Obligație de a face. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 187
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 885/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, lipsă fiind reclamanta intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pârâtul recurent, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată. Totodată, arată că intimata a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa dispus, prin rezoluție, neînceperea urmăririi penale. Mai arată că sentința civilă atacată este nelegală, întrucât în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, deși era necesară efectuarea unei expertize tehnice auto care să confirme/infirme anumite situații, cum ar fi încărcarea camionului cu marfă, starea tehnică a acestuia, iar recurentul, deși nu a avut apărător în primă instanță, a solicitat efectuarea expertizei tehnice auto și a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar Tribunalul Arad nu i-a răspuns la cererile sale.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtului arată că tribunalul nu a soluționat cererea reconvențională formulată de recurent.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 885/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 481 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului și cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat în cadrul societății reclamante, în baza contractului individual de muncă 379/16.01.2007, pe post de conducător auto, iar la data de 18.06.2007, ca urmare a cererii de demisie depusă la data de 01.06.2009, cu respectarea preavizului de 15 zile s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.
În perioada cât a desfășurat activitatea pârâtul a efectuat mai multe transporturi de marfă pe rute internaționale, realizând un consum de combustibil solicitat a fi decontat în plus cu 546 litri, în sumă totală de 546 euro.
În cauză s-a efectuat expertiza contabilă, care a stabilit că motorina lipsă reprezintă cantitatea de 493 litri în valoare de 481 euro.
Astfel, s-a apreciat că pârâtul a încălcat atribuțiile de serviciu, producând reclamantei un prejudiciu de 481 euro, fiind aplicabile dispozițiile art. 270 Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului în sensul administrării probei privind expertiza tehnică și pentru a se răspunde la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă, probe care au rămas fără răspuns cu ocazia primei judecăți.
Hotărârea este criticată pentru motive de nelegalitate, arătându-se că nu au fost administrate toate probele necesare, respectiv o expertiză tehnică care să verifice mai multe elemente ce ar putea determina minusul de combustibil pentru a se aprecia dacă există un prejudiciu și o culpă din partea pârâtului.
Expertiza contabilă efectuată pornește de la o premisă greșită, întrucât stabilește un consum mediu de combustibil la de kilometri parcurși în mod arbitral, iar expertul nu verifică în totalitate nici măcar acest aspect.
Împotriva pârâtului s-a formulat o plângere penală, fiind acuzat de infracțiune de gestiune frauduloasă, reclamându-se aceleași pretenții care fac obiectul cauzei pendinte, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin rezoluție a dispus neînceperea urmăririi penale.
În situația în care nu se dispune casarea hotărârii, recurentul solicită modificarea în tot a sentinței civile recurate și, în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele arătate mai sus.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul repararea prejudiciului cauzat de către acesta, antrenarea răspunderii materiale pe temeiul dispozițiilor art. 270 Codul muncii.
Prima instanță a administrat ca probă în soluționarea acțiunii, expertiza contabilă având ca obiectiv stabilirea consumului de combustibil aferent transporturilor efectuate de către angajat în desfășurarea activității.
Astfel, s-a stabilit un consum mediu de combustibil fără a se avea în vedere particularitățile activității desfășurate de către pârât în concordanță cu elementele tehnice, respectiv uzura autocamionului, gradul său de încărcare, rutele desfășurate, condițiile climaterice, pentru a se stabili consumul real de combustibil și, în consecință, cuantumul prejudiciului creat.
Elementele menționate mai sus putea fi soluționate doar în cadrul unei expertize tehnice auto, probă care nu a fost administrată în cauză, deși s-a formulat o astfel de cerere de probațiune de către pârât.
Mai mult, pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, care nu au fost evidențiate de către instanță în probațiunea administrată.
De asemenea, pârâtul a formulat o cerere reconvențională, depusă la dosarul nr- al Tribunalului Arad, înregistrată la data de 19.02.2008, care nu a fost pusă în discuția părților și instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Toate acestea echivalează cu necercetarea fondului cauzei, devenind incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Arad, instanța de rejudecare urmând a cerceta fondul cu indicațiile stabilite de către instanța de recurs, și anume: soluționarea cererii reconvenționale; administrarea probei cu expertiză tehnică auto și cenzurarea obiecțiunilor efectuare la raportul de expertiză contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 885/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.03.2009
TehnoredA./05.03. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
