Obligație de a face. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--26.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 717/A din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Asociația de proprietari din T,-,. B și, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta intimată a depus întâmpinare, la data de 08.01.2010, prin registratura instanței.
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța nr. -, în valoare de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată că prin Decizia civilă nr. 717/A din 21.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6320 din 29.04.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Asociația de Proprietari din T,-,. B și.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis excepția tardivității formulării capătului de cerere având ca obiect constatarea nelegalităților hotărârilor adunării generale, precum și excepția lipsei de interes în formularea celorlalte capete de cerere, respingând acțiunea formulată de reclamant.
Analizând excepția tardivității formulării capătului de cerere având ca obiect constatarea nelegalității hotărârilor adunării generale, instanța de fond a constatat că prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat să se constate că hotărârile Adunării Generale a Asociației de Proprietari depuse de pârâtă sunt nelegale. Hotărârile Adunării Generale a Asociației depuse de către pârâtă și aflate la filele 33-40 din dosar au fost adoptate în anul 2004 și, respectiv în anul 2007.
Potrivit art.26 din Legea nr.230/2007 "dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.".
În baza acestui text de lege reclamantul avea la dispoziție un termen de 45 de zile pentru a contesta hotărârile adunării generale pe care le consideră nelegale. Având în vedere că prezenta cerere a fost formulată cu depășirea termenului legal imperativ de 45 de zile pentru contestarea hotărârilor adunării generale, termen a cărui nerespectarea atrage decăderea din dreptul de a mai contesta aceste hotărâri; ca atare în temeiul art.137 alin.1 pr. civ. și art.26 din Legea nr.230/2007 raportat la art.103 alin.1 pr. civ. prima instanță a admis excepția tardivității și a respins acest capăt de cerere ca tardiv formulat.
În ce privește petitele acțiunii introductive, respectiv obligarea pârâtei Asociația de Proprietari să depună pentru informare hotărârile adunărilor generale prin care au fost revocați membrii comitetului executiv și a comisiei de cenzori validați de către Judecătoria Timișoara prin încheierea nr.175/28.03.2002 și obligarea pârâtei de a prezenta documentele privind evidența contabilă și de administrare a asociației de la constituire până în prezent, pentru a fi efectuată expertiza contabilă, judecătoria a apreciat că reclamantul nu justifică un interes în formularea acestora, interes înțeles în sensul de folos practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, folos ce trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Reclamantul avea posibilitatea de a solicita reprezentantului Asociației de proprietari comunicarea acestor hotărâri, care potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.- se comunică în scris tuturor proprietarilor (hotărâri depuse de altfel de către pârâtă), iar verificarea modului de administrare financiar - contabilă a Asociației prin efectuarea unei expertize contabile nu are nici o finalitate în prezenta cauză. Un interes pur teoretic, general, de a se verifica modul în care pârâta își îndeplinește atribuțiile de administrator, nu justifică exercitarea prezentei acțiuni.
Prin cererea de apel, reclamantul a învederat că excepția tardivității este inadmisibilă pentru aceea că a luat cunoștință de hotărârile intimatei doar când au fost depuse la dosarul cauzei, iar cu privire la interes a arătat că acesta decurge din calitatea sa de cenzor.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantului, reținând că, într-adevăr, hotărârile intimatei puteau fi contestate în termen de 45 de zile însă numai de la comunicare, iar intimata nu a făcut dovada comunicării.
Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că o desființare a hotărârii cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare ar fi pur formală și excesivă, dată fiind formularea defectuoasă a petitului din precizarea de acțiune. Astfel, instanța de apel a observat că reclamantul apelant nu a identificat în mod concret hotărârile adoptate de intimată, deși avea această obligație potrivit art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, de a preciza obiectul cererii, astfel că instanța se află în imposibilitate de a efectua orice cercetare judecătorească.
Totodată, instanța de apel a avut în vedere că reclamantul apelant nu a solicitat lipsirea de efecte a hotărârilor adoptate de intimată, ci numai să se constate că acestea sunt nelegale, iar soluția primei instanțe în sensul respingerii ca lipsită de interes a acțiunii a apreciat-o ca fiind nelegală, întrucât acesta nu a justificat folosul practic pe care l-ar obține prin prezentarea documentelor solicitate.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent a arătat că excepția tardivității este inadmisibilă, deoarece a luat cunoștință de hotărârile emise de intimată doar când au fost depuse la dosarul cauzei, nefiindu-i comunicate conform art. 25 din Legea nr. 230/2007.
Privitor la excepția lipsei de interes, recurentul a arătat că este neîntemeiată, întrucât interesul este evident, el fiind ales și confirmat în funcția de președinte al comisiei de cenzori, situație în care în baza art. 33 din Legea nr.230/2007 și art.19 alin. 1 și 6 și art.20 lit. "d" din HG nr. 1588/2007, are obligația de a verifica respectarea legalității în administrarea bunurilor materiale și fondurilor financiare.
Prin întâmpinare, pârâta intimată Asociația de Proprietari din-, prin administrator, a arătat că reclamantul recurent și-a dat demisia în februarie 2004 din calitatea de cenzor, iar descărcarea de gestiune nu era necesară deoarece nu a îndeplinit această funcție decât câteva luni.
Intimata a mai învederat că recurentul a luat cunoștință de toate procesele verbale care s-au întocmit la vremea respectivă, precum și faptul că actele asociației i-au fost date de trei ori spre verificare, însă acesta a refuzat să le verifice, hărțuind conducerea asociației timp de un an de zile și refuzând să achite integral cheltuielile cu întreținerea, așa cum rezultă din listele de cheltuieli.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor arătate în cererea de recurs și a dispozițiilor art. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, art. 33 din Legea nr. 230/2007, art. 19 și 20 din HG nr.1588/2007, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului.
Astfel, Curtea reține că, într-adevăr, excepția tardivității petitului din precizarea de acțiune, prin care reclamantul a solicitat să se constate că hotărârile adunării generale sunt nelegale, nu poate opera în prezenta cauză, deoarece termenul de 45 de zile pentru contestarea lor curge de la comunicare, iar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada comunicării lor, conform art. 45 alin. 6 din Legea nr. 230/2007.
Însă, Curtea reține că în mod corect Tribunalul a apreciat că nu poate fi pronunțată soluția desființării hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție care ar fi pur formală în condițiile în care reclamantul recurent nu a precizat obiectul cererii (petitului), conform art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, în sensul de a identifica hotărârile emise de către intimată.
Pe de altă parte, acest petit din precizarea de acțiune (fila 45 dosar fond), prin care reclamantul recurent a solicitat să se constate că hotărârile adunării generale ale asociației sunt nelegale, este inadmisibil potrivit art. 111 Cod procedură civilă, în condițiile în care acesta avea posibilitatea să promoveze o acțiune în realizare, respectiv o acțiune în anulare a acestor hotărâri.
Totodată, Curtea reține că în mod corect instanțele au reținut lipsa unui folos practic pentru reclamantul recurent cu privire la petitele din acțiunea introductivă, având ca obiect obligarea pârâtelor intimate Asociația de Proprietari și la depunerea hotărârilor privind revocarea conducerii și evidența contabilă și de administrare a asociației, întrucât verificarea modului în care pârâta intimată și-a îndeplinit atribuțiile de administrator, prin intermediul unei expertize nu reprezintă un interes personal, ci unul teoretic, general.
Mai mult decât atât, potrivit procesului verbal din 17.03.2004 (fila 9 dosar apel) și încheierii nr. 107/2009 a Judecătoriei Timișoara (fila 89 dosar fond), reclamantul a fost înlocuit din calitatea de președinte al comisiei de cenzori cu numita.
Așa fiind, Curtea reține că în speță nu sunt întemeiate criticile vizând nelegalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 717/A din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 18.01.2010
Tehnored. - 19.01.2010; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
