Obligație de a face. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 175
Ședința publică din din data 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și domiciliați în com. de, Centru nr. 360 jud. P și de pârâta, domiciliată în com. de, Centru nr. 361 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 625 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. Instanța pentru a da posibilitatea pârâtei să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei a amânat pronunțarea pentru 18 februarie 2008 când a dat prezenta decizie
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr-, reclamanții si G au chemat in judecata pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligata aceasta să le permită amenajarea căii de acces stabilită prin sentința civilă nr. 1374/27.06.2003 a Judecătoriei Câmpina astfel încât să poată fi folosită in condiții meteo nefavorabile si ajungerea cu utilitățile necesare construcției, respectiv gaze, apă, canalizare de la stradă la imobil pe terenul pârâtei, pe traseul urmat in prezent de curentul electric, cablu si telefon.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta este moștenitoarea legală a pârâtei - sora pârâtei, iar imobilul proprietatea lor si cel proprietatea pârâtei au format inițial o singură proprietate împărțită între pârâtă si autoarea reclamanților, ca surori.
Au menționat reclamanții că procesul promovat în legătură cu folosința servituții de trecere s-a finalizat printr-o tranzacție în care s-a stabilit că accesul la proprietatea lor se va realiza cu piciorul și cu mijloace de transport, pe calea folosită tot timpul, ei obligându-se să ridice garajul edificat pe terenul pârâtei, la capătul căii de acces auto, lucru realizat, astfel încât garajul a fost mutat pe terenul ce le aparține.
Reclamanții au precizat că s-a impus formularea prezentei acțiuni întrucât calea lor de acces se află pe terenul în nefiind amenajată, lucru care face imposibilă folosirea ei pe timpul iernii sau in condiții meteo nefavorabile, iar utilitățile necesare construcției lor (curent, cablu si telefon) traversează proprietatea pârâtei, pe terenul lat de cca 5 metri și instalația de gaz metan, apă si eventuala racordare la canalizare, nu se pot efectua decât tot pe acest traseu.
Prin cererea depusă la 28 iunie 2006 pârâta a invocat formularea evazivă a capătului de cerere privind "amenajarea căii de acces", precum și excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea, menționând că prin amenajarea căii de acces înțeleg: desființarea porților edificate de pârâtă la mijlocul lungimii terenului pe care s-a instituit servitutea de trecere, desființarea băncii si a care se află pe partea a căii de acces, desființarea sârmei legata deasupra terenului pe care s-a constituit servitutea, amenajarea căii de acces de la jumătatea sa până la poarta stradală si betonarea cu montarea de scoabe metalice a întregului drum, precum si betonarea potecuței de acces cu piciorul de la poarta reclamanților la poarta stradală.
Prin încheierea din data de 27.09.2006 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct. 1.pr.civilă la soluționarea dosarului nr. 3212/2006 având ca obiect rezilierea convenției - tranzacție încheiată între părți, dosarul fiind repus pe rol la 25. 01.2007 ca urmare a respingerii acțiunii ce a formulat obiectul dosarului mai sus menționat, prin sentința civilă nr. 2676/20.12.2006 a Judecătoriei Câmpina, rămasa definitivă și irevocabilă prin neapelare.
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr.1176/25.04.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea precizată, respins excepția inadmisibilității acțiunii invocata de parată, a dispus obligarea pârâtei să permită reclamanților amenajarea drumului de acces stabilit prin sentința civila nr. 1374/2003 a Judecătoriei Câmpina si identificat în expertiza, desființarea porții de la mijlocul terenului afectat de servitute, a băncii, a, a sârmei de vie, amplasarea legăturilor de la stradă la locuința lor, precum și a utilităților necesare pe zidul de sprijin, în modalitatea propusă de expertul și să plătească reclamantului 1227,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1374/2003 a Judecătoriei Câmpinas -a luat act de tranzacția judiciară intervenită între reclamanții și G pe de o parte si pârâta pe de alta parte privind folosirea de către primii a servituții de trecere de la calea publica la proprietatea lor, pe terenul paratei, având acces atât cu mijloace de transport cât si cu piciorul, ocazie cu care pârâta a arătat că este de acord ca reclamanții să folosească în continuare drumul de trecere având acces atât pe poarta mare cât și pe poarta mică fără să staționeze pe acest drum și să păstreze curățenia.
În acest context s-a apreciat că din moment ce părțile au stabilit servitutea de trecere, reclamanții au dreptul să o folosească fără a pricinui vreo pagubă sau a efectua vreo schimbare împovărătoare fondului aservit în conformitate cu dispozițiile art.618 civ. iar pe de altă parte proprietarul fondului aservit nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna.
A mai reținut instanța de fond, că poziționarea terenului în împiedica accesul cu mijloace de transport în condiții meteo nefavorabile astfel ca, in temeiul art.634 si art.617 civil, se impune amenajarea drumului de acces stabilit de părți pe amplasamentul indicat de expertul, in așa fel încât sa poată fi folosit dar sa nu îngreuneze nici situația proprietății paratei, iar existenta porților, a, a băncii si a sârmei îngreunează întrebuințarea de către reclamanți a servituții
ntrucât utilitățile necesare locuinței reclamanților sunt dispuse pe strada principală, limitrofa cu proprietatea pârâtei, iar alimentarea cu energie, telefon si cablu a acesteia s-a efectuat tot pe calea de acces s-a constatat ca reclamanții nu au alta posibilitate de alimentare cu gaz, eventual canalizare decât pe terenul grevat de servitutea de trecere.
mpotriva acestei sentințe a declarat apel parata, susținând in motivare ca in mod eronat s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată cu ocazia acordării cuvântului în fond, față de existenta sentinței civile nr. 1374/2003 a Judecătoriei Câmpinaa cărei anulare nu s-a solicitat hotărâre prin care s-a luat act de tranzacția intervenita intre părți privind servitutea de trecere de la imobilul proprietatea reclamanților la calea publica.
A învederat pârâta că reclamanții au fost de acord sa demoleze garajul construit pe terenul proprietatea sa si au declarat ca înțeleg sa folosească servitutea de trecere așa cum au folosit-o pana in prezent si cum au folosit-o si părinții lor, tranzacția are putere de lege intre părțile contractante, iar atât timp cat nu s-a invocat un motiv de nulitate, ea este deplin opozabila acestora.
În al doilea rând, apelanta a susținut că hotărârea este netemeinica deoarece s-au încălcat dispozițiile art.635 civil potrivit cărora "acela ce are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici in fondul suspus servituții, nici in fondul pentru care servitutea este înființata, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond".
În atare situație s-a considerat că reclamanții nu pot folosi calea de acces decât in maniera in care au folosit-o si pana la data încheierii tranzacției, au acces cu mijloace de transport, cat si cu piciorul, pot folosi atât poarta mare, cat si poarta, nu au dreptul sa staționeze pe drum, trebuie sa păstreze curățenia si nu pot împrejmui niciodată aceasta cale de acces.
Având în vedere că din probatoriile administrate in cauza, rezulta in mod evident, că această cale de acces se folosea in aceeași modalitate ca si in prezent, reclamanții tranzacționând in deplina cunoștința de cauza, precum și faptul că lucrările necesare pentru amenajarea caii de acces propuse de expert, respectiv realizarea unui zid de sprijin, presupun practic lipsirea paratei de o parte de teren si deci afectarea dreptului sau de proprietate, iar betonarea însemna distrugerea spațiului si al grădinii, s-a solicitat admiterea căii de atac promovate.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, susținând ca, deoarece interpretarea contractelor trebuie sa fie realizata astfel încât sa se dea eficienta efectelor si scopului pentru care s-au încheiat acestea este evident ca acțiunea introductiva ce face obiectul prezentei cauze este admisibila, cu atât mai mult cu cat in această materie trebuie avute in vedere si dispozițiile legale care reglementează servitutea de trecere.
n continuare au susținut reclamanții că este evident ca în cauza s-a făcut dovada imposibilității practicării pe timp nefavorabil a drumului de acces cu mijloace de transport.
n ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, in sensul ca prin sentința pronunțata se încalcă disp.art.635 C.civil în sensul ca s-a stabilit o schimbare care împovărează fondul aservit, s-a arătat că potrivit raportului de expertiza, amenajarea caii de acces, aduce un spor de valoare chiar terenului apelantei in sensul ca aceasta ii profita.
Prin decizia civilă nr. 625 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere al acțiunii precizate privind obligarea pârâtei să permită reclamanților amenajarea drumului de acces stabilit prin sentința civilă nr. 1374/2003 a Judecătoriei Câmpina identificat de expert, prin nivelarea terenului, realizarea unui zid de sprijin spre terenul vecinului și turnarea unor de piatră și mortar pentru accesul mijloacelor de transport în orice condiții.
În baza aceleiași hotărâri s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să permită reclamanților desființarea porților de la mijlocul terenului afectat de servitute, a băncii, a și a sârmei de de vie ca neîntemeiate, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că proprietarul fondului dominant are obligația de a se folosi de servitute numai în conformitate cu titlul fără a face nici în fondul dominant, nici în fondul aservit vreo schimbare împovărătoare pentru fondul aservit. Întrucât lucrările mai sus menționate au fost considerate că reprezintă o schimbare împovărătoare pentru fondul aservit instanța de apel conform art. 635. civ. a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la utilitățile necesare locuinței reclamanților deoarece ele erau dispuse pe strada principală, limitrofă cu proprietatea pârâtei, iar alimentarea cu energie electrică, telefon și cablu a acestora s-a efectuat tot pe calea de acces, ei neavând altă posibilitate de alimentare cu gaz, eventual canalizare decât pe terenul grevat pe servitutea de trecere, în condițiile art. 625. civ s-a menținut sentința atacată referitor la acest aspect.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții nemulțumiți fiind de faptul că prin respingerea capătului de cerere din acțiunea introductivă privind acordarea permisiunii de a amenaja drumul de acces sunt în situația ca în perioada octombrie - martie să nu poată folosi autoturismul proprietate personală deoarece nu se poate ajunge în condițiile actuale la proprietatea lor cu mașina, acest lucru fiind valabil și pentru mașinile de intervenție.
Au învederat recurenții că disp. art. 629.civ. și 630. civ. își găsesc aplicabilitatea în situații de fapt de genul celei din prezenta cauză, când folosirea servituții de trecere presupune amenajarea căii de acces conform celor menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În continuare recurenții au precizat că intimata nu le-a permis să execute amenajarea solicitată și mai mult a încercat să le împiedice accesul prin amplasarea unor obstacole pe traseul de acces cu mașina, iar instanța de apel stabilind că nu se impune desființarea acestora face imposibilă executarea sentinței instanței de fond în ceea ce privește partea din dispozitiv menținută în apel.
O altă critică a vizat împrejurarea că Tribunalul Prahova nu a analizat cauza în complexitatea ei astfel că prin înlăturarea din sentință a permisiunii acordate de executare a zidului de sprijin devine imposibilă executarea sentinței în ceea ce privește permisiunea de a trece cu utilitățile pe terenul pârâtei.
Pe cale de consecință s-a solicitat în baza art. 304 pct. 7 și 9. pr. Civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, iar pe fond menținerea sentinței Judecătoriei Câmpina.
La rândul său pârâta a formulat recurs împotriva deciziei nr. 625/2007 precizând că atâta vreme cât s-a respins cererea privind realizarea zidului de sprijin este evident că utilitățile nu vor mai putea fi amplasate pe acesta și nici în modalitatea prevăzută de expert în raportul de expertiză întocmit de inginer.
Prin urmare s-a solicitat conform art. 304 pct. 9. pr. Civ. modificarea în parte a hotărârii instanței de apel în sensul schimbării ultimului capăt de cerere din acțiunea reclamanților, urmând să li se permită acestora amplasarea legăturilor de la stradă la locuința lor pe terenul grevat de servitutea de trecere, fără a se mai face referire la existența zidului de sprijin.
Prin întâmpinarea formulată în baza art. 308.pr. civ. pârâta a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamanți dar si a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de G și, Curtea apreciază că acesta este nefundat și urmează a fi respins conform art. 312.pr.civ. pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează:
Nemulțumirea recurenților exprimată prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că, prin respingerea solicitării lor privind acordarea permisiunii de a amenaja dreptul de acces în perioada octombrie-martie se află în imposibilitatea de a folosi servitutea de trecere deoarece nu se poate ajunge cu autoturismul la imobilul proprietatea lor.
Servitutea de trecere constituie o limitare a atributului folosinței fondului aservit, în scopul folosirii raționale a fondului dominant învecinat. Chiar dacă dispozițiile art. 629 și 630.civ. (texte de lege de care recurenții se prevalează în demersul lor adresat instanței), statuează că proprietarul fondului dominant are dreptul de a face toate lucrările trebuincioase pentru a se sluji de acesta și de aop ăstra, acordându-i-se totodată mijloacele pentru întrebuințarea ei, trebuie avute în vedere prevederile art. 635.civ. care prevăd că titularul unui drept de servitute nu-și poate folosi dreptul său decât în limitele titlului său, fără împovăra fondul aservit.
Prin urmare, în materia servituților, normele sunt de strictă interpretare, iar în cazul litigiilor, dacă există îndoială cu privire la exercitarea servituții, instanța, așa cum s-a stabilit în literatura de specialitate, trebuie "să mărginească și să restrângă sarcina, în loc de aol ărgi și de aoî ntinde, pentru că o obligație este o restricție la libertate".
Ținând cont că servitutea limitează libertatea fondului aservit, interpretarea normelor în această materie trebuie să fie restrictivă
În speță, titlul prin care s-a constituit servitutea de trecere a reclamanților pe terenul pârâtei, l-a constituit sentința civilă nr. 1374/27.06.2003 a Judecătoriei Câmpina ( fila 9 verso dosar fond). Cu acea ocazie părțile au încheiat o tranzacție prin care, de comun acord, au stabilit condițiile de exercitare a servituții, reclamanții precizând că înțeleg să folosească servitutea de trecere la terenul proprietatea lor așa cum au folosit-o până în prezent și cum au folosit-o și părinții lor (fila 9 dosar fond). La rândul său pârâta a învederat că este de acord cu folosirea în continuare a drumului de trecere de către reclamanți având acces atât pe poarta mare cât și pe poarta mică, fără să staționeze pe drum și să păstreze curățenia pe acesta, menționându-se totodată că nu va fi împrejmuită cu gard calea de acces, fiind folosită astfel și de generațiile viitoare.
Cu toate că s-a solicitat de către reclamanți rezilierea parțială a acestei convenții în privința clauzei prin care se permitea accesul lor cu mijloace de transport prin sentința civilă 2676/2006 rămasă definitivă și irevocabilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată(fila 34-35 dosar fond).
Instanța raportându-se la considerentele expuse anterior coroborate cu actele și lucrările dosarului apreciază că solicitarea reclamanților, privind amenajarea căii de acces determină o schimbare împovărătoare pentru fondul aservit și în atare situație, în mod corect Tribunalul Prahovaa procedat la respingerea acestui capăt de cerere, fără a se putea reține totodată că amplasarea băncii, a porților, a și a viței de vie fac imposibilă executarea sentinței în ceea ce privește partea din dispozitiv menținută în apel.
Referitor la traseul utilităților, prin sentința instanței de fond s-a stabilit ca pârâta să permită reclamanților amplasarea legăturilor de la stradă la locuința lor, a utilităților necesare, pe zidul de sprijin, în modalitatea propusă de expertul.
În condițiile în care, prin soluția pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins solicitarea reclamanților privind realizarea acestui zid de sprijin, în mod greșit, în dispozitivul deciziei instanței de apel s-a stabilit că urmează a se menține dispozițiile sentinței instanței de fond sub acest aspect.
Având în vedere că soluția Tribunalului Prahova este legală și urmează a fi menținută în ceea ce privește respingerea cererii reclamanților de amenajare a căii de acces(ceea ce implică, printre altele, și realizarea zidului de sprijin), curtea apreciază că recursul pârâtei este fondat și urmează a fi admis, conform art. 312 alin.3 pr.civ.
Pe cale de consecință va fi modificată în parte decizia tribunalului și sentința judecătoriei în sensul obligării pârâtei să permită reclamanților amplasarea legăturilor de la stradă la locuința lor, a utilităților necesare, pe terenul afectat de servitutea de trecere, înlăturând mențiunea cu privire la zidul de sprijin, prin această soluție răspunzându-se astfel și ultimului motiv de recurs formulat de reclamanți.
Deoarece se află în culpă procesuală în baza art. 274. pr. Civ. recurenții - reclamanți vor fi obligați să plătească recurentei - pârâte suma de 1513 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G și domiciliați în comuna de, Centru nr. 360, județul P împotriva deciziei civile nr. 625/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul pârâtei, domiciliată în comuna de, Centru nr. 361, județul P împotriva deciziei civile nr. 625/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că modifică în parte decizia Tribunalului Prahova nr. 625/2007 și sentința Judecătoriei Câmpina nr. 1176/25.04.2007.
Obligă pârâta să permită reclamanților amplasarea legăturilor de la stradă la locuința lor, a utilităților necesare, pe terenul afectat de servitutea de trecere, înlăturând mențiunea cu privire la zidul de sprijin.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
Obligă recurenții reclamanți să plătească recurentei pârâte 1513 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red. VG
Tehnored.
2 ex./22.02.2008
1739/2006 Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
r- Curtea de Apel
Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
