Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂ NIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR 1919/R/2009

Ședința publică din data de 17 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Dana Cigan	- -	- JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
- -	- JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
- -	- judecător
- -	- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 248, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în, nr. 485, județul B, C, C, toți domiciliați în, nr. 484-5. județul B și intimatul intervenient, domiciliat în, nr. 265 D, jud. împotriva deciziei civile nr 183/A din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4001 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: succesiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 16 decembrie 2009 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 17 decembrie 2009, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4001 din 29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, C, C, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul și, în consecință:

S-a constatat că după defuncta decedată la data de 8 iulie 1991 au avut calitatea de moștenitori defunctul sen. - soț supraviețuitor în cotă de parte și pârâtul -descendent în cotă de părți, iar masa bunurilor de împărțit se compune din cota de părți din: o casă plus anexe situate în comuna, nr. 485, terenul în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210, 211, înscris în CF 55, terenul în suprafață de 3057/6114 mp. cu nr. top. 1725, 1724, 1723 înscris în CF 365; teren extravilan în suprafață de 2 ha 3200 mp. cu nr. cad. 441 înscris în CF 200; bunuri mobile: 2 cai, 40 de oi, unelte agricole: căruță, plug, precum și un depozit CEC a cărui valoare nu a fost dovedită.

S-a constatat că după defunctul decedat la data de 04.03.1992 au calitatea de moștenitori legali reclamantul -fiu, pârâtul- fiu, și intervenientul în calitate de moștenitor testamentar, fiecare având o cotă de 1/3 parte, iar masa bunurilor de împărțit se compune din cota de 5/8 părți din: o casă plus anexe situate în comuna, nr. 485, terenul în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210, 211, înscris în CF 55, terenul în suprafață de 3057/6114 mp. cu nr. top. 1725,1724, 1723 înscris în CF 365; teren extravilan în suprafață de 2 ha 3200 mp. cu nr. cad. 441 înscris în CF 200; bunuri mobile constând în unelte agricole: căruță, plug,.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea a trei loturi, astfel:

Lotul I ce a fost atribuit reclamantului format din terenul intravilan în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210 și 211 înscris în CF 55 și terenul în suprafață de 11.600 mp. cu nr. cad. nou format 411/1, potrivit raportului de expertiză întocmită de exp. care face parte din hotărâre.

Lotul II ce a fost atribuit pârâtului si cuprinde imobilele cu nr. top. nou formate 1724/1 în suprafață de 1079 mp, 1725/2 în suprafață de 1072 mp și nr. cad. 441/2 în suprafață de 11.600 mp, potrivit aceluiași raport de expertiză.

Lotul III ce a fost atribuit intervenientului și cuprinde casa bătrânească situată administrativ la nr. 485, terenul aferent în suprafață de 906 mp. identificat cu nr. top. 1725/1 potrivit raportului de expertiză și unelte agricole constând în căruță, sapă și plug.

S-a constatat că pasivul succesoral se compune din suma de 3.093,40 lei, suportat integral de către pârâtul și a fost obligat reclamantul și intervenientul la plata sumei de câte 1.031,13 lei fiecare.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al părților cu titlu de moștenire și partaj.

A fost obligat pârâtul și intervenientul în favoarea reclamantului la plata sumei de 700,33 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligat pârâtul și intervenientul, în solidar să achite în contul Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Bihor, în favoarea expertului, suma de 150 lei reprezentând diferență onorariu expert.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul, împreună cu pârâtul, au calitate de descendenți ai defuncților decedată la 08.07.1991 și sn. decedat la 04.03.1992.

A constatat instanța de fond că, anterior decesului, defuncții au "înzestrat" pe fiecare dintre cei doi fii ai lor cu câte un teren, anume pe reclamant cu terenul în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210 și 211 înscris în CF 55, iar pe pârât cu o parte din terenul cu nr. top. 1725, 1724 și 1723 pe care se află și casa bătrânească, situată administrativ la nr. 485 si pe aceste parcele, reclamantul și pârâtul și-a edificat, fiecare, câte o casă proprie, familială.

A considerat instanța că, reprezentând o practică frecventă mai ales în mediul rural, această împărțeală reprezintă un partaj de ascendent, în accepțiunea textului art.794 cod civil, adică un act de liberalitate efectuat cu intenția de a preîntâmpina nașterea unei stări de indiviziune între descendenți.

Fiind un act de liberalitate, cum sunt donația sau testamentul, partajul de ascendent ar trebui să îmbrace condițiile de formă impuse de lege acestui tip de acte juridice, condiție stipulată expres în art.795 al.1 cod procedură civilă. Practica judiciară a stabilit însă că, în situația în care un partaj de ascendent nul absolut pentru vicii de formă este executat în mod conștient de către descendenți, aceștia nu mai pot reveni cerând constatarea nulității, în acest caz având loc o ratificare a actului nul în condițiile art.1167 al. 3 cod civil.

Cât privește efectele unui asemenea partaj, s-a reținut că din momentul deschiderii succesiunii, descendenții donatari devin succesibili, având dreptul de a accepta sau refuza succesiunea, iar cei care refuză succesiunea pot păstra donația în limitele cotității disponibile.

Plecând de la aceste premise, instanța a reținut că, în speță, reclamantul nu a făcut nici un act de acceptare a moștenirii după defuncta, susținerile sale, în sensul că a acceptat moștenirea prin luarea în stăpânire a terenului cu care a fost gratificat în timpul vieții defunctei, neavând relevanță. Prin urmare, în temeiul art. 650, 652, 669 cod civil, art. 1 din Legea nr. 319/1944, instanța de fond a constat că au avut calitatea de succesori la moștenirea defunctei doar pârâtul - descendent, având o cotă de părți din moștenire, precum și soțul supraviețuitor al acesteia, sn. cu o cotă de părți din moștenire, reclamantul fiind străin de moștenire, prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de art.700 cod civil.

Cât privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, instanța a reținut că la data decesului acesteia, în patrimoniul său se afla dreptul de proprietate asupra cotei de părți din: o casă plus anexe situate în comuna, nr.485, terenul în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210, 211, înscris în CF 55, terenul în suprafață de 3057/6114 mp. cu nr. top. 1725, 1724, 1723 înscris în CF 365; teren extravilan în suprafață de 2 ha 3200 mp. cu nr. cad. 441 înscris în CF 200; bunuri mobile: 2 cai, 40 de oi, unelte agricole: căruță, plug, precum și un depozit CEC a cărui valoare nu a fost dovedită.

S-a stabilit că, cota de parte din terenul în suprafață de 1245 mp. identificat cu nr. top. 210, 211, înscris în CF 55, donat reclamantului nu încalcă limitele cotității disponibile ale moștenirii rămase de pe urma defunctei, astfel că reclamantul a păstrat această cotă donată în timpul vieții de către mama sa.

Din probele administrate s-a constatat că, în intervalul de timp, relativ scurt, dintre momentul decesului defunctei și cel al decesului lui sn. cei doi moștenitori s-au gospodărit împreună, animalele fiind înstrăinate martorului, iar banii obținuți atât din vânzare cât și prin lichidarea libretului CEC au fost utilizați pentru tratamentul defunctului sn. care suferea de o afecțiune la un picior.

Cât privește pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire, instanța a reținut că acesta a fost suportat de către cei doi moștenitori.

Instanța a constatat că masa succesorală ramasa după defunctul sn. decedat la data de 04.03.1992 se compune cota de 5/8 părți din: o casă plus anexe situate în comuna, nr. 485, terenul în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210, 211, înscris în CF 55, terenul în suprafață de 3057/6114 mp. cu nr. top. 1725,1724, 1723 înscris în CF 365; teren extravilan în suprafață de 2 ha 3200 mp. cu nr. cad. 441 înscris în CF 200; bunuri mobile constând în unelte agricole.

Cât privește vocația la succesiunea acestui defunct, instanța a reținut că, în afară de reclamant care a acceptat moștenirea potrivit declarației autentificate sub nr. 1453/17.06.1992 și pârât, care acceptat tacit moștenirea, locuind în imobil și achitând taxele și impozitele aferente, are vocație succesorală și intervenientul căruia defunctul i-a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, prin testamentul întocmit inițial în formă olografă, iar apoi autentificată, sub nr. 3778/19.02.1992 de notariatul de Stat Județean

S-a apreciat că asupra acestui aspect, anume al calității de moștenitor a intervenientului, instanța de recurs, prin decizia nr. 899/2007 s-a pronunțat în mod irevocabil, astfel că nu au mai fost cercetate aspectele invocate în această fază de către reclamant, potrivit cărora termenul de prescripție nu a fost întrerupt sub durata minorității intervenientului, întrucât minorul avea ocrotitor legal - în persoana mamei sale - care să-i încuviințeze actele, aceasta reprezentând o problemă de drept rezolvată de instanța de recurs.

Prin urmare, s-a stabilit că după defunctul există atât moștenitori legali - cei doi descendenți, cât și un legatar universal - intervenientul, care prin cererea sa a solicitat ca, în urma partajului, să-i fie atribuită doar casa părintească și terenul aferent în suprafață de 906 mp.

S-a reținut că potrivit raportului de expertiză în construcții efectuat de ing., valoarea casei bătrânești situată administrativ în, nr. 485 este de 13.100 lei, iar potrivit completării la raportul de expertiză topografică efectuată de ing.ec., valoarea terenului aferent casei de locuit este de 83.250 lei, deci în total suma de 96.350 lei, din care în masa succesorală după defunct intră doar cota de 5/8 parte (60.218,75 lei), restul de 3/8 parte reprezentând cota de moștenire culeasă de pârâtul după mama sa.

Cât privește valoarea celorlalte imobile ce fac parte din masa succesorală, instanța a constatat, că valoarea terenurilor cu care au fost gratificați fiecare dintre cei doi descendenți în timpul vieții- cel în suprafață de 1245 mp. cu nr. top. 210 și 211 înscris în CF 55 (115.162,5 lei) și respectiv cel în suprafață de 2151 mp din imobilul înscris în CF 365 (198.967,5 lei) - la care se adaugă și terenul extravilan identificat cu nr. cad. 441 înscris în CF 200, este superioară valorii gospodăriei casei părintești identificată cu nr. top. nou format 1725/1.

În temeiul art. 728 cod civil. art. 673 și urm. cod procedură civilă, având în vedere modalitatea de partajare propusă de ambele părți, de aspectul că reunirea celor două imobile donate la masa succesorală s-a făcut doar fictiv în vederea stabilirii activului brut al moștenirii, a faptului că pârâtul deține cota de ca urmare a moștenirii culese de urma defunctei și a împrejurării că prin atribuirea în favoarea intervenientului a dreptului de proprietate asupra casei părintești și a terenului în suprafață de 906 mp. nu se încalcă rezerva reclamantului, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor prin formarea a trei loturi.

Cât privește pasivul succesoral după defunctul sn. instanța a reținut potrivit declarației martorului G că pârâtul, s-a ocupat de înmormântarea, pomenirea și amenajarea mormintelor celor doi defuncți, costuri pe care le estimează la valoarea de 20 milioane lei vechi, plata sicriului și a celorlalte obiect funerare, pârâtul achitând pe seama defunctului și suma de 13.204 lei la nivelul anului 1993, sumă ce reprezintă o datorie a moștenirii.

Nu a fost inclusă în pasivul succesoral suma de 860 lei achitată de către reclamant pentru întabularea imobilelor ce fac parte din masa succesorală, acestea reprezentând cheltuieli de judecată și nu datorii ale succesiunii.

Însumând aceste valori reactualizate potrivit indicelui de inflație, a rezultat că pasivul succesoral este în sumă de 3.093,40 lei, iar întrucât moștenitorii sunt ținuți fiecare, proporțional cu cota sa parte de sarcinile moștenirii, reclamantul și intervenientul au fost obligați, fiecare, în favoarea pârâtului la plata sumei de 1031,13 lei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, în principal desființarea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 183/A din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații și în calitate de moștenitori ai intimatului, in nume propriu si in calitate de moștenitor al intimatului, C, C împotriva sentinței civile nr. 4001 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.

Din considerentele deciziei se reține că, onform actelor de stare civila depuse la dosar apelantul si intimatul sunt fii ai defuncților decedată la 08.07.1991 și sn. decedat la 04.03.1992.

Potrivit disp. art. 686 cod civil. " nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine". Este știut că actul juridic de opțiune succesorala reprezintă actul prin care titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorala are posibilitatea de a alege intre trei facultăți si anume a acceptării pur si simplu, a acceptării sub beneficiu de inventar sau a renunțării la moștenire.

Dreptul de opțiune succesorala trebuie exercitat in termenul prevăzut de lege de toți succesibilii cu vocație la moștenirea defunctului.

Dreptul subiectiv de opțiune succesorala se exercita prin actul juridic de opțiune succesorala, adică printr-o manifestare de voința făcuta in scopul de a produce efecte juridice.

În ce privește forma actului de optiune, in timp ce acceptarea si simpla a mostenirii este un act consensual nesupus vreunei formalitati anume, renuntarea la mostenire si acceptarea sub beneficiu de inventar sunt acte solemne, iar nerespectarea formei anume prevazute de lege atrage nulitatea absoluta a acelui act de optiune succesorala.

Conform prev. art. 700. civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Termenul de prescriptie de 6 luni se explică prin necesitatea lichidarii intr-un termen scurt a cauzelor succesorale prin stabilirea drepturilor cuvenite moștenitorilor. Prin împlinirea termenului, dreptul de a accepta succesiunea se stinge.

După cum rezulta din textul de lege termenul de prescripție se calculează de la data deschiderii succesiunii- data morții celui ce lasă moștenirea (art. 651. civ).

Acceptarea si simpla a moștenirii reprezintă o manifestare de voința a succesibilului de a păstra titlul de moștenitor si poate fi expresa sau tacita.

Acceptarea voluntara tacită rezulta din acte sau fapte pe care succesibilul n-ar fi putut sa le facă decat in calitatea sa de mostenitor acceptant, adică să fie vorba de acte juridice din care să rezulte că a inteles sa accepte pur si simplu mostenirea. acceptarii tacite o constituie manifestarea intentiei neindoielnice de a accepta mostenirea.

Instanta de apel a reținut că, în speta apelantul-reclamant nu a făcut dovada, acceptarii succesiunii dupa defuncta sa mama.

A sustinut reclamantul ca a acceptat succesiunea prin folosinta terenului cu nr. top. 210 și 211 înscris în CF 55.

Insă, in cuprinsul cererii de chemare in judecata formulata si al raspunsului la intâmpinare depus de catre reclamant, acesta a aratat că părintii săi i-au dăruit terenul in suprafata de 1245 mp. cu nr. top. 210 si 211 pe care a construit o casa de locuit finalizata in anul 1969, iar de la acea data a folosit terenul si a achitat impozitul.

Rezulta deci, asa cum a retinut si instanta de fond, că reclamantul a fost "înzestrat" cu acest teren, iar folosinta acestui bun donat incepand cu anul 1969 nu poate reprezenta act de acceptare a succesiunii.

In consecinta, in mod corect a fost considerat reclamantul ca fiind de mostenirea defunctei, prin neacceptare in termenul legal, acesta putând păstra insa bunul donat.

De altfel, asa cum a rezultat si din raspunsul la interogatoriu dat de paratul C, dupa decesul numitei cand s-a dorit partajul imobilului cu nr. top. 1725, 1724, 1723 înscris în CF 365, pe care se afla casa bătraneasca, reclamantul nu a dorit sa participe, afirmand că "el nu are nimic acolo".

A sustinut apelantul că nulitatea donației pentru lipsa formei autentice nu poate fi înlăturată prin confirmare si în aceste condiții, pentru ca donația nulă pentru vicii de formă să producă efecte juridice, ea trebuie să fie refăcută în întregime de moștenitori cu respectarea formei cerute de lege, conform art. 1167 alin. 2 și art. 1168 cod civil.

În ce priveste aceaste sustineri ale apelantului instanta retine că, după moartea donatorului nulitatea unei donatii pentru vicii de forma poate fi acoperita prin confirmare, ratificare sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului- art. 1167 alin. 3. civ.- dacă confirmarea, ratificarea sau executarea este benevolă si făcută in deplina cunostinta de cauza. Asadar donatia nula absoluta pentru vicii de forma lasă in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care fiind executata sau confirmata de buna voie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie (art. 1092 alin. 2. civ.).

În spetă, ambii mostenitori ai defunctei au consimtit donatia la efectuată de către aceasta, adică au confirmat donatia autorului lor lovita de nulitate- in ce îl priveste pe pârâtul această confirmare rezultand din continutul intampinarii depuse la instanta de fond, in care confima donatia facută de părintii in favoarea fratelui sau. Mai mult nulitatea donatiei pentru lipsa formei ar fi putut fi invocata dupa moartea donatorului numai de catre mostenitorii acestuia, nu si de catre donatar.

În ce priveste sustinerea apelantului in sensul ca a acceptat mostenirea prin cererea pe care a formulat-o in temeiul Legii nr. 247/2005, instanta de apel apreciaza că apelantul reclamant este indreptatit la atribuirea terenului cu nr. top. 210 si 211 in temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 modif. si a D- nr. 42/1990, fiind vorba despre teren aferent casei sale de locuit, teren donat de părinti in timpul vietii acestora si nu mostenit ulterior.

Cum reclamantul nu a facut in fata Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 dovada dobandirii terenului, titlul de proprietate s-a emis in favoarea celor doi defuncti.

Referitor la afirmatia apelantului in sensul că după tată, a fost considerat moștenitor acceptant, dar nu mai este "donatar" și respectiv, "bunul donat" face parte din masa succesorală și este împărțit atât între moștenitorii legali, cât și cel testamentar, instanta de apel retine că apelantul are calitatea de mostenitor acceptant, insa defunctul i-a donat un bun in timpul vietii, iar pentru determinarea masei succesorale se impune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin calcul pe hartie, asa cum ar fi aratat el, dacă cel ce lasă mostenirea nu ar fi făcut donatii.

Așadar, este necesara reunirea fictiva-pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor făcute in timpul vietii de cel ce lasa mostenirea, instanta de fond mentionand de altfel in considerentele hotararii că reunirea celor două imobile donate reclamantului si paratului la masa succesorală s-a făcut doar fictiv în vederea stabilirii activului brut al moștenirii.

Referitor la critica privind admiterea cererii de interventie formulata de intervenientul, instanta de apel retine că initial, prin sentinta civila nr. 1516/2006 data de Judecatoria Oradea, a fost respinsa cererea de interventie cu motivarea că nu s-a facut dovada indeplinirii cerintelor legale pentru acceptarea succesiunii de către un minor cu varsta intre 14-18 ani si in consecinta intervenientul este de mostenirea bunicului sau prin neacceptare. Aceasta solutie privitoare la cererea de interventie a fost mentinuta de Tribunalul Bihor prin decizia nr. 155/A/2007.

. Curtea de APEL ORADEA, prin decizia civilă nr. 899/2007-R a casat decizia Tribunalului Bihor si a desființat sentința civila nr. 1516/2006 data de Judecătoria Oradea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru a pronunța aceasta hotarare Curtea de Apel a apreciat că pe perioada cuprinsa intre data deschiderii succesiunii defunctului si data implinirii varstei de 18 ani a intervenientului, prescriptia nu curge. Iar martorii audiati in cauza au relatat că intervenientul a locuit in casa batraneasca, proprietatea bunicilor, atat in timpul vietii acestora, cat si dupa decesul lor, până s-a casatorit, martorul G făcând precizarea ca interveientul a locuit in acest imobil pana in urma cu un an de zile (2003).

Așadar instanța de recurs a retinut că intervenientul a acceptat succesiunea dupa defunctul său bunic, si avand in vedere ca cererea de interventie a fost solutionata de catre ambele instante pe cale de exceptie, instanta de recurs a apreciat ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru cercetarea acesteia pe fond.

Conform disp. art. 315 alin. 1. pr. civ. in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.

În consecinta dupa ce instanta de recurs a stabilit că in mod gresit a fost solutionata cererea de interventie in temeiul exceptiei neacceptarii in termenul legal a succesiunii de catre intervenient, instanta de trimitere nu mai este indreptatita sa repuna in discutie problema daca intervenientul a acceptat sau nu succesiunea după defunctul sau bunic si daca s-a intrerupt sau nu termenul de acceptare a succesiunii de către intervenient, dat fiind că aceste probleme de drept fuseseră rezolvate afirmativ prin decizia de casare.

Referitor la sustinerea apelantului in sensul că instanța nu s-a pronunțat în ce privește sistarea indiviziunii față de pârâții, C și C, fapt ce determină desființarea hotărârii atacate, instanta de apel apreciază că reclamantul-apelant nu are interesul sa invoce aceasta imprejurare, in conditiile in care acesti parati nu au intelea sa atace hotararea. Ori interesul, in sensul de folos practic urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare din formele procedurale ce intra in continutul acesteia, trebuie sa fie personal si direct, adică folosul practic trebuie sa îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.

Oricum, instanța de fond făcând trimitere la raportul de expertiză efectuat in cauza de expert ing., rezultă că pârâtilor si C le revin in indiviziune celelalte numere topo nou formate.

În ce priveste critica apelantului referitoare la pasivul succesoral, s-a retinut ca instanta de fond l-a obligat pe acesta să suporte numai pasivul succesoral ramas in urma def. său tată nu si in urma defunctei sale mame, cum in mod neintemeiat se sustine.

Referitor la pasivul succesoral ramas in urma def., constând în cheltuieli de înmormântare și pomenire, prima instanța a constatat că acesta a fost suportat de către cei doi moștenitori - soțul supraviețuitor si paratul.

Cât privește pasivul succesoral rămas in urma def., in mod corect s-a apreciat ca acesta este in suma de 3.093,4 lei, compusa din: suma de 13.204 ROL la nivelul anului 1993, (conform somației de la fila 65 dosar fond), sumă ce a fost reactualizata si care reprezintă o datorie a moștenirii, achitata de paratul si cheltuielile cu înmormântarea si parastase, in suma de aproximativ 20 milioane lei, potrivit declarațiilor martorilor G si, suportate de asemenea de către pârât.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a formulat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea deciziei, iar în subsidiar, modificarea în întregime a acesteia în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost aceasta formulată și respingerii cererii de intervenție în interes propriu.

Sub un prim aspect, reclamantul critică hotărârile pronunțate, apreciind că în mod greșit în rejudecare instanța de fond a considerat că instanța de casare a dezlegat irevocabil chemarea intervenientului la succesiunea defunctului, când în realitate curtea solicitase doar o verificare pe fond a admisibilității cererii de intervenție, considerând că în mod greșit în primul ciclu procesual instanța a înlăturat cu prea multă ușurință dovezile privind acceptarea succesiunii de către intervenientul care la data deschiderii succesiunii era minor.

Sub un al doilea aspect, sunt criticate hotărârile deoarece nu au fost avute în vedere bunurile care compus în mod real masa succesorală, acordându-se mai mult decât s-a solicitat prin cererile părților adverse, omițându-se însă analiza tuturor aspectelor puse în discuție de către reclamant.

Prin întâmpinarea depusă, moștenitorii pârâtului și intervenientul atât în nume propriu, cât și ca moștenitor al tatălui său, au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.

Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește, dreptul intervenientului de a culege moștenirea antecesorului său, în mod corect au apreciat instanțele existența acestuia în patrimoniul intimatului. La data decesului bunicului testator, nepotul instituit legatar era minor, caz în care acceptarea succesiunii este prezumată, fiind greșită afirmația potrivit căreia pentru un astfel de act de dispoziție ar fi necesar avizul Autorității tutelare sau acordul ocrotitorului legal.

Cum acceptarea succesiunii nu se poate face de către minor decât sub beneficiu de inventar, este evident că un astfel de act juridic nu poate produce prejudicii minorului, astfel încât raportul juridic se naște prin simpla manifestare de voință a legatarului, ori în prezenta cauză reclamantul a rămas în posesia bunurilor din masa succesorală, față de care s-a comportat în mod clar ca un proprietar.

Faptul că nu s-a încheiat inventarul bunurilor ce compus masa succesorală, este o excepție ce nu poate fi ridicată decât de intervenient, în cazul în care s-ar pune problema suportării datoriilor masei succesorale, reclamantul recurent neavând nici calitate, nici interes să invoce această neregularitate.

Dacă în ceea ce privește calitatea intervenientului de succesor al antecesorului comun al părților, criticile recurentului nu sunt întemeiate, alta este situația în ceea ce privește analiza soluției prin care s-a constatat că reclamantul nu ar fi acceptat succesiunea defunctei, decedată la 8 iulie 1991.

În mod nelegal instanța de fond a făcut o combinație a dispozițiilor legale care reglementează dezbaterea succesorală, apreciind pe de o parte că reclamantul nu ar fi făcut nici un act de acceptare a moștenirii mamei sale, dar incluzând în masa succesorală terenul în suprafață de 1245 mp. identificat cu nr. top. 210, 211 din nr. 55, deși s-a reținut că terenul a fost dăruit reclamantului și s-a aflat în posesia acestuia în mod neîntrerupt, constatându-se chiar că valoarea acestui teren nu încalcă limitele cotității disponibile rămasă după urma defunctei. Unul din beneficiile neacceptării succesiunii este cel al imposibilității de a cere reducțiunea donației față de moștenitorul neacceptant, iar acțiunea în raportul donației este o acțiune personală, prescriptibilă, și profită doar moștenitorilor care au formulat- În aceste condiții, fie reclamantul nu a acceptat succesiunea mamei sale, caz în care terenul nu intră în masa succesorală (nici măcar cota de 1/2), fie terenul intră în masa succesorală, dar atunci reclamantul este considerat ca fiind acceptant al succesiunii mamei sale.

Instanța apreciază că imobilul face parte din masa succesorală, iar posesia exercitată de reclamant echivalează cu o acceptare tacită a moștenirii defunctei, motiv pentru care va reține această calitate în favoarea reclamantului, consecința fiind o modificare a cuantumului sultei pe care pârâtul, respectiv moștenitorii acestuia, o vor achita recurentului.

Neîntemeiate sunt celelalte critici vizând reținerea unor valori sau eliminarea acestora din masa succesorală în lipsa unei acțiuni reconvenționale formulate de pârât, deoarece în cauzele de partaj părțile au dublă calitate procesuală, astfel încât instanța se poate pronunța asupra cererilor formulate chiar prin întâmpinare.

Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 combinat cu art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica decizia în sensul admiterii apelului reclamantului, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond, constatându-se calitatea de moștenitor a reclamantului și față de mama sa,.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați la 20 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxe judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 248, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în, nr. 485, județul B, C, C, toți domiciliați în, nr. 484-5. județul B și intimatul intervenient, domiciliat în, nr. 265 D, jud. împotriva deciziei civile nr 183/A din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că:

ADMITE ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații și, C, C împotriva sentinței civile nr. 4001 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte în sensul că:

CONSTATĂ că după defuncta au avut calitate de moștenitori sen.( soț supraviețuitor) în cotă de parte, precum și reclamantul jr. și pârâtul în cotă de părți.

DISPUNE obligarea moștenitorilor pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 41906 lei cu titlu de sultă.

MENȚINE restul dispozițiilor sentinței civile nr. 4001 din 29 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.

OBLIGĂ pe intimații la 20 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată ședință publică din 17 decembrie 2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

Red dcz

11.01.2010

Jud fond

Jud apel,

Dact CC

10 ex/15.01.2010

8 com/

ROMÂ NIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 16 decembrie 2009

Președinte:	- -	- judecător
- -	- judecător
- -	- judecător
- -	- grefier

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă fiica recurentului și avocat, în reprezentarea intimaților, și, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezentul recurs este legal timbrat,la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 9 decembrie 2009 întâmpinare formulată de intimații, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei, iar în subsidiar, modificarea în întregime a acesteia în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost aceasta formulată și respingerii cererii de intervenție în interes propriu, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onora avocațial.

CURTEA DE APEL

Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de17 decembrie 2009, cam. 39, ora 9.00

Pentru când părțile au termen în cunoștință.

Dată în ședința publică din 16 decembrie 2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

Președinte:Dana Cigan
Judecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța

Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Oradea