Obligație de a face. Decizia 1985/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SecțiaLitigii de muncă și

asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1985

Ședința publică din data de 4 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea

JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 3: Rujița

GREFIER:

S-a luat în examinare judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă C International T, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1910/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. nr-, în contradictoriu cu pârâtul-intimat, având ca obiect răspundere patrimonială.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, reclamanta-recurentă solicitând judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată:

Prin sentința civilă nr. 1910/7.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta C International T, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.718,60 lei, reprezentând prejudiciul pe care l-a cauzat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul societății pe perioada nedeterminată în funcția de șofer și că prin decizia nr. 2305 S/09.07.2007 i s-a imputat, ca urmare a depășirii nejustificate a consumului normat de motorină la autovehiculul ce i s-a atribuit, suma de 2718,60 RON, reprezentând echivalentul a 1057 litri combustibil.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 270 alin.1 din Codul muncii, "salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor". Rezultă din acest text legal că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale se cere îndeplinirea unor condiții cumulative. Împrejurarea că reclamanta a emis o decizie de imputare nu este relevantă în stabilirea temeiniciei pretențiilor acesteia, dat fiind că noul cod al muncii nu mai reglementează această instituție.

Din lucrarea de specialitate efectuată în cauză, expertul a conchis că în prezent nu există o formulă standard de calcul pentru consumul de combustibil al autovehiculelor, iar în speță, normarea consumului de carburanți s-a făcut în cadrul societății.

Reclamanta, deși a beneficiat de asistență juridică, prin apărător ales, nu a înțeles să facă dovada acestor normări.

La dosar nu a fost depusă nici nota explicativă a pârâtului.

Tribunalul a conchis că în speță nu s-a probat întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor cerute de lege (art. 270 alin.1 din Codul muncii ), cu precădere cea a prejudiciului cert și determinat.

Împotriva sentinței civile nr. 1910/7.10.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamanta.

În motivarea recursului, a arătat că prejudiciul cauzat de pârât îl reprezintă consumul nejustificat de motorină, iar din raportul de expertiză rezultă că în perioada 12 martie - 8 iunie 2007 acesta a fost de 1.373 litri, prejudiciul fiind de 4.860 lei.

A mai arătat că era obligația pârâtului să cunoască normele de consum și să sesizeze eventualele depășiri ale consumului normat.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii, din care rezultă elementele răspunderii patrimoniale specifice dreptului muncii, răspundere ce poate fi antrenată în cazul unui salariat al unității păgubite, pentru o faptă ilicită și personală în legătură cu munca sa, săvârșită din culpa sa, la care se adaugă existența prejudiciului în patrimoniul angajatorului și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Așa cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză, pentru determinarea exactă a prejudiciului este necesară cunoașterea normării consumului de carburanți la societatea comercială reclamantă, ori reclamanta nu a făcut dovada normării consumului de carburanți, situație în care prejudiciul nu poate fi considerat real, cert și determinat.

Conform art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.

Emiterea deciziei de imputare în sarcina pârâtului nu prezintă relevanță și nu dovedește temeinicia pretențiilor reclamantei.

Noul Cod al muncii nu mai reglementează această instituție, iar răspunderea patrimonială a salariaților se stabilește conform normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități.

Față de aceste considerentele, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta C International T, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1910/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. nr-, în contradictoriu cu pârâtul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta C International T, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1910/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. nr-, în contradictoriu cu pârâtul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

în concediu, pentru care

semnează

VICEPREȘEDINTE

--- -

Grefier,

Red. /14.12. 2009

Tehnored.: M/ 2 ex./15.12. 2009

Prim inst.: și

Președinte:Maria Ana Biberea
Judecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1985/2009. Curtea de Apel Timisoara