Obligație de a face. Decizia 1843/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1843/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta TOTAL, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 94 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 decembrie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 17 decembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 94/ 29.01.2009 Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, prin reprezentant în contradictoriu cu pârâta Total și, drept consecință:
- a anulat decizia nr. 2484/11.10.2008 emisă de pârâtă;
- a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, începând cu data de 10.09.2008;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a tuturor drepturilor salariale, calculate în funcție de salariul brut lunar de 776 lei, începând cu data de 10.09.2008 și până la data efectivei reintegrări în funcție a reclamantului;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru luna august 2008;
- a respins restul pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei, în funcția de paznic. În urma notificării nr. 2621/8.09.2008 reclamantul s-a prezentat la sediul pârâtei unde i s-a comunicat să nu se mai prezinte la locul de muncă. Această măsură este confirmată de punctajul pe luna septembrie din care rezultă că începând cu data de 10.09.2008 reclamantul este trecut "lipsă" precum și de punctul 5 al deciziei nr.2484/11.10.2008, potrivit căreia această absență a reclamantului ar fi fost considerată "concediu fără salariu".
Neexistând un acord al reclamantului pentru acest concediu, această măsură unilaterală a pârâtei de suspendare a raporturilor de muncă este ilegală - art. 161 - 166 Codul muncii, astfel încât pârâta este ținută - art. 269 alin.1 Codul muncii, să-l despăgubească pe reclamant pentru toate drepturile de care acesta a fost lipsit începând cu data de 10.09.2008.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu a putut proba existența acordului reclamantului pentru încetarea contractului de muncă, astfel că decizia nr. 2484/11.10.2008 este lovită de nulitate absolută.
S-a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, deoarece din actele dosarului nu rezultă că deteriorarea stării de sănătate a reclamantului a avut ca și cauză directă și peremtorie suspendarea ilegală a raporturilor de muncă sau violențe psihice.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs pârâta solicitând menținerea deciziei nr. 2484/11.10.2008, ca legală și temeinică.
În motivarea recursului pârâta a arătat că la data de 11.10.2008 raporturile de muncă cu reclamantul au încetat în baza art. 55 lit. b Codul muncii. În sarcina reclamantului s-a reținut săvârșirea unor abateri disciplinare repetate, motiv pentru care a precedat convocarea la cercetare disciplinară a reclamantului prin notificările înregistrate sub nr. 2621/08.09.2008 și 2648/18.09.2008.
Dat fiind că reclamantul nu a dat curs acestor convocări astfel că această absență, arată recurenta, îi dădea posibilitatea de a proceda la desfacerea contractului de muncă în baza art. 61 lit. a Codul muncii. Cu toate acestea, pentru a nu crea o situație defavorabilă reclamantului, a procedat la desfacerea contractului de muncă în conformitate cu prevederile art. 55 lit. b Codul muncii.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere că s-a dispus anularea deciziei de concediere fără să se fi solicitat acest lucru și s-a dispus plata contravalorii bonurilor de masă deși s-au solicitat bonuri de masă. De asemenea, s-a dispus reangajarea reclamantului deși s-a demonstrat că acesta este un angajat care a creat numeroase probleme societății angajatoare.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia nr. 2484/11.10.2008 pârâta a dispus, începând cu data de 06.10.2008 desfacerea contractului de muncă încheiat cu reclamantul și înregistrat sub nr. 33900/12.08.2008, în baza art. 55 lit. b Codul muncii.
Acest text de lege reglementează situația încetării contractului de muncă prin acordul părților.
Pentru a se putea da eficiență acestui text de lege, actul juridic prin care părțile pun capăt raporturilor de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic și mai cu seamă este necesar ca părțile să-și materializeze acordul de voință printr-un consimțământ care să întrunească cerințele art. 948 Cod civil.
Angajatorul trebuie, pentru a putea aplica art. 55 lit. b Codul muncii, să aibă în vedere o cerere ori altă manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenția clară a angajatului de a părăsi unitatea.
Consimțământul trebuie să fie scris și explicit.
În cauză, chiar pârâta recunoaște că acest consimțământ nu a existat din partea reclamantului.
În aceste condiții este evident că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, lipsind una dintre condițiile privind valabilitatea ei: consimțământul.
Susținerile recurentei, potrivit cărora reclamantului i s-a făcut o favoare date fiind abaterile disciplinare ale acestuia, nu au nicio relevanță în cauză.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond ar fi acordat altceva decât s-a cerut, reținem că prin precizarea mandatarului reclamantului, din ședința publică din data de 23.10.2008 ( fila 51 dosar fond ) rezultă că reclamantul a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului de muncă și plata contravalorii bonurilor de masă. Mai mult și din precizarea formulată în scris de către reclamant ( fila 53 dosar ), rezultă că reclamantul contestă decizia de desfacere a contractului de muncă, decizie care de altfel nu-i fusese comunicată până la acea dată.
Totodată nu se poate reține că sentința atacată este netemeinică pentru faptul că s-a dispus reintegrarea reclamantului deși acesta este un angajat care a creat probleme societății.
Obiectul prezentei judecăți este contestația împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă emisă în conformitate cu prevederile art. 55 lit. b Codul muncii. Atâta timp cât această decizie este lovită de nulitate, urmează a primi eficiență prevederile art. 76 - 78 Codul muncii care consacră principiul retroactivității din care izvorăște și cel al repunerii părților în situația anterioară. Aceasta înseamnă că reclamantul a fost repus în situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost lipsit urmare a deciziei anulate.
Față de aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea să respingă ca nefondat recursul pârâtei Total și să mențină ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta TOTAL, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 94/29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./11.01.2010
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
