Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I, împotriva deciziei civile nr. 729 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea avocatei pentru pârâta intimată și avocat G pentru reclamanta recurentă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei și 3,15 lei timbru judiciar.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris. fără cheltuieli de judecată, precizând că prețul real al imobilului din litigiu nu este cel trecut în actele de la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate avocat în substituirea avocatei solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată, precizând că imobilul este obținut în baza unui contract și că intenția reală a părților a fost aceea de a transmite dreptul de proprietate asupra acestei locuințe.
Reprezentantul reclamantei recurente în replică precizează că nu a fost încasat nici un preț pentru apartamentul înstrăinat, iar reclamanta recurentă nu a acordat nici un mandat să o reprezinte la încheierea contractului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 256 din 11.01.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I împotriva pârâtei, obligând-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost disjunsă cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta împotriva chematei în garanție SC SRL, de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I împotriva pârâtei, fiind acordat termen pentru judecarea cererii de chemare în garanție la data de 08.02.2007.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara apartamentului nr.4 situat la parterul imobilului din T,-, -/1 înscris in CF nr.- T sub nr. cadastral 27538/IV.
La data de 4.06.2006, prin intermediul agenției imobiliare SC SRL, aceasta a încheiat cu pârâta actul juridic intitulat "Precontract", prin care a promis să vândă, iar pârâta a promis să cumpere, imobilul situat in T,-,.4, cu prețul de 39.000 Euro, din care suma de 12.000 Euro s-a achitat cu titlu de avans, iar diferența de 27.000 Euro urmând a fi achitata la semnarea actelor in forma autentică la notariat, stabilind totodată că termenul de predare-primire a proprietății este la data de 5.06.2006.
Cu titlu de "clauza specială" părțile au stipulat că diferența de 27.000 Euro se va achita la notariat, la vânzarea imobilului din-, proprietatea pârâtei.
Ca urmare, prima instanță a constatat ca cererea formulata de reclamantă este neîntemeiată astfel că a respins-o, apreciind că titlul locativ al paratei își are izvorul in convenția valabilă încheiata cu reclamanta la data de 4.06.2006, intitulata "Precontract", care reprezintă legea părților conform art.969 cod civil si din care rezultă că aceasta a intrat in folosința imobilului la data de 5.06.2006, cu permisiunea reclamantei, in temeiul promisiunii acesteia de a-i vinde apartamentul in discuție pe data vânzării imobilului proprietatea paratei, situat in T,-, când se va plăti si restul de preț in suma de 27.000 Euro.
In temeiul art.274 Cod pr. civila, a fost obligată reclamanta sa plătească paratei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul proces, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva hotărârii a formulat apel reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că actele depuse în probațiune de către pârâtă, respectiv precontractele pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea, sunt anulabile întrucât sunt două contracte de vânzare - cumpărare pentru același imobil (act aparent și simulat) efectuate de către angajata SC SRL, aceasta fiind cea care a încasat suma de bani plătită de către pârâtă.
Apelanta a arătat că unul dintre acte a fost semnat de către, iar celălalt de către, numele apelantei fiind completat doar pentru a induce în eroare.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
Chemata în garanție SC SRL a formulat întâmpinare, arătând că instanța de fond a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formându-se un dosar separat care a fost suspendat pentru lipsa nejustificată a părților, astfel încât în dosarul de față societatea nu mai are calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din 12.09.2007, constatând că din eroare a fost citată în apel și SC SRL, (față de care cererea de chemare în garanție a fost disjunsă, formându-se dosar distinct), tribunalul a dispus omiterea din citativ a societății, aceasta nemaiavând calitate de parte în prezentul dosar; ca urmare a celor constatate, a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SRL.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr. 789 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta - apelantă I, împotriva sentinței civile nr. 256/11.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată.
A fost obligată apelanta la plata către intimată a 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că pârâta ocupă apartamentul proprietatea reclamantei în baza precontractului încheiat la data de 4.06.2006, prin intermediul SC SRL, prin care s-a promis că se va vinde, imobilul situat in T,-,.4, cu prețul de 39.000 Euro, din care suma de 12.000 Euro s-a achitat cu titlu de avans, diferența de 27.000 Euro urmând a fi achitata la semnarea actelor in forma autentica la notariat, stabilind totodată că termenul de predare-primire al proprietății este la data de 5.06.2006.
Acest precontract a fost semnat de către pârâtă, iar la rubrica privind "vânzătorul" a fost semnat de către, angajată a Agenției Imobiliare SC SRL.
Coroborând mențiunile precontractului, cu recunoașterea reclamantei (cum că i-a dat pârâtei dreptul de a locui în imobil tocmai în ideea că între părți urma să se perfecteze un contract de vânzare - cumpărare), ținând cont și de faptul că pârâta a mai depus un precontract privind același imobil, în care figurează la rubrica vânzător reclamanta reprezentată de sora sa, instanța de apel a concluzionat că, deși precontractele nu au fost semnate de către reclamantă, acestea au fost încheiate cu știrea și acordul reclamantei, conferind pârâtei dreptul de a locui în imobil, potrivit mențiunilor de predare a posesiei.
Reținând că reclamanta nici nu a invocat lipsa mandatului acordat numitelor și în încheierea precontractelor, mai mult pârâta ocupă apartamentul cu permisiunea reclamantei, în temeiul promisiunii acesteia de a-i vinde imobilul, fapt desprins și din mențiunile cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 729 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal a declarat recurs reclamanta I criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că Tribunalul Timișa interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv documentele depuse în probațiune.
A susținut că a permis pârâtei să locuiască în imobil întrucât urma să întocmească contractul de vânzare-cumpărare cu aceasta însă, datorită faptului că a plecat în SUA, acest contract nu s-a încheiat iar actul depus de către pârâtă nu reprezintă un titlu locativ deoarece nu poartă semnătura sa.
Referitor la suma de 12.000 EURO, plătiți de către pârâtă ca și avans pentru apartament, recurenta a arătat că această sumă a fost achitată Agenției Imobiliare SC SRL, iar actele depuse în probațiune de către pârâtă sunt anulabile întrucât reprezintă două contracte de vânzare-cumpărare pentru același imobil (act aparent și simulat) efectuate de către Agenția Imobiliară SC SRL.
Recurenta consideră că lipsa semnăturii sale de pe antecontractul de vânzare-cumpărare și lipsa dovezii mandatului acordat surorii sale conduce la nulitatea înscrisului iar promisiunea dată pârâtei, de a locui în imobil în lipsa unui înscris nu poate fi reținută ca și obligație de înstrăinare a apartamentului.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8, 9 și 312 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantei îl constituie cererea acesteia de evacuare a pârâtei din imobilul situat în T,-, - 4/1,. 4 pentru lipsa titlului locativ.
Soluțiile pronunțate de cele două instanțe, de respingere a acțiunii respectiv de respingere a apelului sunt legale câtă vreme pârâta a ocupat apartamentul în litigiu în temeiul unui precontract de vânzare-cumpărare încheiat prin intermediul unei agenții imobiliare, SRL și în baza căruia pârâta a achitat un avans în sumă de 12.000 EURO.
În același act s-a stipulat o cauză specială în sensul că diferența de 27.000 EURO urmează a se achita la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, la notar, după ce va fi vândut imobilul proprietatea pârâtei situat în T,-.
Acest antecontract de vânzare-cumpărare care, în fapt, reprezintă titlul locativ al pârâtei și în baza căruia locuiește în apartament, nu a fost atacat în instanță și nu a fost desființat ceea ce atrage o prezumție de inocență - indubitabil morală - care operează în favoarea pârâtei, context în care, în mod corect a fost respinsă cererea de evacuare a pârâtei.
De menționat că pârâta, persoană în vârstă de 85 de ani,a fost de bună credință atunci când a achitat avansul în sumă de 12.000 EURO, iar actul de vânzare -cumpărare a fost încheiat și semnat de sora reclamantei în calitate de mandatară acesteia.
De menționat de asemenea că, deși reclamanta a contestat faptul că i-ar fi acordat un mandat de reprezentare surorii sale, aceasta nu a formulat vreo plângere împotriva numitei.
Dreptul este inseparabil de probă, iar potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei aparține aceluia care " face o propunere în fața judecății".
În speța de față reclamanta, care a solicitat evacuarea pârâtei din imobil, nu a convins instanța de adevărul susținerilor sale.
A invocat, ca temei de admitere a recursului, dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, se poate cere modificarea un ei hotărâri, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauza de față instanța nu a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în "precontractul" de vânzare-cumpărare ci, pe cale de interpretare a stabilit sensul și scopul urmărit de părți prin convenția încheiată.
Art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se referă la lipsa de temei legal al hotărârii în sensul că instanța încalcă sau aplică greșit legea.
Nici această susținere nu s-a confirmat, instanța aplicând corect dispozițiile cuprinse în art. 969,978 - 979 Cod civil.
Față de cele ce preced Curtea găsește neîntemeiat recursul declarat de către reclamanta I, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta I, împotriva deciziei civile nr. 729 din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.01.2008
Tehnored /28.01.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
