 16/2007 a Curții de APEL IAȘI, aflată la fila 84 dosar, în prezența existenței unor cereri concurente de atribuire a beneficiului contractului de închiriere a imobilului ale mai multor beneficiari potențiali intervine instanța judecătorească și stabilește persoana îndreptățită a continua închirierea.
Cum cererea copiilor soților de transferare a contractului de închiriere pe numele lor a fost respinsă irevocabil de instanțe, în prezent există doar cererea reclamantei.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. c din Legea nr. 114/1996, modificată ulterior, care prevăd că, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile, iar pe fond a admis acțiunea așa cum a fost completată ulterior, dispunând în sensul celor solicitate de către reclamantă.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 732 din 5.11 2008 respins apelul declarat de pârâtul și HG a păstrat sentința judecătoriei.
A fost respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului I împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligați apelanții la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că potrivit contractului de închiriere nr. 7/572 din 15.07.1984, începând cu aceeași dată, a HG închiriat de la. I, apartamentul nr. 4, situat în I,-, -. 7,. A, parter, până la 15.07.1988. Alături de titularul contractului de închiriere, în fișa anexă la acesta figurează și membrii familiei sale, HG, HG- și. La expirarea termenului contractului, locațiunea a continuat deși nu a operat o încheiere a unui nou contract.
Prin sentința civilă nr. 450/15.01.2003 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 22742/2001, s-a pronunțat divorțul soților, dispunându-se ca reclamanta să revină la numele de "". Totodată, i-au fost încredințați cei 3 copii rezultați din căsătorie și i s-a atribuit beneficiul folosinței spațiului de locuit din I, str. - nr. 2, -. 7,. A,. 4, parter.
Trebuie menționat că, la momentul respectiv pârâtul nu HG mai locuia în imobilul menționat (potrivit domiciliului indicat în hotărârea Judecătoriei), dovadă în acest sens și înscrisul intitulat "act de constatare" întocmit la 12.12.2002 de reprezentanții Primăriei Municipiului I, act potrivit căruia în apartamentul în litigiu locuia doar reclamanta și cei 3 copii.
Calitatea procesuală a reclamantei în prezenta cauză este conferită de calitatea de chiriaș, potrivit fișei anexe la contractul de închiriere, membrii familiei având aceleași drepturi locative ca și titularul contractului. Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul, al descendenților sau al ascendenților dacă au locuit împreună cu acesta, în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
În condițiile în care pârâtul-titular al contractului de închiriere a părăsit domiciliul de cel puțin 6 ani iar reclamanta a continuat să locuiască în imobil, fiind înscrisă în contractul de închiriere, s-a reținut că închirierea a continuat în beneficiul reclamantei, în baza art. 27 alin. 1 din Legea nr. 14/1996. De altfel, din adresa nr. 4107/4.02.2005 emisă de Direcția de Administrare a Public și Privat din cadrul Municipiului I, rezultă că în perioada 1.05.1985 - 1.07.1993, chiria lunară a figurat pe numele, iar, în perioada 1.07.1993 - 1.01.2001, pe numele. Adresa menționată atestă faptul că plata chiriei a fost efectuată de /, în calitate de chiriașă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei dispunând transferul contractului de închiriere pe numele reclamantei, conform art. 27 alin. 2 din legea nr. 14/1996.
Sentința primei instanțe i-a fost comunicată Consiliului Local la 19 mai 2008 (fila 163 dosar fond), iar apelul a fost promovat la 5.06.2008, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă. Așa fiind în baza art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a respins ca tardiv formulat apelul Consiliului Local al Municipiului
Pârâtul a HG declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivul înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, el susține că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. c din Legea nr. 114 /1996, deoarece, la data semnării contractului de închiriere nu era căsătorit cu reclamanta - intimată, contractul fiind semnat numai de el, în calitate de titular.
Recurentul învederează că a divorțat de în anul 2003, iar aceasta a solicitat să i se atribuie beneficiul contractului de închiriere a apartamentului din litigiul dedus prezentei judecăți.
Prin sentința civilă nr. 13117 din 19.11.2003 acțiunea fostei soții a fost respinsă motivat de faptul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 lit. a din Legea nr. 114/1996 întrucât aceasta nu a dobândit drepturi locative proprii.
Apreciază recurentul că ambele instanțe au greșit atunci când au reținut că reclamanta ar fi fost înscrisă în contractul de închiriere, instanța de recurs urmând să constate că aceasta nu are dreptul de a solicita atribuirea folosinței spațiului de locuit câtă vreme nu are un drept locativ propriu.
Susține recurentul că lipsa unui drept locativ propriu face ca reclamanta să nu aibă nici calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Mai mult, pretinde recurentul că, potrivit cărții de identitate, el are domiciliul la apartamentul din contractul de închiriere.
Legal citat, intimatul Consiliul Local a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în mod nelegal, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, însă, prin notele de concluzii scrise, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece, ca urmare a desfacerii căsătoriei încheiate cu recurentul, ea este singura persoană care păstrat un drept locativ asupra apartamentului, conform sentinței civile nr. 450/15.01.2003 a Judecătoriei Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, Curtea constată că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu și Consiliul Local I transferarea contractului de închiriere a apartamentului nr. 4 din I, strada - nr. 2, -.7, scara A, parter,de pe numele pârâtului pe numele său, atribuirea definitivă a beneficiului folosinței spațiului de locuit și evacuarea fostului soț din acest apartament.
Curtea reține că recurentul s-a căsătorit cu la data de 4.11.1985, însă, prin sentința civilă nr. 450 din 15.01.2003, a Judecătoriei Iași, căsătoria a fost desfăcută.
Prin aceeași sentință s-a atribuit fostei soții beneficiul folosinței spațiului de locuit situat în I, strada - nr. 2, -.7, scara A, parter, apartament 4 până la lichidarea comunității de bunuri dintre părți.
Potrivit art. 27 alin. 1 lit. c din Legea nr. 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
În prezenta cauză, cele două instanțe au reținut corect că reclamanta - intimată îndeplinește cele două condiții impuse de lege.
Astfel, Curtea constată că reclamanta a locuit împreună cu soțul său - titular al contractului de închiriere - în apartamentul nr. 4 începând cu anul 1988, acest aspect fiind reținut de instanța de fond și necontestat de către recurent.
Prin motivele de recurs, HG a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul îndeplinirii celei de-a doua condiții impuse de lege, respectiv ca intimata să fie înscrisă în contractul de închiriere.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată a fi îndeplinită și această condiție.
În acest sens, Curtea reține că, inițial, în contractul de închiriere a apartamentului din litigiul dedus judecății a figurat înscris numai, în calitate de titular.
Prin cererea nr. 10886 din 22 mai 2000, a solicitat Consiliului Local I includerea în contractul de închiriere a soției - - și a copiilor: și, recunoscând, astfel, că soția și copiii săi au drepturi locative proprii în ceea ce privește apartamentul nr. 4.
Urmare a cererii recurentului, a fost inclusă în contractul de închiriere, în anexa "Titularul contractului de închiriere și membrii familiei care locuiesc împreună cu acesta" (fila 45 dosar fond).
Mai mult, din copia cărții de identitate a reclamantei - intimate (fila 33 - dosar fond) rezultă că aceasta are domiciliul la adresa apartamentului din litigiu, cartea de identitate fiind eliberată la 23.04.1996.
Prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, administratorul spațiului de locuit - Consiliul Local I - recunoaște, de asemenea, că are un drept locativ propriu în apartamentul nr. 4 din A - nr. 2.
În consecință, reclamanta - intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. c din Legea nr. 114/1996 pentru a continua închirierea spațiului de locuit ce a fost părăsit definitiv de către recurent, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în speță.
Împrejurarea că în cartea de identitate a recurentului este consemnat că domiciliul acestuia se află la apartamentul din litigiu nu prezintă relevanță juridică, atât timp cât acesta a părăsit definitiv domiciliul, iar fost sa soție îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a continua locațiunea.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II- Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de și HG se va menține decizia atacată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă recurentul - aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de împotriva HG deciziei civile nr. 732 din 5.11.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei (RON), cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Viorica
