Obligație de a face. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.175/R/2009
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.83 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârâ și pe intimata intervenientă SC SRL B, având ca obiect servitute de trecere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți, din Baroul Bistrița cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților pârâți, din Baroul Bistrița - cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 17,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 8 ianuarie 2009 intimații pârâți au înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingere recursului ca nefondat.
Nefiind excepții de ridicat și nici cereri prealabile sau în probațiune de formulat, instanța închide faza probatorie constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și 312. pr. civ. conform motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării de la dosar și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică cu 1500 lei cheltuieli de judecată, conform chitanețor aflate în copie la 24.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 948/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului, și, în consecință, a fost obligat pârâtul să ridice poarta amplasată pe drumul de trecere al reclamanților la proprietatea lor (în capătul dinspre str. - -, teren de 153 mp), înscris în CF 2953 B nr. top. 6564/b/3 și CF 2954 B nr. top. 6564/6.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că în anul 1997 între părți s- mai purtat un proces, soluționat prin sentința civilă nr. 1552/1997 a Judecătoriei Bistrița, prin care pârâtul a fost obligat să recunoască reclamanților dreptul de servitute și să se abțină pe viitor de la orice acte care împiedică exercitarea acestuia.
Din CF 2953 B, instanța a reținut că, în anul 1933 s-a înscris o singură proprietate, cea de sub - fânaț după în suprafață de 1 jugăr și 1025 stânjeni și a avut ca proprietar pe u căsătorită cu, iar notările s-au făcut sub nr. top. 6564/ La data de 29 august 1957, imobilele au fost dobândite cu titlu de moștenire de către u, soțul reclamantei și tatăl reclamanților și, și, frații defunctului u.
La data de 17 martie 1961, anterior cooperativizării s-a făcut prima dezmembrare a imobilului în două parcele și anume cea cu nr. top. 6564/5/a în suprafață de 900 mp și cea cu nr. top. 6564/5/b, în suprafață de 8542 mp. Prima parcelă, cea cu nr. top. 6564/5/a cu suprafața de 900 mp a fost transcrisă în CF 4391 B, fiind notată ca loc de casă și a ajuns la pârâți, fiind cea care a fost găsită de expertul care a întocmit expertiza tehnică în cauză, în proprietatea acestora, nefiindu-le afectată servitutea. De altfel, în cauză nu s-a cerut a se constata că peste lotul pârâtului și intervenientei ar fi drumul de trecere al reclamanților, ci s-a formulat acțiune de obligație de a face, respectiv ca pârâtul să ridice poarta care blochează accesul la terenul reclamanților și care se află lângă proprietatea lor, astfel că dezmembrămintele nr. top. 6564/5/a sub diferite nr. top. noi nu au relevanță în cauză.
În anul 1961, când nr. top. 6564/5 s-a dezmembrat pentru că nr. top. 6564/5/a, în suprafață de 900 mp s-a localizat pe str. - - și pentru ca nr. top. 6564/5/b să nu rămână loc înfundat s-a lăsat o porțiune de circa 153 mp, în lungime de 50,53 și lățime de 3,04, care în mod normal trebuia să rămână în nr. top. 6564/5/b, care s-a notat ca drum de trecere în CF 4391 și apoi s-a reluat în CF 7511 Atunci când s-a efectuat dezmembrarea și apoi s-a vândut parcela în suprafață de 900 mp de sub nr. top. 6564/5/a s-a lăsat cale de acces la lotul cu nr. top. 6564/5/b și acesta a fost practicat ca atare chiar și după anul 1991, iar când s-a revenit la vechile proprietăți s-a ajuns la neînțelegerile dintre părți care au generat procesul mai sus amintit și în care s-a dispus de către instanță ca pârâtul să recunoască reclamanților dreptul lor de proprietate.
Pârâtul nu poate opune faptul că li s-ar fi majorat suprafața cumpărată de 900 mp cu calea de acces de 153 mp, deoarece ei au cumpărat doar terenul de 900 mp și între acesta și terenul vecinului dinspre sud a existat calea de acces care există și în prezent și nu face parte din nr. top. 6564/5/
La dezmembrarea nr. top. 6564/5, în anul 1961, terenul de sub nr. top. 6564/5/b, în suprafață de 8542 mp nu se mai mărginea cu str. - -, așa încât s-a stabilit că pe lângă proprietatea numitului să rămână un drum de trecere în lățime de 3 metri și lungime de 50,53, care corespundea unei suprafețe de 153 mp, însă la acea dată suprafața respectivă nu a fost notată, notându-se doar servitutea de trecere peste nr. top. 6564/5/a, astfel că în realitate aceasta la dezmembrare și ulterior avea suprafața de 900 mp, în care nu se includea suprafața de 153 mp, reprezentând drumul.
Expertul tehnic, atât în raportul de expertiză tehnică, cât și în completarea la acesta a concluzionat astfel, și anume că suprafața de 900 mp nr. top. 6564/5/a nu a fost niciodată afectată de servitute, că drumul în suprafață de 153 mp nu se include în nr. top. amintit mai sus și că pârâtul și intervenienta posedă cei 900 mp cumpărați în plus și folosesc și suprafața de 131 mp, deși au cumpărat doar cei 900 mp, iar pârâtul a construit un gard din fier la intrarea pe drumul de servitute spre str. - -, iar înspre proprietatea pârâtului și intervenientei B nu este construit gard, deoarece terenul pe care este notată servitutea de trecere este și în folosința acestora.
Întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză și din interogatoriul luat pârâtului, a rezultat că acesta a montat o poartă cu lacăt care blochează trecerea reclamanților pe terenul lor, fond dominant, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată.
Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit îndeplinirea cerințelor art.636 civil, pentru admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție pentru sistarea servituții.
Prin decizia civilă nr. 83/A/30.10.2008 a Tribunalului Bistrița N a fost admis apelul declarat de pârâtul și de intervenienta împotriva sentinței civile nr. 948/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, care a fost schimbată în întregime, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul.
Au fost admise cererea reconvențională formulată de pârâtul și cererea de intervenție în interes propriu a B, ca fiind fondate, și, în consecință:
- s-a dispus sistarea servituții de trecere existente pe terenul înscris în 4391/1 B nr. top 6564/5/a/1/1, în favoarea terenurilor înscrise în 2953, 2954 B nr. top 6564/b/3 și 6564/6, precum și radierea acesteia din cartea funciară a fondului aservit, primul indicat și restituirea în favoarea reclamantului reconvențional a sumei de 451,70 lei RON, achitată cu titlu de avans onorar contraexpertiză.
Reclamanții au fost obligați să plătească apelanților suma de 2312,05 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că starea de fapt reținută de instanța de fond este contrară probelor produse în speță, fapt ce a condus la aplicarea unor norme legale neincidente adevăratelor raporturi juridice dintre părți, urmată de tranșarea raporturilor juridice dintre părți în mod neîntemeiat și nelegal.
Teza primei instanțe în legătură cu natura litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 8609/1996 al Judecătoriei Bistrița, acvirat, și cu înțelesul obligațiilor statornicite prin sentința civilă nr. 1552/1997, definitivă și irevocabilă, este greșită. Aceasta, pentru că, litigiul a avut ca obiect servitutea de trecere stabilită convențional, în anii 1933 și 1961, înscrisă în cartea funciară potrivit mențiunilor colilor evolutive depuse în copie în prezentul dosar la filele 6-10, 48-51, între terenul de sub nr. top 6564/b/3, 6564/6 - fond dominant (lot înfundat) și de sub nr. top 6564/5/a - fond aservit. Concluzia se întemeiază pe termenii clari și neechivoci ai acțiunii introductive, corelat cu extrasele de carte funciară, întrebările și răspunsurile la interogatoriu, declarațiile de martori, probe administrate în dosarul indicat, cu considerentele hotărârii date și sarcinilor fixate în persoana pârâților și. Toate acestea exclud, în același timp, ipoteza avansată de reclamanții actuali, îmbrățișată de instanța de fond, a unui proces în revendicare imobiliară. Este de menționat că în prima parte a derulării cauzei de față, însăși reclamanții au afirmat că pretențiile lor derivă din servitutea de trecere și au subliniat aplicabilitatea art. 630 Cod civil, în materia servituților, ca, mai apoi, după identificările expertului, să-și modifice radical poziția, cum corect sesizează apelanții și după cum se consemnează în scriptele ulterioare depunerii expertizei în realitate, schimbând absolut nefondat termenii dosarului 8609/1996, prin reclamarea unui drept de proprietate în privința suprafeței de 153 mp, disputată.
Practic, s-a încercat să se reconsidere configurația și amplasamentul proprietăților limitrofe ale părților, cu ignorarea operațiunilor consființite prin actele anterioare ale autorilor lor, încheiate în anii 1933, 1961, nedesființate și pe care trebuie să le respecte, și cu acordarea altei semnificații a cauzei din 1996, opozabilă participanților prezenți.
Lucrările de expertiză ale lui nu prezintă cu corectitudine starea tabulară și de fapt deduse judecății. Eroarea sa decurge din nerespectarea înscrisului care a stat la baza înscrierii drepturilor reale în cărțile funciare și a servituților care grevează imobilele, respectiv planul de situație de la fila 175, obținut de apelanți de la Direcția Județeană B-N a Arhivelor Naționale. Aici se delimitează loturile de sub nr. top 6564/5/a și nr. top 6564/5/ Primul se determină astfel: cu o lățime de 21 atât la strada - -, cât și înspre lotul al doilea, și cu o lungime de 42,86 pe ambele laturi dinspre vecinii de atunci, și -. În același timp se trasează cu linie punctată conturul construcțiilor existente în 21 martie 1961, precum și a unei "servituți de drum" pe o lățime de 3 pe întreaga lungime a laturii cu vecinul. de mișcare parcelară de la aceeași filă completează situația bunurilor. În tabel se menționează expres legătura dintre loturi, adică afectarea nr. top 6564/5/a de servitutea de drum instituită în favoarea nr. top 6564/5/ Consemnările nu lasă loc de altă interpretare a felului stării juridice și de fapt create atunci.
Chiar expertiza discutată prevede o lățime a terenului folosit de apelanți la strada - -, aproximativ egală cu cea din schița de la fila 175 (18,3 + 3,04 = 21,34 ), dar recompune conformația fostului nr. top 6564/5/a (ulterior dezmembrată), excluzând suprafața de 153 mp din acest lot, dar atribuind-o în porțiunea de proprietate ce aparține nr. top 6564/5/b/3/2/4, strict în temeiul criteriului suprafețelor măsurate și aparentei respectări a întinderii ei evidențiată în registrul de publicitate imobiliară.
sunt nejustificate întrucât se află în contradicție cu constatările în vigoare ale cărții funciare, ale documentelor care o întregesc și ale sentinței 1552/1997. Ultimele nu permit o apreciere a proprietăților conform cu schița expertului. Pentru diferența de suprafață constatată, în împrejurarea concretă, poate fi însușită regula expusă de apelanți în legătură cu negarantarea suprafeței prin cărți funciare.
Posibilitatea lămuririi speței prin probele deja efectuate în fața primei instanțe a determinat respingerea suplimentării probațiunii în calea de atac.
De la data pronunțării sentinței din dosar 8609/1996, și până acum, temeiul de fapt pentru care s-a constituit servitutea a dispărut. După finalizarea reconstituirii proprietăților prin legea fondului funciar, în zonă s-a creat, pe latura de est a terenului reclamanților, strada -. Aspectul a rezultat din expertiză, coroborat cu depoziția martorului -, nu este contestat și atrage temeinicia cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interes propriu, de încetare a servituții și radierea din cartea funciară a fondului aservit. Trecerea anterioară cu evidență nu se mai justifică pentru că nu mai concordă cu scopul pentru care s-a înființat.
Temeinicia acțiunii introductive în maniera în care a fost precizată și modificată în partea a doua a desfășurării cercetării judecătorești în primul ciclu procesual subzista doar în cazul contrar deciziei din apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul și intervenienta SC SRL
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurenții au arătat următoarele:
În anul 1961 imobilul înscris în CF 2953 B, nr.top 6564/5 a fost dezmembrat în două loturi, cu nr.top 6564/5/ în suprafață de 900 mp și nr. top 6564/5/b în suprafață de 8542 mp. Întrucât suprafața de 8452 mp nu mai avea acces la calea publică, s- notat servitutea de trecere în favoarea acestui fond dominant peste fondul aservit cu nr. top 6564/5/a, servitute cu o lățime de 3 ml pe lungimea terenului de 42,86 ml, conform planului de situație întocmit de expert .
Suprafața de 900 mp teren a fost cumpărată de pârâtul de la proprietarul, care în anul 1996 desființat gardul care delimita proprietatea sa de traseul servituții, extinzându-se și pe această de teren (servitute), astfel că, în dosarul nr.8609/1996 pârâtul fost obligat să le recunoască dreptul de servitute și să se abțină pe viitor de la orice acte care împiedică exercitarea acesteia. Cu toate acestea, în anul 2004 pârâtul montat o poartă de intrare pe traseul servituții, împiedicându-i folosința normală a acesteia.
Expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul a dovedit că pârâtul și intervenienta folosesc suprafața de 900 mp, suprafață care nu este afectată de calea de trecere, iar calea de acces în suprafață de 153 mp o folosesc în plus. Concluzia care se desprinde, raportat la dimensiunile lotului este aceea că, pârâtul și intervenienta au intrat pe proprietatea reclamanților de sub nr. top 6564/5/b însă nu pe latura drumului, ci pe latura opusă străzii -, lungind laturile dreptunghiului de la 42,86 ml la 50,28 și respectiv 50,53 ml.
Reținerile instanței de apel că mărirea suprafeței lotului pârâtului și intervenientului se datorează negarantării suprafeței de carte funciară, este nelegală.
Pârâtul, cu rea credință a edificat construcțiile exact pe mejdia cu proprietatea reclamanților, în așa fel încât să ocupe suprafața de 900 mp, lăsând liber de construcții doar suprafața și traseul servituții.
În ce privește sistarea servituții, reclamanții au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, atâta vreme cât, între terenul proprietatea lor și strada - există un canal de 7-8 lățime și 3-4 adâncime, astfel că accesul la stradă s-ar putea realiza doar prin construirea unui pod, cheltuielile pentru edificarea acestuia ridicându-se la cca. 100.000 RON. -se servitutea de trecere, pârâtul și intervenienta ar primi suprafața de 153 mp. iar reclamanții ar fi obligați la suportarea unor cheltuieli ridicate pentru amenajarea accesului la drumul public.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că, suprafața de 153 mp, inclusă în nr. top 6564/5/a, este proprietatea lor încă din anul 1992.
În ce privește sistarea stării de indiviziune, pârâții au arătat că în anul 1991, data constituirii servituții de trecere, terenul reclamanților constituia loc înfundat. În prezent, situația de fapt s- schimbat, acest fond având acces direct la calea publică, în strada -.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul nefondat și, în consecință, în baza art.312 alin.1 Cod proc. civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 1552/1997 a Judecătoriei Bistrița constată existența unei servituți de trecere peste imobilul înscris în CF 4319 B, nr. top 6564/5/a în favoarea imobilului înscris în CF 2953 B, nr. top 6564/b/3 și Cf 2954 B, nr. top 6564/6, servitute înscrisă în cartea funciară a fondului aservit.
Reglementat de art.576 - 643.civil, dreptul de servitute presupune existența a două imobile ce aparțin la doi proprietari diferiți. Servitutea este constituită în profitul unui imobil pentru asigura utilitatea, exploatarea acestuia, denumit fond dominant în sarcina unui alt imobil, denumit fond aservit.
Cele două fonduri trebuie să aparțină unor proprietari diferiți, iar sentința civilă nr. 1552/1997 a Judecătoriei Bistrița răspunde întocmai acestor cerințe legale.
Prin urmare, susținerile recurenților că pârâții și intervenienta folosesc pe lângă suprafața de 900 mp teren cumpărată și neafectată de servitute și suprafața de 153 mp cu destinația de servitute de trecere este nefondată, ca de altfel și susținerea acestora că suprafața de 153 mp este proprietatea lor. În această din urmă situație, când suprafața de 153 mp ar fi fost proprietatea lor, nu se mai justifica menținerea servituții prin sentința civilă nr. 1552/1997 pe baza acțiunii promovată de chiar reclamanții din prezenta cauză.
Planul de situație de la fila 175 delimitează loturile cu nr. top 6564/5/a cu lățimea de 21 ml și lungimea de 42,86 ml pe ambele laturi, cât și servitutea de trecere instituită asupra acestui topografic pe o lățime de 3 ml pe întreaga lungime a laturii cu vecinul Pacel.
Tabelul de mișcare parcelară din același plan de situație menționează expres că "se înstrăinează nr. top 6564/5/a, în întregime cu servitute de drum în favoarea nr. top 6564/5/b".
Constatările expertului sunt eronate parțial, pentru că nu ținut seama de planul de situație și de înscrisul care stat la baza înscrierii servituții și a drepturilor părților. Constatările expertului sunt reale, însă în ceea ce privește lățimea terenului pârâților, lățime egală cu cea prevăzută în planul de situație de la fila 175.
Faptul că lotul pârâților nu corespunde cu suprafața înscrisă în CF nu afectează drepturile reclamanților, diferența de suprafață putând fi determinată de faptul că cartea funciară nu garantează suprafața. Includerea de către expert a suprafeței de 153 mp în lotul cu nr. top 6564/5/b/3/2/4 este în totală contradicție cu susținerile anterioare și, prin urmare, nelegală.
În ce privește sistarea servituții dispusă de instanța de apel, curtea reține următoarele:
Art.616 civil stabilește că "proprietarul cărui lot este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona", iar conform art.636 civil, servitutea de trecere va înceta dacă rațiunile pentru care a fost înființată nu mai există.
Prin "loc înfundat" se înțelege acel teren înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
În cauză se constată că, împrejurările care au determinat instituirea servituții s-au modificat, încât fondul inițial înfundat a dobândit ieșire la calea publică. Astfel, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 6564/5/b/3/2/3 care are ieșire la calea publică, respectiv la strada -.
Este real că terenul în litigiu este despărțit de calea publică de un canal, însă efectuarea unor lucrări de acces la teren, respectiv construirea unui pot nu este de natură să reprezinte un impediment semnificativ în menținerea actualei servituți.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs și intimatei SC SRL B suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.83 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 750 lei, și intimatei SC SRL suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
2 ex/17.02.2009
Jud.apel:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
