Obligație de a face. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.18
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții a, -, G, C, toți cu domiciliul ales în P,-,.12 J,.1,.24, județul P - la Cabinet de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.1462 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, iar la fond - fila 73 dosar, s-a solicitat de către intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploiești judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimaților-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploieștis -au depus întâmpinări, iar intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploieștia solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanții a, -, G, C, și, împotriva sentinței civile nr. 1462 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții a, -, G, C,
și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să recunoască perioadele în care aceștia au îndeplinit funcțiile de jurisconsult și consilier juridic, ca vechime ce se ia în calcul pentru pensionarea la cerere prevăzută de art. 82 alin.2 din Legea nr.303/2004, precum și recunoașterea acelorași perioade ca vechime ce se ia în calcul pentru acordarea majorării indemnizației lunare brute - spor de stabilitate - prevăzută de art.4 din OUG nr.177/2002, calcularea indemnizației majorate, operarea acestora în carnetele de muncă și plata diferenței între ceea ce s-a acordat și sporul majorat pentru perioada cuprinsă între 01.10.2004-31.03.2006.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești, iar în decursul carierei profesionale au îndeplinit funcțiile de jurisconsult sau consilier juridic.
Au mai precizat reclamanții că potrivit disp. art. 82 alin 1 din Legea nr.303/2004 pentru a beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege este necesar ca judecătorii să aibă o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură, alin.2 al aceluiași text de lege, stipulând că pensia de serviciu la cerere, înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege, se acordă judecătorilor care au o vechime de 25 de ani numai în această funcție, excepția făcând perioada de 10 ani în care judecătorul a fost avocat.
Reclamanții au mai învederat că această reglementare reprezintă un tratament diferențiat între judecătorii care au fost avocați și judecătorii care au îndeplinit funcția de jurisconsulți sau consilieri juridici, ce îmbracă forma discriminării, dat fiind faptul că prin reglementarea cuprinsă în alin.2 al art.82 din Legea nr.303/2004, se aplică un regim diferențiat pentru situații asemănătoare și comparabile, fără să aibă la bază o justificare obiectivă și rezonabilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că, întrucât conform Hotărârii nr. 122 Consiliului Superior al Magistraturii vechimea continuă în magistratură cuprinde și perioada în care magistratul a îndeplinit funcția de jurisconsult și consilier juridic, această perioadă trebuind a fi considerată ca fiind vechime efectivă în magistratură ce se ia în calcul la acordarea indemnizației majorate prevăzute de disp. art. 4 din OUG nr.177/2002.
În raport de susținerile reclamanților, la data de 1.11.2007, pârâtul Ministerul Justiției a formulat în baza disp. art.115-118 Cod pr.civilă întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dreptul la pensie, ca și alte forme de asistență socială, se exercită numai în condițiile stabilite de lege, legiuitorul fiind îndreptățit ca pentru diferite categorii profesionale, să stabilească condiții, criterii și un mod de calcul al pensiei diferențiate.
La alin. (1) al art.82 din Legea nr.303/2004 este prevăzută pensia de serviciu generală, în timp ce la alineatul (2) este reglementată pensia de serviciu specială, pentru care este necesară îndeplinirea unor condiții mai stricte, având în vedere că pentru această pensie nu este obligatorie împlinirea vârstei standard de pensionare. Prin urmare acest beneficiu se acordă doar celor care au îndeplinit timp de 25 de ani numai funcția de judecător și procuror, inclusiv cel mult 10 ani ca avocat. Acest alineat nu face referire la vechimea în magistratură, ci la vechimea în anumite funcții ca o condiție de acordare a acestuia.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere al reclamanților, pârâtul îl consideră, de asemenea, neîntemeiat, întrucât rațiunea disp. art. 4 din OUG nr.27/2006 este aceea de a acorda o salarizare diferențiată magistraților în funcție de perioada lucrată efectiv în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor ca semn de recunoaștere a fidelității față de aceste funcții.
A mai arătat același pârât că nici la momentul când era în vigoare OUG nr.177/2002 și nici în prezent, când salarizarea judecătorilor și procurorilor se realizează în temeiul OUG nr.27/2006, sporul de stabilitate sau de fidelitate nu se acordă și nu s-a acordat pentru întreaga vechime în magistratură ori în alte funcții juridice considerate ca vechime în magistratură.
La data de 16.11.2007 și pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat în baza acelorași texte de lege întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, mențiunea reclamanților că ar exista un tratament diferențiat între judecătorii care au fost avocați și judecătorii care au îndeplinit funcția de jurisconsult nu are susținere în fapt și în drept, cu precizarea că prin OUG nr.100/2007 legiuitorul a introdus o nouă reglementare în privința pensionării magistraților, în sensul că aceștia se pot pensiona anticipat cu reducerea vârstei de pensionare prevăzută de lege cu până la 5 ani, în cazul în care depășesc vechimea în magistratură prevăzută de art.82 alin.(1), respectiv cu 5 ani.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiat, întrucât prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 27/2006 s-a stabilit că numai judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază, în raport de vechimea numai în funcțiile respective de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.(1) calculată în procente la indemnizația de bază.
A mai susținut pârâta Curtea de Apel Ploiești că legiuitorul folosește două sintagme distincte:"vechime în magistratură" și "vechime numai în funcțiile de judecător, procuror", tocmai pentru că a urmărit să le dea efecte juridice diferite, iar la sporul de stabilitate reglementat de art.4 din OUG nr.27/2006 se are în vedere vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror iar nu vechimea în magistratură.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești și în decursul carierei profesionale au îndeplinit funcții de jurisconsulți și consilieri juridici și că potrivit art. 82 Legea nr. 303/2004 pensionarea la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege se poate face numai în cazul magistraților care au o vechime efectivă de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător și procuror, la calcularea acestei vechimi luându-se în considerare și perioada cât magistratul a fost avocat fără a se depăși durata de 10 ani.
Ulterior prin OUG nr.27/2006 sintagma " vechime efectivă" a fost înlocuită cu sintagma "vechime numai" în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent al ICCJ sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor, fiind înlăturată discriminarea existentă anterior în sensul că nu a mai fost avută în vedere vechimea în avocatură, cerința legii fiind aceea de a exista o vechime numai în funcțiile sus-menționate cu excluderea oricărei alte perioade.
Același raționament se aplică și în cazul majorării indemnizației în condițiile prevăzute de art. 4 alin.1 OUG nr.27/2006 fiind limpede că acest spor salarial este o recompensă a fidelității magistratului față de sistem și prin urmare este exclusă asimilarea oricăror alte perioade în care magistratul a îndeplinit alte funcții.
Împotriva aceste sentințe reclamanții au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că prin acțiunea formulată instanța a fost sesizată cu rezolvarea unei discriminări, iar modul de rezolvare se referă exclusiv la OUG nr.100/2007 care nu era în vigoare la data introducerii acțiunii.
O altă critică s-a referit la faptul că tribunalul în soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii nu a avut în vedere faptul că perioada vizată era cea în care a fost în vigoare OUG nr.177/2002, mai precis s-a solicitat plata diferenței de spor de stabilitate pentru perioada 1.10.2004 - 31.03.2006, acțiunea nefăcând referire la perioada ulterioară, în condițiile în care așa cum s-a arătat OUG nr. 27/2006 a intrat în vigoare în luna aprilie a anului 2006 și acest act normativ nu a fost folosit ca temei juridic al acțiunii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
De necontestat, prin art. 82 alin.2 a Legii nr. 303/2004 în cazul pensionării la cerere a magistratului pe lângă vechimea efectivă în funcțiile de judecător și procuror se avea în vedere și vechimea în avocatură cu condiția ca această vechime să nu depășească 10 ani, dispoziție legală care instituia o discriminare în raport cu celelalte funcții juridice care erau avute în vedere la stabilirea vechimii în magistratură în cazul pensionării pentru limită de vârstă.
Ulterior introducerii acțiunii, așa cum au arătat și recurenții prin motivele de recurs a intrat în vigoare OUG nr.100/2007 prin care reglementările privind pensionarea magistraților din Legea nr. 303/2004 au fost modificate și completate în sensul că s-a înlăturat discriminarea existentă anterior prin eliminarea vechimii în avocatură ca perioadă asimilată exercitării funcției de magistrat.
Contrar celor susținute de recurenți instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe dispozițiile acestei ordonanțe, ci pe dispozițiile OUG nr.27/2006 care au înlocuit sintagma"vechime efectivă" cu sintagma "vechime numai" în funcțiile de procurori, judecători și cele asimilate acestora.
Cu toate acestea modul de rezolvare al primului capăt de cerere al acțiunii este corect, deoarece niciunul din reclamanți nu se află în situația de a fi formulat cerere de pensionare, iar această cerere să fi fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției de vechime, ipoteză în care acestora le sunt pe deplin aplicabile dispozițiile mai favorabile ale art. 831Legea nr. 303/2004 așa cum a fost introdus prin OUG 100/2007 art. pct.8 potrivit căruia judecătorii și procurorii pot fi pensionați anticipat cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de lege, respectiv 60 de ani, cu până la 5 ani în cazul în care depășesc vechimea în magistratură de 25 de ani cu cel puțin 5 ani, această pensie având regimul unei pensii anticipate de serviciu.
Potrivit legii noi constituie vechime în magistratură, în sensul art. 86 așa cum a modificat prin Legea nr. 303/2004 inclusiv perioada în care judecătorul sau procurorul au îndeplinit funcțiile de jurisconsult sau consilier juridic.
Cu privire la cele de-al doilea capăt de cerere al acțiunii pretins a fi greșit rezolvat prin cea de-a doua critică a recursului Curtea constată că în mod corect instanța de fond a avut în vedere natura juridică a acestui spor salarial care,deși este asemănător nu se confundă cu sporul de vechime în muncă, el acordându-se numai în raport cu vechimea în funcția de judecător sau procuror, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a recompensa în mod corespunzător stabilitatea în funcție.
Drept urmare, exercitarea oricărei alte funcții anterior este lipsită de relevanță pentru calcularea acestui spor, iar în acest caz niciunul din actele normative care s-au succedat în timp nu au instituit nici un criteriu discriminator în sensul asimilării și altor perioade care constituie vechime în muncă și vechime în magistratură.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții a, -, G, C, toți cu domiciliul ales în P,-,.12 J,.1,.24, județul P - la Cabinet de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.1462 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Red./
2 ex./31.01.2008
f- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
