Obligație de a face. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în T, nr. 294 jud.D, împotriva deciziei civile nr. 454 / 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI- SUCURSALA P cu sediul în P, nr. 6 și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI- SUCURSALA B cu sediul în B,- sector 3,
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, lipsind intimatele-pârâte Banca Națională a României-Sucursala P și Banca Națională a României-Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr. -/26.02.2009 aflată la fila 11 dosar și timbru judiciar de 0,5 lei, anulate la dosar, precum și împrejurarea că nu a fost depusă întâmpinare.
Avocat pentru recurenta-reclamantă învederează instanței că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să cenzureze atât decizia, cât și sentința pronunțate, pe care le consideră netemeinice și nelegale, pronunțate cu ignorarea legii și a principiilor de drept, invocând motivele prev.de art. 304 pct.5, 7 și 9 Cod proc.civilă.
Învederează că principala apărare în speță o constituie existența titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 5005/2000 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, intrată în puterea lucrului judecat și cum există autoritate de lucru judecat pentru ceea ce s-a solicitat de către recurentă tot astfel trebuie să fie și în privința apărărilor pârâtelor, apărări respinse prin hotărârea menționată, neputând fi așadar admise într-un alt cadru procesual.
Referitor la cererea reclamantei privind plata c/val bijuteriilor, arată că prin inventarul nr.1338 (fila 186 dosar fond) nu se precizează restituirea tuturor bijuteriilor
consemnate în inventarul nr.17042/6.12.1996, care nici nu există de altfel la dosar, ceea ce confirmă împrejurarea că toate bunurile indicate în procesul-verbal din 26.08.1996 au fost ridicate din domiciliul reclamantei. De altfel, susținerea instanței că procesul-verbal de percheziție nu este una și aceeași cu dovada de ridicare este înlăturată prin aceea că bunuri care nu sunt consemnate în dovadă sunt restituite reclamantei, iar altele nu, apreciind astfel o dată în plus cererea ca fiind întemeiată.
Mai mult decât atât, cererea privind plata c/val bijuteriilor este o cerere accesorie, ce urmează soarta principalului și, în consecință, odată admis capătul principal referitor la restituirea în natură, firesc era să fie admis și cel accesoriu referitor la plata c/val bunurilor enumerate în raportul de expertiză tehnică judiciară aflat la fila 66 dosar fond.
Deasemenea, apreciază întemeiată cererea cu atât mai mult cu cât aceste bunuri nu au făcut obiectul vreunei infracțiuni și nici nu au servit la despăgubirea unor eventuale părți civile.
Pentru motivele precizate în scris și față de susținerile orale, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și reținerea cauzei spre rejudecare, cu obligarea pârâtelor la plata contravalorii bunurilor detaliate în raportul de expertziză judiciară menționat anterior.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr-, reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean D și Combinatul de Speciale T, solicitând obligarea acestora să îi restituie bunurile trecute în procesul verbal de percheziție domiciliară din datele de 26, 27, 28.08.1996 sau să îi plătească contravaloarea acestora, în situația în care nu mai există.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit sentinței civile nr.5005/2000 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia civilă nr.639/2001 a Tribunalului Dâmbovița, bunurile care i-au fost ridicate de organele de cercetare penală trebuiau restituite, însă cele două pârâte, în mod nejustificat, refuză să se conformeze.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că prin sentința civilă nr.1410/22.04.2003 a Judecătoriei Târgoviște pronunțată în dosarul nr.7467/2002 (rămasă definitivă prin decizia civilă nr.960/2003 a Tribunalului Dâmbovița ) s-a reținut că bunurile a căror restituire se cere, respectiv 4 autoturisme, au fost cumpărate de " COST " A, actualmente " " T, de la "" Câmpulung, astfel că autoturismele ridicate de la domiciliul reclamantei, în luna august 1996, au fost proprietatea " COST"
A mai susținut pârâta că sentința civilă nr.5005/2000 a Judecătoriei Târgoviște nu îi este opozabilă întrucât nu a fost parte în procesul soluționat prin aceasta.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Daf ormulat și el întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât sentința civilă nr.5005/2000 a Judecătoriei Târgoviște nu îi este opozabilă, nefiind parte în dosarul soluționat prin aceasta. A mai arătat pârâtul că bunurile indisponibilizate cu ocazia percheziției domiciliare au fost predate Băncii Naționale a României - Sucursala D ( aurul și valuta) și Combinatului de Speciale T (autoturismele ).
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că, prin sentința civilă nr.1410/22.04.2003 a Judecătoriei Târgoviște, instanța
s-a mai pronunțat cu privire la restituirea bunurilor indisponibilizate prin procesele verbale de percheziție din 26,27,28.08.1996.
La termenul de judecată din 21.11.2006, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte și a Sucursalei Județene Da B ăncii Naționale a României și a Sucursalei Județene Pa B ăncii Naționale a României.
În data de 12.12.2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că este o acțiune " în obligație de a face ", întemeiată pe art.1077 Cod civil.
Cu privire la pârâta Sucursala Județeană Da B ăncii Naționale a României, reclamanta a arătat că aceasta nu există, motiv pentru care solicitat introducerea în cauză a Sucursalei Municipiului Ba B ăncii Naționale a României.
Pârâta Sucursala Județeană Pa B ăncii Naționale a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât există autoritate de lucru judecat.În acest sens, a invocat sentința civilă nr.5005/5.09.2000 a Judecătoriei Târgoviște.
La data de 15.05.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că este o acțiune" în obligație de a face", întemeiată pe dispozițiile art.1073 Cod civil, având ca obiect obligarea pârâtelor Sucursala Județeană Pa B ăncii Naționale a României și Sucursala Municipiului Ba B ăncii Naționale a României la plata contravalorii bunurilor confiscate prin procesul verbal din data de 26.08.1996, cu excepția celor deja restituite și a celor exceptate de la restituire, conform sentinței civile nr.5005/5.09.2000 a Judecătoriei Târgoviște și a deciziei civile nr.2224/6.12.2000 a Tribunalului Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr.5214/21.12.2007, Judecătoria Târgoviștea respins ca nefondate atât excepția puterii de lucru judecat, cât și acțiunea astfel cum a fost precizată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu există nicio dovadă cu privire la predarea de vreo persoană către pârâte a bunurilor care fac obiectul material al acestei cauze și că pârâtele, neavând calitatea de organe de cercetare sau de urmărire penală, nu puteau prelua în custodie bunurile solicitate de reclamantă, decât în temeiul unor înscrisuri, despre care nicio parte nu a arătat că ar exista. Ca atare, în condițiile în care reclamanta nu a produs dovezi în sensul că bunurile solicitate au fost predate pârâtelor, acestea nu pot fi obligate la restituirea bunurilor în natură sau prin echivalent.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr.454/5.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.5214/21.12.2007 a Judecătoriei Târgoviște.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că prin soluția dată s-a încălcat efectiv puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.5005/2000 a Judecătoriei Târgoviște, devenită irevocabilă, ce reprezintă titlul său executoriu. Atâta timp cât prin hotărârea anterior menționată, pârâtele au fost obligate să-i restituie bunurile identificate în procesul verbal din data de 26.08.1996 întocmit de D, nu se mai poate pune în discuție în cadrul prezentului proces ( având ca obiect obligarea pârâtelor la plata contravalorii bunurilor respective) dovada predării bunurilor către pârâte.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
Practica judecătorească și literatura de specialitate au statuat în mod constant că autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil, are la bază regula potrivit căreia o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Deci, principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că constatările făcute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată în alt proces.
Ori, în speță, prin sentința civilă nr.5005/5.09.2000 a Judecătoriei Târgoviște (devenită irevocabilă) în contradictoriu cu Banca Națională a României- Sucursala P și Banca Națională a României - Sucursala D, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător și restituirea către reclamanta din prezenta cauză, (G) a bunurilor mobile, bani și bijuterii identificate în procesul verbal de percheziție domiciliară întocmit la 26.08.1996 de Inspectoratul de Poliție D și ridicate.
În aceste condiții, față de considerentele arătate, pentru respectarea principiului autorității de lucru judecat, în cazul în speță nu se mai poate pune în discuție dovada predării bunurilor către Banca Națională a României.
De altfel, primele două instanțe nu au realizat care este cadrul procesual sub aspectul pretențiilor concrete formulate de reclamantă prin precizarea acțiunii sale.
Astfel, prin precizarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtelor la plata contravalorii bunurilor pe care trebuiau să i le restituie în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.5005/5.09.2000 a Judecătoriei Târgoviște, întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile art.1073 Cod civil, potrivit cărora, " creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă obligației", iar dacă acest lucru nu este cu putință, el " are dreptul la dezdăunare".
În acest context, în mod nelegal, instanța a analizat problema restituirii bunurilor respective, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii cu care a fost investită.
Pe de altă parte, față de obiectul acțiunii precizate, prin raportare la sentința civilă nr. 5005/5.09.2000 a Judecătoriei Târgoviște, în care figurează ca intimate obligate la restituirea bunurilor respective Banca Națională a României-Sucursala P și Banca Națională a României-Sucursala D, nu s-au stabilit cu exactitate nici părțile angrenate în raportul juridic litigios.
În atare situație, curtea, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Târgoviște conform considerentelor expuse anterior, referitoare la cadrul procesual în privința obiectului și a participanților la proces, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recursului declarat de reclamanta, domiciliată în T, nr. 294 jud.D, împotriva deciziei civile nr. 454/ 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI- SUCURSALA P cu sediul în P, nr. 6 și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI- SUCURSALA B cu sediul în B,- sector 3 și în consecință:
Casează decizia civilă nr.454/5.11.2008 a Tribunalului Dâmbovița și sentința civilă nr.5214/21.12.2007 a Judecătoriei Târgoviște și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
3 ex/4.02.2009
nr- Judec.
nr- Trib.D
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
