Obligație de a face. Decizia 1889/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1889/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B,--5, sectorul 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă SRL, cu sediul în B-, județul B și intimatul pârât STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 2-4 împotriva deciziei civile nr. 473/A din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1667 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș; având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- în substituirea, în reprezentarea intimatei reclamante în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 97/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
lipsărestul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 14 decembrie 2009 cerere de amânare formulată de recurentă; după care:
Instanța,respinge cererea de amânare.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr.1667 din 13.dec.2007, pronunțata de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea reclamantei SC SRL împotriva pârâților Ministerului APĂRĂRII NAȚIONALE STATUL ROMÂN PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE așa cum fost precizată verbal prin încheierea de ședință din 8.02. 2007.
A obligat pe pârâta MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE să permită accesul reclamantei la imob. cu nr. top. 1220, 1221,1222, 1223 din CF 894 și nr. top. 1216/6 din CF 5408 B, prin desfacerea gardului din sârmă ghimpată și ridicarea stâlpilor din beton, sau în caz contrar autorizează pe reclamantă să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, a fost obligat la plata către reclamant sumei de 2.020 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut ca, reclamanta este proprietară asupra terenurilor înscrise în CF 894 și 5408 B, terenuri la care nu are însă acces, datorită faptului că acestea sunt împrejmuite cu un gard ce aparține din B, județul
A reținut ca reclamanta este împiedicată în exercitarea dreptului său de proprietate, motiv pentru care a admis acțiunea acesteia astfel cum a fost precizată prin încheierea din 8 februarie 2007
Împotriva acestei sentințe in termen legal la data de 24.01.2008 pîrîta Ministerul Apărării a declarat apel împotriva sentinței civile 1667/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș precizînd că motivele de apel vor fi depuse pînă la prima zi de înfățișare, în conformitate cu art.287 din pr.civil.
Prin decizia civilă nr. 473/A din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu intimații SRL și Statul român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1667/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a păstrat-o în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține că instanța de apel a apreciat criticile invocate de apelantă ca neîntemeiate, deoarece, din întregul material probatoriu depus la dosarul cauzei, rezulta că reclamanta este proprietară asupra terenurilor înscrise în CF 894 și 5408 B, terenuri la care nu are însă acces datorită faptului că acestea sunt împrejmuite cu un gard ce aparține din B, județul
Mai mult însa, din expertiza aflata la dosar întocmita de expert, rezulta ca apelanta are amplasate construcțiile si amenajările de interes militar, pe terenurile reclamantei în suprafața de 5072mp, acestea fiind marcate cu cifrele 5,6,7,8, 10 si 14, contur albastru îngroșat.
In raport de cele reținute mai sus, s-a apreciat că, susținerile apelantei nu sunt fondate, deoarece intimata este în conformitate cu 894 și 5408 B este proprietară în cota de 1/1 parte asupra imobilelor cu nr.top 1220,1221,1222,1223, respectiv asupra cotei de 90.389/174.444 din imobilul cu nr.top 1216/6, intabulându-se dreptul de proprietare sub 14, respectiv 49, în baza contractului de vânzare cumpărare, autentificat cu nr. 306/18.01.2006 de BNP.
Susținerile apelantei, în sensul că, terenul din litigiu aparțin domeniului public, nu au suport real, întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă acest aspect, deoarece din primul contract de vânzare cumpărare rezultă că, s-a cumpărat 1 ha teren, suprafață care se regăsește în afara unității militare, care nu este îngrădită, însă acțiunea reclamantei intimate, se referă doar la terenurile care sunt îngrădite așa cum acestea au fost identificate în cel de al doilea contract de vânzare cumpărare nr.306/18.01.2006 și cum au fost de altfel evidențiate în lucrarea de expertiză în tocmită de exp..
De altfel, se prezumă că, dacă în s-a înscris un drept real în folosul unei persoane acesta a fost dobândit sau constitui cu bună credință atâta timp cît nu se dovedește contrariul.
Celelalte aspecte invocate în motivele de apel, în sensul că, pe rolul Judecătoriei Beiuș se află dosarele civile 1727/2004, 781/2005 și 410/2007, nu au fost avute în vedere, întrucât acestea nu sunt inca soluționate.
Astfel, in raport de dispozițiile art.480 din cod civil, dreptul de proprietate, este un drept real în virtutea căruia titularul dreptului, persoană fizică sau juridică, este îndreptățit să posede, să folosească și să dispună de un lucru în mod exclusiv și absolut prin putere proprie și interes propriu, în limitele legii, si art. 481 din codul civil care prevede că, nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa afară numai pentru cazul de utilitate publică și pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire, se apreciază de instanța ca, reclamanta intimata, este împiedicată în exercitarea dreptului său de proprietate.
Împotrivahotărârilor pronunțate a formulat recurs Ministerul Apărării Naționale, solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii sale recurentul arată că instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor aspectele legate de situația juridică a terenurilor în litigiu, în sensul că acestea aparțin domeniului public.
Mai mult, s-a invocat faptul că reclamanta avea cunoștință de destinația terenului, caz în care a încheiat contractele prin care a dobândit proprietatea bunului cu rea credință sau, în cel mai bun caz, cu asumarea riscului că va fi evinsă sau că nu va putea deține posesia imobilului.
Precizează recurentul că terenul în discuție a intrat în domeniul public al Statului prin Decretul regal din 8 ianuarie 1940 și prin deciziunea nr. 1303 din 7 noiembrie 1959, fiind destinat construcțiilor militare.
Mai arată recurentul că pe rolul Judecătoriei Beiuș sunt în derulare trei dosare între aceleași părți, prin care se tinde a se stabili cine sunt titularii drepturilor reale asupra bunurilor respective.
Prin întâmpinarea depusă, societatea reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizându-se că mare parte din terenuri sunt dezafectate și să pe suprafața pe care o deține în proprietate nu există obiective militare, imobilul nefiind afectat operațiunilor de antrenament ale unității militare ce aparține recurentului.
Pe parcursul soluționării recursului s-a pus în discuție problema suspendării acestuia până în momentul finalizării dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Beiuș, prin care se urmărește reglementarea situației juridice a imobilelor vizate de acțiunea reclamantei.
Fiind vorba de un drept de proprietate care are cel puțin o aparență de valabilitate, fiind înscris în cartea funciară în favoarea reclamantei, instanța a pus în discuția recurentului dacă își asumă riscul suportării despăgubirilor în cazul în care hotărârile din procesele aflate pe rol nu îi vor fi favorabile, iar suspendarea se va dovedi păgubitoare pentru reclamantă.
Răspunsul a fost negativ, astfel încât instanța a respins cererea de suspendare, apreciind că în cazul în care acțiunile recurentului vor fi respinse, pentru reclamantă obligația va deveni mult prea oneroasă.
Trecând la soluționarea litigiului, instanța constată că criticile nu sunt întemeiate, deoarece societatea reclamantă deține proprietatea unor suprafețe întinse de teren în B, cei 80.389 mp. teren fiind înscriși în nr. 5408 și 894 B, dreptul său fiind dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 306 din 18 ianuarie 2006 de. Dreptul de proprietate al societății reclamante este opozabil inclusiv recurentului, fiind înscris în nr. 894 și 5408 B prin încheierea de carte funciară nr. 406/2006.
În aceste condiții, exercitarea atributelor proprietății nu poate fi îngrădită, iar până la soluționarea în apel a litigiului, pârâtul recurent nu a putut face dovada că titlul de proprietate al societății reclamante nu ar fi valabil.
Față de cele reținute, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat în favoarea intimatei reclamante la 2.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B,--5, sectorul 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă SRL, cu sediul în B-, județul B și intimatul pârât STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 2-4 împotriva deciziei civile nr. 473/A din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
6 ex/15.01.2010
4 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
