Obligație de a face. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.20
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 810 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, SRL T și SA T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T, avocat în reprezentarea pârâtei intimate SA și consilier juridic în reprezentarea SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4,5 lei și nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului T s-ar pune în discuție lipsa calității procesuale de reprezentare. În cauză are calitate Statul Român ce este reprezentant de Consiliul Local al Municipiului T, iar locuințele se vând prin SRL și nu prin Ministerul Finanțelor Publice
Reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T arată că imobilul în litigiu nu se află în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului
Reprezentanta pârâtei intimate SRL T precizează că sumele încasate pentru locuințe sunt virate în contul Consiliului Local al Municipiului T, precizând că pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T are calitate procesuală în prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtei intimate SA solicită respingerea recursului, precizând că reclamantul recurent nu mai este angajatul lor și a mai beneficiat de cumpărarea unei alte locuințe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 810 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 9939 din 26.10.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 8110/2006.
Tribunalul a reținut că, cadrul procesual a fost stabilit de către reclamant ca expresie a exercitării principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.
În acest context imobilul constituie proprietatea privată a Statului Român și nu a Municipiului T, iar ca atare calitatea procesuală pasivă are Statul Român prin ministerul Economiei și Finanțelor.
În calitate de administrator extratabular al imobilului în litigiu pârâta SA T nu poate fi constrânsă la vânzarea imobilului față de dispozițiile art. 480 Cod civil, care atribuie această vocație doar proprietarului de drept.
S-a mai reținut că pârâta T nu are dreptul de a înstrăina locuințele construite din fondurile statului, decât cu acordul proprietarului de drept, respectiv al Statului Român, ceea ce nu s-a realizat în speță.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul susținând că în mod greșit prim ele instanțe nu au admis acțiunea formulată deoarece calitatea procesuală a Statului Român se exercită prin Consiliul Local, iar SA în calitate de administrator trebuie să procedeze la vânzarea imobilului.
S-a mai susținut că imobilul în litigiu aparține domeniului privat al Statului care l-a dat în folosință Consiliului Popular al Municipiului T, că toate locuințele din imobile au fost înstrăinate și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții și nici calitate procesuală în astfel de proces.
În finalul recursului s-a arătat că acest bloc de garsoniere a fost construit din fondurile statului și nu se impune acordul consiliului de administrație.
În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
La fila 10 dosar a fost depusă întâmpinare de către COM. SRL - T în care s-a arătat că imobilul în litigiu ar putea fi vândut, prin această persoană juridică, reclamantului.
Intimata SA a depus note de ședință și a solicitat respingerea recursului reclamantului.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă instanța care a pronunțat- interpretând a greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă aceeași hotărâre poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea va reține că niciunul dintre cele două motive de recurs invocate nu sunt incidente în speță, deoarece, pe de o parte primele instanțe au interpretat corect obiectul acțiunii și raportul juridic dedus judecății precum și actele și lucrările cauzei fără a schimba natura sau înțelesul acestora, iar, pe de altă parte hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea art. 480 cod civil în materie de proprietate.
Imobilul în litigiu, după cum rezultă din extrasul de carte funciară este proprietatea Statului Român, iar acesta prin organele sale abilitate, poate proceda la vânzarea acestor garsoniere în condițiile stricte prevăzute de Legea nr. 85/1992, cu modificările ulterioare și ținând seama de susținerile și argumentele fiecăruia dintre angajații societății comerciale care administrează imobilul sau ale foștilor angajați.
Unul dintre principiile Legii nr. 85/1992 se referă la vânzarea acestor locuințe către angajați în scopul asigurării necesităților locative ale acestora și familiilor lor, coroborate cu prestarea activității către societatea comercială, în baza contractului de muncă, însă în nici un caz acest principiu nu permite activități speculative sau ar crea premizele ca un fost angajat să cumpere, cât mai multe astfel de imobile prin invocarea unor contracte de închiriere, încheiate succesiv.
Cum reclamantul a mai cumpărat o astfel de locuință, respectiv cea situată la apartamentul nr. 91 din imobilul în litigiu, acesta nu mai este îndreptățit în a mai cumpăra și prezentul apartament - garsonieră, scopul nefiind acela, de a permite o speculație imobiliară ca urmare a invocării unor contracte de închiriere succesive, aferente unui contract de muncă care în prezent nu se mai derulează între aceleași părți.
Față de cele arătate, cu substituirea motivării în sensul celor arătate mai sus recursul declarat de către reclamantul va fi respins, soluțiile primelor instanțe fiind menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 810 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, SA T și SA T, având ca obiect obligație de a face.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.01.2008
Tehnored /23.01.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
