Obligație de a face. Decizia 1896/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1896/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți . și jun. ambii domiciliați în,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în,-, județul S M și intimații-pârâți, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliată în,-, județul S M împotriva deciziei civile nr 142/Ap din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a menținut în totalitate sentința civilă nr. 1013 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 9 decembrie 2009 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1013/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.405/2003, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G, și, și JR. și și în consecință au fost obligați pârâții să-și demoleze gardurile de pe terenul proprietatea reclamantului, iar pârâtul senior să-și ridice poarta de pe terenul reclamantului și-a fost obligat să-l lase pe reclamant să-și continue gardul.
S-a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâților și să participe la efectuarea unui șanț comun.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.100.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că rin p. sentința civilă nr.1343/08.07.1999 dată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr.647/97 a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și pârâților, jr. și.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de pârâți decizia nr.292/Ap/2000 dată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.3895/99. Ulterior Sentința nr.1343/99 dată de Judecătoria Negrești Oașa fost investită cu formulă executorie și pusă în executare prin procesul verbal încheiat la data de 18.03.2003 în dosarul execuțional nr. 192/2001, terenul în litigiu fiind măsurat de dl. expert.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul acesta a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată arătând că el nu a avut nici un litigiu cu acesta și sentința pusă în executare nu-l vizează pe el, invocând și adresele greșite privindu-l pe el și pe tatăl său.
Aspectele privind adresele pârâților au fost clarificate pe parcursul soluționării litigiilor, reclamantul făcând precizările de rigoare iar în ce privește faptul că sentința pusă în executare nu ar fi fost dată în contradictoriu cu acest pârât nu are relevanță dat fiind faptul că el folosește împreună cu tatăl său terenul limitrof cu al reclamantului și față de acest teren a fost delimitată linia de hotar prin sentința pusă în executare.
Pentru rezolvarea cauzei au fost întocmite la cererea pârâților două rapoarte de expertiză tehnico judiciare de către doi experți și G care au avut ca obiective identificarea terenului care a făcut obiectul sentinței civile nr.1343/99 și a procesului verbal din 18.03.2003 încheiat de executorul judecatei precum și faptul dacă pârâții cauzei au garduri pe terenul reclamantului.
Reclamantul și-a însușit primul raport de expertiză tehnico judiciară iar pârâții al doilea raport de expertiză tehnico judiciară cu unele obiecțiuni depuse la dosarul cauzei.
Instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de dl. exp. deoarece ce-l de-al doilea raport întocmit de dl. G conține unele concluzii contradictorii, respectiv după ce arată la pct.7.2, că pârâții folosesc anumite suprafețe din terenul reclamantului la pct.7.5 arată că reclamantul deține mai M suprafață de teren decât cea înscrisă în, iar la pct.7.6 arată că reclamantul deține 4709 mp iar în cartea funciară este întabulat cu 4740 mp, toate aceste concluzii determinând instanța să nu ia în considerare această expertiză.
Conform raportului de expertiză întocmit de dl. rezultă că pârâții ocupă parte din terenul reclamantului, care a fost delimitat și măsurat cu ocazia întocmirii procesului verbal din 18.03.2003 întocmit în dosarul execuțional nr.192/2001 și din suprafața totală de 4740 reclamantul deține doar 4568 mp, iar diferența de 172 mp este ocupată de pârât și de strada -.
S-a constatat de asemenea că pârâtul jr. are gard nou construit pe terenul reclamantului pe o distantă de 23,83 ml și 24,07 ml gard vechi pe aliniamentul din schița nr.3 anexată la raportul de expertiză.
De asemenea pârâtul senior, are poarta de intrare în curte pe aliniamentul D - E cu gardul reclamantului.
La fel pârâta are gard pe terenul reclamantului pe aliniamentul I - K din schița nr.3 anexată la raportul de expertiză.
Pârâții și, au gard, precum și doi stâlpi de lemn și sârmă ghimpată pe aliniamentul A-M din schița nr.3 anexată la raportul de expertiză tehnico judiciară.
Față de aceste constatări instanța de fond a găsit întemeiată în parte acțiunea reclamantului și oaa dmis-o în baza art.1076 cod civil și i-a obligat pe pârâții cauzei să-și ridice gardurile de pe terenul reclamantului pe aliniamentele arătate mai sus, iar pe pârâtul senior l-a obligat să-și ridice poarta de intrare în curte care este pe terenul reclamantului și de asemenea l-a obligat pe acesta să-l lase pe reclamant să continue construirea gardului pentru delimitarea proprietăților lor.
În ce privește capătul de cerere de obligare a pârâților și să participe la săparea unui șanț comun între proprietățile lor instanța de fond l-a respins ca nefondat deoarece reclamantul nu a produs probe pentru necesitatea efectuării unui astfel de șanț.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal pârâții. și jr. solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, prin respingerea capătului de cerere din acțiunea principală formulată de către intimatul G, în ceea ce privește ridicarea gardului construit de către apelantul jr. și a porții de intrare în curte a apelantului.; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr 142/Ap din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins apelul declarat de pârâții. și jr. împotriva sentinței civile nr.1013/2006 a Judecătoriei Negrești Oaș și în contradictoriu cu intimații: G, și.
Din considerentele deciziei se reține șa cum rezultă din datele de carte funciară, că terenul în litigiu este situat în comuna,- și este aferent casei de locuit deținută de intimatul-reclamant G, identificat sub nr.top 278 și 279 în suprafață totală de 4740 mp. (169. + 4571.).
În anul 1999, între aceleași părți, s-a purtat un proces de grănițuire la Judecătoria Negrești O a ș, cauza fiind finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr.1443/1999, când instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform expertizei efectuată de exp.ing..
Sentința a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc asistat de exp. la data de 18.03.2003, ocazie cu care au fost bătuți Ť. metalici și stabilit aliniamentul pe linia de hotar și pe care intimații l-au contestat în continuare astfel că s-a ajuns la un nou proces, reținând că reclamantul-intimat prin acțiunea promovată în prezenta cauză a solicitat concursul instanței pentru ridicarea construcțiilor aflate pe terenul proprietatea sa dar și permisiunea de a continua construirea unui gard între cele două proprietăți.
Pe tot parcursul judecării cauzei intimații au contestat că acele construcții (gardul și poarta) sunt amplasate pe terenul reclamantului, deși cu ocazia efectuării expertizei întocmită de exp. (fila 7 dosar de fond) s-a reținut în mod clar că intimații folosesc din suprafața reclamantului 172. iar expert reține că deși reclamantul figurează înscris în CF cu 4740. în realitate folosește numai 4709.
Tribunalul a reținut că atâta vreme cât a fost pusă în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar executarea a respectat întocmai conținutul dispozitivului, în prezent nu mai pot fi aduse în discuție aceleași chestiuni legate de delimitarea proprietăților și întrucât, cu ocazia executării s-a confirmat că intimații au amplasate construcții pe terenul reclamantului acțiunea promovată de acesta este pe deplin justificată și făcută în scopul de ocrotire a dreptului de proprietate, drept absolut. Păstrarea construcțiilor în forma în care există, respectiv a împrejmuirilor ar conduce la diminuarea suprafeței de teren deținută în proprietate de reclamant și la încălcarea dreptului de proprietate al acestuia.
Prin forța obligatorie și a efectelor produse de hotărârea judecătorească pronunțată în cauză în contradictoriu cu aceleași părți intimate, acestea au obligația de a se conforma întocmai, iar creditorul are obligația de a obține executarea ca satisfacție finală a procesului echitabil.
Concluzionând așadar că, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.1343/1999 a Judecătoriei Negrești O a ș, conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosar execuțional nr.192/2001, s-a stabilit linia de hotar conform planului de situație și a expertizei tehnice întocmite de exp.ing. și că față de aliniamentul trasat intimații ocupă teren din suprafața deținută în proprietate de reclamant prin amplasarea unor împrejmuiri, astfel cum s-a confirmat în urma expertizei întocmite în prezenta cauză de ing. și care nu a fost combătută ulterior, tribunalul, față de forța executorie a unei hotărâri judecătorești, ca element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, a apreciat ca neîntemeiate opunerile intimaților de a elibera terenul și de a ridica construcțiile, considerente pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză au formulat recurs pârâții senior și junior, solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii reclamantului în principal ca nefondată, iar în subsidiar ca prescrisă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții apreciază că în urma procesului de grănițuire reclamantul avea un termen de prescripție de 3 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru a executa decizia civilă nr. 229 din 15 martie 2000 Tribunalului Satu Mare, ori termenul de prescripție a fost împlinit la data de 21 martie 2003, data înregistrării prezentei cereri.
Cea de-a doua critică vizează limitele de investire ale instanței prin prezenta acțiune, care în opinia recurenților trebuiau să fie mult mai largi, fiind obligatoriu ca instanța să fi verificat buna credință a la ridicarea imobilului a cărui demolare s-a solicitat.
Prin notele de ședință depuse, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că excepția de prescripție a dreptului la acțiune este nefondată, fiind corect respinsă de către instanțe. Printr-o hotărâre anterioară a fost stabilită linia de hotar între proprietățile reclamantului și a pârâților din prezenta cauză (printre care și recurenții). Respectiva hotărâre a fost investită cu formulă executorie și a fost pusă în executare, moment în care s-a constatat că pârâții au garduri ridicate pe terenul reclamanților, precum și o poartă. Nefiind de acord cu ridicarea benevolă a acestor edificate, pârâții l-au obligat pe reclamant să formuleze prezenta acțiune, ce reprezintă o formalitate în condițiile în care limitele fizice ale proprietății au fost delimitate într-un proces anterior.
Greșit apreciază că recurenții că prezenta acțiune ar reprezenta o executare a hotărârii anterioare, ea reprezentând în fapt o reală acțiune în revendicare, iar reclamantul nu înțelege să invoce accesiunea ci a solicitat instanței să-i oblige pe pârâți să își ridice gardurile de pe terenul său, cerere admisă în mod corect. Față de această opțiune exprimată de proprietarul terenului, recurenții erau cei care trebuiau să solicite eventuale despăgubiri dacă apreciau că li s-a produs un prejudiciu, coroborat cu pretinsa lor bună credință, în lipsa unei astfel de cereri instanța neputând să o dispună din oficiu.
Față de cele reținute recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați în favoarea intimatului reclamant la 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți . și jun. ambii domiciliați în,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în,-, județul S M și intimații-pârâți, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliată în,-, județul S M împotriva deciziei civile nr 142/Ap din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate G suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
8 ex/15.01.2010
6 com /
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Președinte: | - - | - judecător |
- - | - judecător | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți . și jun. ambii domiciliați în,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în,-, județul S M și intimații-pârâți, domiciliat în,-, județul S M, domiciliat în,-, județul S M, domiciliată în,-, județul S M împotriva deciziei civile nr 142/Ap din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a menținut în totalitate sentința civilă nr. 1013 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea intimatului reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezentul recurs este legal timbrat,la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 8 decembrie 2009 cerere de amânare formulată de recurentul jr, după care:
Instanța,respinge cererea de amânare formulată în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de16 decembrie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
