Obligație de a face. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 196/

Ședința publică din 27 mai 2009

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 177, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, având ca obiectobligația de a face.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în substituire pentru avocat, care depune la dosar delegația de substituire fără număr din 27 mai 2009 și împuternicirea avocațială AV nr. 53925 din 08 mai 2009 (și, în anexă, chitanța seria - nr. 1163 din 02 mai 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei și chitanța seria - nr. 1064 din 04 martie 2009, pentru suma de 357 lei), lipsind intimatul pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.

Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar Ordinul de plată nr. 1423 din 08 aprilie 2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 4 lei și 0,15 lei.

Întrebat fiind de către instanță, avocat, arată că numele corect al intimatului pârât este și nu - cum eronat a fost consemnat în citativ.

Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Instanța ia act de declarația apărătorului recurentului reclamant, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.

Consideră că intimatul pârât nu a făcut dovada domiciliului său actual și a modalității în care a intrat în posesia hotărârii.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

La 12 iunie 2008 reclamantul Primarul Municipiului Constanta a chemat in judecată pârâtul pentru a se dispune obligarea acestuia la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție.

În considerentele cererii de chemare în judecată s-a susținut ca pârâtului i s-a întocmit procesul verbal de contravenție prin care s-a dispus ca măsura complementară, obținerea autorizației de construire, ori in caz contrar, aducerea imobilului la starea inițială, prin desființarea lucrărilor realizate ilegal. Arată că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse.

Pârâtul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată si nici nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr.22524/11.12.2008 Judecătoria Constantaa admis acțiunea si a dispus obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor nelegal executate în termen de 60 de zile de la pronunțarea hotărârii și, în caz contrar, a fost autorizat reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului. Pârâtul a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecata.

A motivat instanța de fond că la data de 12.04.2005 s-a încheiat procesul verbal de contravenție nr. 48589 prin care s-a reținut în sarcina pârâtului fapta de a fi executat lucrări de construcție fără a deține autorizație de construire valabilă. Ca măsură complementară, prin procesul verbal de contravenție, s-a reținut obținerea autorizației de construcție, ori, in caz contrar, desființarea lucrărilor nelegal realizate in termen de 48 ore de la expirarea termenului prevăzut pentru intrarea in legalitate. La data de 26.08.2005 se încheie de către reclamantă o notă internă, în care se specifică faptul ca obligațiile din procesul verbal nu au fost aduse la îndeplinire de către pârât. A reținut instanța de fond în acest context aplicabilitatea prevederilor art.28 din Legea nr.50/1991, pârâtul nefăcând dovada contrară celor susținute de către reclamant și nici a intrării in legalitate.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul care a solicitat repunerea sa in termenul de declarare a căii de atac, susținând că nu mai locuiește la adresa indicată de reclamant de mai bine de patru ani.

Prin decizia civilă nr. 177 din 13 martie 2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea de repunere în termen, a admis apelul declarat de pârâtul și a desființat sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În considerentele deciziei tribunalul a reținut că pârâtul a fost citat la adresa imobilului ce a făcut obiect de verificare din partea agentului constatator, respectiv Constanta,-. La aceasta adresă

i-a fost comunicata și hotărârea judecătorească.

S-a mai reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4534/18.08.2005 apelantul a făcut dovada înstrăinării imobilului in care avea domiciliu, act ce se situează temporar anterior sesizării instanței de judecata de către reclamant.

S-a apreciat că în cauză pârâtul a făcut dovada faptului că a fost împiedicat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa să declarare calea de atac în condițiile în care niciodată nu a fost citat la adresa reală de domiciliu a acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Primarul Municipiului Csusținând că instanța de apel a dispus greșit repunerea pârâtului în termenul de apel câtă vreme prin contractele de vânzare-cumpărare depuse apelantul nu a făcut dovada domiciliului său actual, acesta dovedind numai înstrăinarea unui imobil, din- și cumpărarea altui imobil, în-.

Susține că pârâtul nu a arătat că nu mai locuiește în imobilul din- unde a fost citat la momentul judecării plângerii contravenționale și unde i s-a comunicat sentința civilă apelată, deși vânduse imobilul din - - încă din august 2005, cu 3 luni anterior comunicării sentinței.

Arată că nu s-a verificat respectarea termenului de 15 zile socotit de la încetarea împiedicării pentru că nu a fost stabilit momentul la care apelantul a luat cunoștință de hotărârea apelată.

Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele invocate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 82 din Codul d e pr. civilă, indicarea numelui și a domiciliului pârâtului este o obligație pe care reclamantul trebuie să o îndeplinească odată cu formularea cererii de chemare în judecată.

Prin acțiunea depusă la instanță la 12.06.2008 reclamantul Primarul municipiului C nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin art. 82 Cod pr. civilă, cu referire la domiciliul pârâtului, în acțiune fiind indicată adresa din C,- ca fiind adresa de domiciliu a pârâtului, deși pârâtul nu mai locuia la această adresă de la 1.10.2005.

Această împrejurare a fost dovedită de pârât cu contractele de vânzare-cumpărare depuse în apel, respectiv prin contractul din 26.08.2005 prin care dl. a vândut imobilul din- și contractul din 18.08.2005 prin care acesta a cumpărat imobilul din C,-.

Cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt edificatoare în privința dovezii faptului că, la data formulării cererii de chemare în judecată, 12.06.2008, pârâtul nu mai locuia în imobilul indicat de către reclamant în acțiune, acesta fiind înstrăinat cu aproximativ 3 ani anterior formulării cererii. Contractele au așadar valoare probantă concludentă cu privire la faptul că domiciliul pârâtului nu se afla la adresa indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată, critica din recurs fiind neîntemeiată.

Pârâtul a fost citat pe parcursul întregii proceduri în fața judecătoriei la o adresă la care acesta nu mai locuia de 3 ani astfel că citarea pârâtului la această adresă nu poate îndeplini funcția instituției procesuale a citării, respectiv asigurarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare și, în final, dreptul la un proces echitabil.

Nu se poate reproșa pârâtului faptul că nu a încunoștiințat instanței de fond despre schimbarea domiciliului său deoarece nu i se putea pretinde să cunoască împrejurarea că va fi chemat în judecată de organul constatator al unei contravenții, în baza procesului-verbal constatator încheiat și în care s-a consemnat domiciliul său anterior procesului.

Nefiind citat la domiciliul său pentru nici un termen de judecată, nu se poate considera valid nici actul procedural al comunicării sentinței la aceeași adresă arătată în cererea de chemare în judecată.

În lipsa comunicării valide a hotărârii primei instanțe pârâtul s-a aflat în termenul legal de declarare a apelului, inclusiv la data formulării acestuia, fără să fie necesar ca pârâtul să facă dovada momentului la care a luat cunoștință de hotărârea apelată.

În consecință, reținând că în lipsa comunicării legale a citației și a hotărârii pârâtul nu a putut avea cunoștință nici de proces și nici de hotărârea primei instanțe, în mod corect a dispus tribunalul retrimiterea cauzei la judecătorie pentru soluționarea cauzei după citarea legală a pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 177, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009.

Președinte, Judecători,

Pt.jud.

aflată în semnează

conf.art. 261 al.2 Pt. jud.

Președinte instanță, aflată în semnează

conf.art. 261 al.2

Președinte instanță,

Grefier,

Pt.gref. - -

aflată în semnează

conf.art. 261 al.2

Grefier șef,

Jud.fond

Jud.apel;

Red.dec.jud. /15.07.2009

Dact.gref.

2 ex./23.07.2009

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Mariana Bădulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Constanta