Obligație de a face. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 184/
Ședința publică din 04 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.223/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (28).
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2009, au fost consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și să se constate că șanțul colector al apelor pluviale este situat pe terenul reclamanților și pe pârâta Primăria comunei pentru a fi obligată să efectueze lucrările necesare pentru ca apele pluviale să revină pe cursul lor firesc.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că dețin în calitate de proprietari un teren care se învecinează cu terenul pârâtului În apropierea liniei de hotar, pe terenul reclamanților se află un șanț colector al apelor pluviale, iar primăria a amplasat abuziv un tub colector care deversează aceste ape pe terenurile părților, provocându-le mai multe pagube.
În cauză, pârâtul Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat, față de litigiul soluționat prin sentința civilă nr.798/2004.
Prin sentința civilă nr.458 din 15 aprilie 2008, Judecătoria Horezua respins excepțiile invocate de pârât, a admis în parte acțiunea, a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților pe linia portocalie situată între punctele A-B-C-D-E-F-G, a constatat că șanțul colector se află pe terenul reclamanților, a respins cererea acestora în contradictoriu cu Primăria și l-a obligat pe pârâtul G la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
În motivarea sentinței, s-a reținut că este vorba de un litigiu de vecinătate, pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind proprietarul terenului învecinat și că nu există identitate de obiect între litigiul soluționat irevocabil și cauza supusă judecății.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit situației de fapt rezultată din probele administrate în cauză și art.584 din Codul civil, linia de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilită de către expert, iar șanțul colector se află pe terenul proprietatea reclamanților.
Întrucât reclamanții au blocat tubul colector care nu mai preia astfel apele pluviale, prima instanță a respins acest capăt din acțiunea principală formulat în contradictoriu cu primăria.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În ședința publică din 4 septembrie 2008 Tribunalul Vâlceaa calificat calea de atac în cauză ca fiind apelul.
Apelul a fost declarat și motivat în termenele prevăzute de art.284, 287 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea căii de atac, apelanții au vizat doar capătul de cerere privind obligația de a face, cu referire la pârâta primăria localității și efectuarea lucrărilor necesare pentru revenirea apelor pluviale pe cursul firesc sau să le permită reclamanților să colmateze tubul în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Primăria a solicitat respingerea apelului, întrucât tubul colector nu afectează proprietatea apelanților, ci traversează o uliță care constituie drum public. La momentul montării tubului colector a fost obținut acordul persoanelor care aveau locuințe pe această uliță, lucrarea fiind impusă de faptul că apele pluviale deteriorau drumul sătesc.
În susținerea poziției sale intimata-pârâtă a depus o cerere formulată de mai multe persoane care locuiesc pe ulița în discuție, prin care solicitau desfundarea tubului colector, întrucât apele pluviale au provocat ruperea drumului comunal pe o lungime de circa 200. În cerere se precizează că apelanții-reclamanți au înfundat șanțul colector.
În apel a formulat întâmpinare și pârâtul Având în vedere faptul că în privința soluționării cererilor formulate în contradictoriu cu acest pârât partea interesată, respectiv pârâtul, nu a exercitat calea de atac, tribunalul a constatat că în privința acestuia sentința a intrat în puterea lucrului judecat, acesta nemaiavând calitate în prezentul apel.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.223/A din 09 octombrie 2008, a respins apelul declarat de reclamanți ca nefondat.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că tubul colector al apelor pluviale situat pe șanțul inclus în proprietatea apelanților-reclamanți a fost amplasat de către intimata-pârâtă în anii 1980, anterior dobândirii de către aceștia a dreptului de proprietate asupra terenului, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2345 din 27 iunie 1997. Apelanții au dobândit astfel terenul afectat de această lucrare și nu au dovedit în nici un mod lipsa acordului autorilor lor la amplasarea tubului.
Instanța a constatat, cu ocazia cercetării locale și din declarația martorului, că în prezent tubul colector este astupat de către apelanți, iar apa se scurge pe terenul pârâtului G și nu pe terenul proprietatea reclamanților.
Raportat la obiectul capătului doi din cerere, respectiv obligarea primăriei la efectuarea lucrărilor necesare pentru ca apele pluviale să se scurgă și autorizarea reclamanților să colmateze tubul, precum și la declarațiile martorilor potrivit cărora anterior montării tubului apele se scurgeau peste drumul public în josul căruia se află proprietățile părților, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a respins această cerere. În acest sens, s-a reținut că tubul colector nu are decât rolul de a prelua apele pluviale care se scurg înspre drumul public, are rolul de a proteja acest drum și că în prezent el este astupat, astfel încât nu mai afectează terenul apelanților.
Cu privire la starea tubului a mai fost pronunțată sentința civilă nr.798 din 2 iulie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care apelanții au fost obligați de destupe șanțul colector care prelua și apele din acest tub, reținându-se că în urma astupării șanțului apele pluviale afectează construcțiile pârâtului
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții și, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Într-o primă critică se susține că instanța de apel s-a întemeiat pe motive contradictorii și străine de natura pricinii, în sensul că a înțeles în mod greșit situația de fapt descrisă de probele aflate la dosar.
În motivare, se arată că înainte de introducerea tubului colector, apele pluviale se scurgeau pe ambele laturi ale drumului comunal numit "Drumul ", ce trece prin fața uliței de acces proprietatea recurenților și prin fața gospodăriei intimatului Când au fost introduse cele două tuburi colectoare, proprietarii terenului care acum aparține recurenților erau părinții reclamantului - ( și G), acestea erau lipite între ele, iar capătul unuia dintre tuburi intră aproximativ 3,5 în interiorul proprietății reclamanților. Astfel, apele pluviale nu s-au mai scurs pe cele două laturi ale " ", ci pe proprietatea părinților săi. Menționează că părinții săi nu au fost niciodată de acord cu montarea acestor tuburi colectoare și nici recurenții, după cumpărarea terenului de la aceștia. Nici vecinii din zona respectiva nu și-au dat acordul privind amplasarea acestor tuburi.
Față de această motivare se arată că în mod greșit instanța de apel a considerat că reclamanții ar fi acceptat montarea tubului colector la data dobândirii proprietății, în anul 1997, această problemă afectându-i atât pe recurenți cât și pe părinții acestora.
Se mai susține că recurenții au cerut în toate fazele procesuale ale prezentului dosar, ca Primăria comunei să prezinte hotărârea consiliului local privind aprobarea montării tuburilor, precum și acordul vecinilor din zonă, însă fără nici un rezultat.
Un alt motiv de recurs privește răsturnarea sarcinii probei, cu referire la art.172 Cod procedură civilă și la înscrisul deținut de partea potrivnică, situație în care sarcina probei se inversează, primăria fiind partea obligată să înfățișeze hotărârea consiliului local și acordul locuitorilor din zonă cu privire la amplasarea tuburilor.
Ca urmare a montării tuburilor, apele pluviale curgeau pe terenul proprietatea reclamanților, formând un șanț, care își mărea în mod continuu dimensiunile, din cauza eroziunii. Astfel, recurenții au fost obligați să colmateze șanțul. Acest șanț a făcut obiectul mai multor litigii între reclamanți și intimatul G, printre care și al dosarului în care a fost pronunțată sentința nr.798/02.07.2004, irevocabilă.
n mod greșit, instanța de apel a reținut sentința nr.798/02.07.2004 ca motiv pentru a-și întemeia decizia pronunțată, întrucât ca urmare a modificării situației de fapt, intimatul Gap ornit un proces împotriva recurenților, ce a făcut obiectul dosarului nr-, la Judecătoria Horezu. Prin încheierea nr.52/30.08.2007 (devenită irevocabilă prin neatacare), pronunțată în dosarul menționat, a fost respinsă cererea lui G ca recurenții să fie obligați să decolmateze șanțul. n mod corect, instanța din acest dosar a reținut noua situație de fapt, aferentă anului 2007 și anume că prin eroziunea șanțului, se punea în pericol stabilitatea solului și a casei construită pe acesta, ambele proprietatea recurenților. Noua stare de fapt, consfințită prin încheierea nr.52/30.08.2007, a făcut inoperabile efectele sentinței nr.798/02.07.2004. De altfel, încheierea nr.52/30.08.2007 a fost pronunțată în chiar dosarul privind încuviințarea executării sentinței nr.798/02.07.2004.
Se mai susține că instanța de apel în mod greșit a reținut declarația martorului Crava, propus de pârâtul G, și anume că apele pluviale se scurg pe proprietatea acestuia din urmă. Cercetarea la fața locului efectuată de instanță a stabilit în mod pertinent că apele pluviale se scurg de-a lungul pe șanțul de lângă acesta.
Ca urmare a faptului că prin această hotărâre judecătorească șanțul a rămas colmatat, Primăria a găsit altă modalitate de a efectua lucrări abuzive care să afecteze dreptul de proprietate al reclamanților, respectiv sub pretextul unor lucrări la tubul colector, a săpat șanțul care se afla pe o latură a, în fața uliței de acces proprietatea reclamanților, astfel încât, în acest moment, accesul cu autoturismul pe terenul lor este practic imposibil, orice lucrări asupra acestui tub colector fiind de natură a afecta acest teren.
Pentru acest motiv, precum și pentru ca pe viitor Primăria să nu mai efectueze lucrări care să afecteze terenul proprietatea reclamanților și care le îngrădesc dreptul de proprietate, solicită ca primăria să fie obligată să efectueze lucrările necesare, astfel încât apele pluviale să revină pe cursul avut anterior amplasării tuburilor colectoare care au deviat apele pe terenul lor și să ridice tuburile pe care le-a montat în anii 1980, fiind aplicată soluția propusă de expertiza efectuată la instanța de fond; în mod greșit și-a întemeiat decizia pe cererea formulată de săteni, prin care solicitau desfundarea tubului colector.
Ultimul motiv de recurs se referă la plata cheltuielilor de judecată solicitate, al căror cuantum a fost stabilit în mod eronat de către instanța de apel, față de actele depuse se impunea obligarea pârâtului la plata sumei de 4500 lei.
Se solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată că recursul este fondat.
În motivarea soluției adoptate, tribunalul a reținut că apelanții nu au dovedit în niciun mod lipsa acordului autorilor lor la amplasarea tubului de către pârâta primăria localității.
În mod constant însă, reclamanții au invocat lipsa acestui acord și au solicitat în mod expres ca această pârâtă să depună acte din care să rezulte acest lucru sau să dovedească această susținere.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească.
În speță, intimata-pârâtă a susținut că în efectuarea operațiunii de montare a tubului colector a avut acordul autorilor reclamanților și față de negarea acestei situații de către reclamanți, în temeiul textului de lege citat, se impunea ca primăria să dovedească această împrejurare.
Cu încălcarea legii însă, instanțele au răsturnat sarcina probei și au reținut că reclamanții nu au reușit să dovedească în niciun mod lipsa acordului autorilor lor la amplasarea tubului.
Acest procedeu constituie o încălcare a legii și reprezintă o veritabilă lipsire a reclamanților de dreptul la apărare, la un proces echitabil, garantat de dispozițiile art.6 din CEDO.
Pentru aplicarea corectă a legii privind sarcina probei, se impune refacerea cercetării judecătorești.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca fondat, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art.312 pct.5 Cod procedură civilă, cu consecința casării atât a deciziei cât și a sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face.
Având în vedere faptul că în privința soluționării cererilor formulate în contradictoriu cu pârâtul G, care nu a exercitat calea de atac, în mod just tribunalul a constatat că în privința acestuia sentința a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu privire la această constatare, decizia instanței de apel este legală și va fi menținută ca atare, urmând ca instanța de trimitere să soluționeze în rejudecare doar capătul de cerere privitor la obligația Primăriei comunei de a efectua lucrările necesare pentru revenirea apelor pluviale la cursul avut anterior amplasării tubului.
Se impune a se verifica și care este cursul firesc al apelor pluviale având în vedere protecția ă dată de așezarea terenurilor, dacă șanțul respectă sau nu acest curs, precum și dacă tuburile despre care se face vorbire în litigiu intră total sau parțial în acest șanț.
Totodată, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte susțineri invocate în recursul de față, care sunt de prisos a fi analizate față de soluția adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.223/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și PRIMĂRIA COMUNEI.
Casează decizia și sentința și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași judecătorii, respectiv Judecătoria Horezu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
