Obligație de a face. Încheierea /2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
Încheiere
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 384 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții -decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de moștenitorii, domiciliată în P,-,. 12.F,.3,.25, jud.P, și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, Administrația Domeniului Public și Privat, cu sediul în P,-, jud.P și Primaria Municipiului, cu sediul în P,-, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,00 lei potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și, intimații-pârâți Administrația Domeniului Public și Privat P reprezentată de consilier juridic -, Primăria Municipiului reprezentată de consilier juridic I, reprezentați de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus din partea recurenților, cerere de suspendare a cauzei în baza art.244 pct.1 Cod pr.civilă, deoarece există în curs de soluționare cauza penală ce face obiectul dosarului nr.11376/P/2009, privind plângerea prealabilă formulată de aceștia împotriva Administrației Domeniului Public și Privat P și.
Recurenții-reclamanți și reiterează cererea de suspendare a prezentei cauze, în baza art. 244 pct.1 Cod pr.civilă, până la soluționarea cauzei penale.
Avocat pentru intimații moștenitori, se opune cererii de suspendare a cauzei, nefiind îndeplinite cerințele art. 244 al.1 Cod pr.civilă. Nu se cunosc efectele ce s-ar putea produce urmare plângerii prealabile formulată de recurenți, cu atât mai mult cu cât este formulată și împotriva unei persoane decedate.
.//.
-2-
Consilier juridic - pentru Administrația Domeniului Public și Privat P și consilier juridic I pentru Primă ria Municipiului P, având pe rând cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei, nefiind îndeplinite cerințele art. 244 al.1 Cod pr.civilă.
Curtea respinge cererea recurenților-reclamanți și, de suspendare a cauzei, nefiind îndeplinite cerințele art. 244 Cod pr.civilă, urmărirea penală împotriva intimaților nu s-a început, iar dezlegarea pricinii ce face obiectul prezentului dosar, nu atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Recurentul-reclamant solicită proba cu planșe foto.
Curtea încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu planșe fotografice, în administrarea căreia se depun trei planșe fotografice.
Având pe rând cuvântul, părțile, personal și prin reprezentanții lor, arată că nu mai au alte cereri, iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant solicită ca intimații-pârâți să deplaseze monumentul funerar în dreptul mormântului lor pentru ca, în cazul în care va fi necesar, el să poată intra cu sicriul în cavoul său.
Arată că monumentul funerar a fost edificat fără autorizație, iar în ceea ce privește bordura ce înconjoară mormântul, edificată în anul 2000, împiedică deschiderea ușii cavoului.
Solicită admiterea recursului pentru motivele depuse în scris la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant arată că, în eventualitatea în care va fi necesar, nu se poate intra cu sicriul în cavoul edificat, datorită modului de amplasare al monumentului funerar de către intimații. Acesta este motivul pentru care solicită admiterea recursului, urmând a fi avute în vedere motivele depuse în scris la dosar.
Avocat pentru intimații moștenitori, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
În esență, arată că la momentul la care recurenții au cumpărat cavoul, monumentul funerar și bordura existau, fiind concesionată suprafața de 3 mp. Crucea (monumentul funerar) se află poziționată în interiorul bordurii, la capul persoanei înhumate (așa cum este normal), iar întregul lot aferent mormântului a fost concesionat din anul 1973 de autorul intimaților, dată la care se putea intra cu sicriul în cavou.
Consilier juridic -, pentru Administrația Domeniului Public și Privat P, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi avute în vedere susținerile din întâmpinare.
onsilier juridic I, pentru Primăria Municipiului P, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea:
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în consecință
.//.
-3-
Dispune:
Amână pronunțarea la data de 9 februarie 2010.
Pronunțată în ședință publică azi 2 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 115
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 384 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții -decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de moștenitorii, domiciliată în P,-,. 12.,.3,.25, jud.P, și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, Administrația Domeniului Public și Privat, cu sediul în P,-, jud.P și Primaria Municipiului, cu sediul în P,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de mai sus, când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 15943/281/29.10.2007 la Judecătoria Ploiești, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Administrația Domeniului Public și Privat P (), Primăria Mun. P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să mute monumentul funerar poziționat intenționat și cu rea credință, situat în Cimitirul din P, ce aparține numitei, de natură să împiedice deschiderea cavoului proprietatea lor, obligarea la plata daunelor cominatorii de 3000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui cavou suprateran cu 6 racle, situat în Cimitirul - P pe locul de mormânt nr. 6, clasa I- a, rândul H, dreapta în suprafață de 3 x 3. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5511/1989, însă nu au acces deplin în acest
.//.
-2-
cavou datorită faptului că în imediata apropiere a ușii cavoului se află monumentul funerar în litigiu, impunându-se mutarea acestuia.
La data de 03.12.2007, pârâta P formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive sa, în condițiile în care nu deține în proprietate monumentul funerar în litigiu, care aparține în realitate numitei.
La data de 28.01.2008, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei.
La data de 17.03.2008, pârâta a formulat întampinare, prin care solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care monumentul funerar a fost edificat în mod legal, fiind înhumate în locul de veci respectiv rudele sale, începând cu anul 1975, iar cavoul a fost edificat fără să se țină seama de existența monumentului său funerar în imediata apropiere a acestuia.
La data de 12.09.2008, pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamanților să demoleze copertina executată la cavou, în condițiile în care aceasta fost montată abuziv, iar apele se scurg direct pe monumentul funerar, distrugându-
La data de 06.10.2008, reclamanții au formulat întampinare la cererea reconvențională, prin care au solicitat respingerea acesteia, în condițiile în care monumentul funerar în litigiu a fost edificat ilegal, iar la cavou nu au efectuat nicio lucrare, fiind în aceeași stare de la data achiziționarii lui.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, expertiză construcții, prin sentința civilă nr. 137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au respins ca neîntemeiate, atât acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Primaria Mun.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-au respins cererile privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor depuse la dosar, răspunsurilor la interogatoriu, expertizei construcții, cavoul și monumentul funerar au fost ridicate fără autorizații de construcție în anii 1969-1970 și respectiv 1975, autorizații ce nu erau obligatorii la momentul respectiv, însă reclamanții, anterior achiziționării cavoului, au cunoscut locul amplasării acestuia precum și al construcțiilor funerare aflate în vecinătate, caz în care aceștia nu pot pretinde mutarea monumentului funerar, mai ales că au posibilitatea mutării ușii de la cavou, schimbării celei actuale cu deschidere în exterior cu alta cu deschidere în interior și, este de notorietate, că o cruce se montează la capul decedatului și nu în altă poziție, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă în condițiile în care nu a existat nicio dovadă că reclamanții au executat o copertină la cavoul proprietatea lor, iar monumentul funerar era oricum supus intemperiilor, mai ales că cererea reconvențională a fost formulată după 6 luni de la depunerea întâmpinării și încuviințării probelor.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerente pentru care au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivând că nu au fost
-3-
analizate situațiile ce justificau admiterea acțiunii, constând în recunoașterea pârâtei cu privire la dreptul lor de a pătrunde în cavou, fără însă nicio modificare atât timp cât exista aceasta posibilitate și că nu ar mai avea niciun interes să solicite mutarea monumentului funerar dacă ar avea acces la cavou.
Au mai arătat reclamanții că nu a existat nicio referire la adresa din 16.10.2006 emisă de în sensul notificarii pârâtei de a rezolva neînțelegerile pe cale amiabilă prin asigurarea posibilității să aibă acces la cavou și că nu s-a ținut seama de raportul de expertiză ce atesta imposibilitatea ușii de la cavou de a se deschide complet în mod normal, dispunându-se eronat ca expertul să întocmească o variantă privind mutarea ușii cavoului și existența unei asemenea posibilități în ceea ce-i privește.
De asemenea, reclamanții au precizat că nu se justifică în nici un mod modificarea structurii cavoului prin mutarea ușii, fără să se ia în considerație lucrările și cheltuielile necesare în acest sens, constând în demontarea ușii, crearea unui gol de ușă în peretele opus cu un buiandrug din elemente metalice sau beton armat prefabricat, montarea ușii, umplerea golului de ușă și că aceste operații trebuie să aibă la bază o documentație întocmită de o persoană cu pregătire corespunzătoare, nefiind suficiente enumerarea acestora în cuprinsul expertizei.
Totodată, reclamanții au menționat că monumentul funerar a fost edificat fără autorizație, punându-se în discuție, în speță, prejudiciul cauzat, înlăturarea acestuia în condițiile legii și că au o stare de sănătate precară, fiind în vârstă, bolnavi, fiind imoral ca pârâta să nu-și îndeplinească obligația.
La data de 11.02.2009 a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, motivându-se că la cavoul în litigiu, care a fost edificat fără autorizație de construcție, fără avizul sanepidului, reclamanții au executat o copertină ce depășește suprafața concesionată, apele din ploi deversându-se p monumentul său funerar, depreciindu-l și că motivarea instanței de fond privind soluționarea cererii sale reconvenționale, are un caracter eronat, fără să se țină seama de modalitatea în care a fost formulată, termenul la care s-a depus, nefiind asistată inițial de avocat.
În continuare, apelanta-pârâtă a arătat că în baza art.26, 29 din Regulamentul de Organizare și funcționare a P, s-a stabilit că executarea lucrărilor în cimitire se efectuau în baza autorizației de execuție eliberată de, fiind interzisă orice lucrare în afara limitei locului concesionat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 15943/281/19.03.2009.
La datele de 14.04.2009 și 26.05.2009, pârâta P și apelanta-pârâtă au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului reclamanților în condițiile în care aceștia nu au nici un drept să solicite mutarea monumentului funerar amplasat legal pe locul de veci al apelantei-pârâte.
Prin decizia civilă nr. 384 din 26 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr.137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă și intimatele-pârâte Administrația Domeniului Public și Privat și Primaria Municipiului
.//.
-4-
A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.137/07.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu
cu apelanții-reclamanți, și intimatele-pârâte Administrația Domeniului Public și Privat și Primăria Municipiului P, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamanților și în contradictoriu cu celelalte pârâte.
A obligat pe reclamanți să demoleze copertina executată la cavoul suprateran situat în Cimitirul din amplasat pe locul de veci nr. 6, clasa I-a, rândul 4- dreapta, proprietatea reclamanților.
A menținut restul dispozițiilor sentinței, luându-se act că apelanta- pârâtă nu solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5511/10.04.1989, numitul a vândut reclamanților, în indiviziune și părți egale, cavoul suprateran, edificat din cărămidă cu plafon din beton, având 6 racle, situat în Cimitirul din P, pe locul de mormânt nr. 6, clasa I- rândul H- dreapta, în suprafață de 3x3
În cuprinsul adresei nr. 19130/16.10.2006 emisă de P, s-a menționat că locul nr. 6, rându-l I, clasa I- dreapta a fost concesionat de -pe veci, cu actul nr. 08581/08.08.1973, suprafața locului respectând dimensiunile din acte (3 x 3 ) și că monumentul funerar a cărei poziționare împiedică deschiderea ușii cavoului în litigiu, nu apărea în documentele din dosar pe locul respectiv, fiind edificată o raclă în regim de urgență la 4.06.1975, la decesul lui, loc în care au fost înhumați - decedată la 30.12.1998, - decedat la 20.05.2000, motiv pentru care apelanta-pârâtă a fost notificată să gasească o soluție pentru ca niciuna dintre parți să nu fie deranjată.
Conform actului de concesiune nr. 08584/08.08.1973, a certificatelor de moștenitor nr. 4/14.01.2000, 5/14.01.2000, numitului i s-a concesionat, începând cu 08.08.1973 un loc de veci situat în Cimitirul din P, în suprafață de 3 x 3. clasa I- rândul - dreapta, nr. 6, iar în urma decesului acestuia, intervenit la 29.01.1976 și a decesului soției acestuia -intervenit la 28.12.1998, de pe urma acestora au rămas, printre altele, ca bun succesoral, concesiunea locului de înhumare sus-menționat și o bordură din beton, un monument funerar din mozaic cu marmură, cu o raclă cu un loc, pe locul din dreapta privind de la cap către picioare, bunuri ce au revenit apelantei-pârâte în calitate de fiică.
Potrivit adeverinței nr.355/14.01.2000, procesului-verbal din 19.05.2000, autorizației de construcție nr. 6826/19.05.2000, cererii nr. 6826/19.05.2000, apelanta-pârâtă a edificat cu autorizarea -ului P, o raclă cu un loc, în luna mai 2000 pe locul de veci sus-menționat în suprafață de 3 x 3, împrejmuit cu bordură din beton, pe care se afla un monument funerar din mozaic cu marmură.
Din raportul de expertiză tehnică construcții, inclusiv completare - ing., a reieșit că monumentul funerar ce aparține apelantei-pârâte, situat in Cimitirul, constituie o construcție din beton de 3 x 3. cu cruce în zona centrală, a fost edificat în 1976, dată la care nu se solicitau autorizații de monumente, iar cavoul ce aparține reclamanților reprezenta construcție parter
-5-
din zidărie pe fundații din beton, planșeu de beton, cu dimensiuni de 3,07 x 3,07. având deasupra intrării o copertină din beton cu dimensiuni 60 x 120 cm. aflată la distanță de monumentul în litigiu de 65 cm. la nivelul soclului, de 70 cm. la
nivelul pereților, cu o ușă care nu se deschide complet, așa cum este normal, care a fost edificat fără autorizație în jurul anilor 1969-1970.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică completare s-a specificat că era posibilă mutarea monumentului funerar în litigiu, din punct de vedere fizic, pe orice parte a locului de veci prin demontarea cu grijă a acestuia, executarea unei alte fundații cu soclu, montarea pe noua poziție aleasă, precum și a ușii de la cavou pe latura opusă poziției actuale constând în demontarea ușii existente, crearea unui gol de ușă în peretele opus cu prevederea unui buiandrug din elemente metalice sau beton armat- prefabricat deasupra golului de ușă, montarea ușii, umplerea cu zidărie de cărămidă bine împănată în cea adiacentă -operații ce trebuie efectuate pe baza unei documentații întocmită de către o persoană de specialitate, enumerarea lucrărilor de mai sus neputând ține loc de documentație.
Dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil, stipulează că orice creditor ar avea dreptul să pretindă debitorului său îndeplinirea întocmai obligației instituită în sarcina acestuia din urmă, în caz contrar creditorul ar avea dreptul să solicite obligarea debitorului la plata unor daune interese.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanții au dobândit în indiviziune, în proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5511/1989, un cavou suprateran din cărămidă cu plafon din beton cu 6 racle, cu dimensiuni de 3 x 3. situat în P, Cimitirul, amplasat pe locul de veci nr. 6 clasa I, rândul 4 - dreapta, având copertină deasupra intrării de 60 x120 cm. în timp ce apelanta-pârâtă a dobândit, în calitate de moștenitoare legală defuncților, un loc de înhumare, situat în Cimitirul, în suprafață de 3x3m, clasa 1, rândul I -dreapta, nr. 6, concesionat pe veci începând cu 08.08.1973, pe care se află amplasat un monument funerar cu o cruce, bordură din beton, în care se află înhumați părinții și soțul pârâtei, amplasat conform tradițiilor creștine la capul celor înhumați, astfel încât ușa de la cavoul reclamanților nu se poate deschide complet datorită faptului că se afla la o distanță de monumentul funerar al pârâtei de 65 cm. la nivelul soclului și de 702 cm. la nivelul pereților.
Ca atare, atât timp cât reclamanții au dobândit cavoul sus-menționat având o intrare -ușă, aflată în imediata apropiere a monumentului funerar proprietatea apelantei-pârâte având ca dimensiuni 3,07 x 3,07, depășind dimensiunile locului de veci pe care se află de 3 x 3, iar monumentul funerar având o cruce cu bordură din beton, proprietatea apelantei-pârâte, cu dimensiuni de 3 x 3, ce a fost edificat începând cu anul 1976, atestând înhumarea rudelor apelantei-pârâte, fiind amplasat potrivit regulilor tradiționale religioase, la capul decedaților, a însemnat că la momentul achiziționării cavoului, reclamanții au cunoscut modul de deschidere al ușii, imposibilitatea obiectivă a acesteia de a se deschide complet și existența amplasării monumentului funerar al pârâtei, amplasament care nu depășea dimensiunile locului de înhumare.
Ori, în condițiile în care monumentul funerar în litigiu a fost edificat încă din 1976, respectând și în prezent dimensiunile locului de veci concesionat de 3 3. și marca înhumarea rudelor apelantei-pârâte, fusese amplasat cu respectarea tradițiilor religioase ortodoxe (la capul celor înhumați), a însemnat că reclamanții
-6-
nu au putut și nu ar avea nici un drept să solicite obligarea apelantei-pârâte să mute acest monument funerar într-o alta poziție (pe lateral sau la picioarele celor decedați) întrucât acest monument funerar respecta dimensiunile locului de veci, limitele
dreptului de concesiune, regulile de natură religioasă, pârâta neavând nicio culpă în ceea ce privește modalitatea de amplasare a cavoului și elementelor acestuia.
De altfel, reclamanții au ei înșiși obligația de a respecta drepturile de concesiune ale celorlalți, inclusiv ale apelantei-pârâte și să nu aducă atingere în nici un fel exercitării acestor drepturi de către terțele persoane privind modul de amplasare a cavoului, cavou care nu respecta dimensiunile locului de înhumare pe care se află de 3 x 3. depășindu-le, având dimensiuni de 3,07 x 3,07. caz în care aceștia nu ar putea invoca propria culpă prin deținerea unui cavou ce nu respecta dimensiunile legale, să fi pretins apelantei-pârâte să mute în mod nelegal, fără respectarea datinilor religioase, monumentul funerar edificat legal încă din 1976.
Mai mult, chiar reclamanții au avut obligația să respecte dreptul de concesiune al apelantei-pârâte și să nu aducă atingere acestui drept, au avut obligația să-și asigure accesul la cavou, astfel încât să nu încalce dreptul de concesiune al apelantei-pârâte și deci să-și mute ușa de la intrare pentru a avea un acces complet în incinta cavoului și nicidecum apelanta-pârâtă, care nu a avut nicio culpă în ceea ce privește edificarea cavoului în modalitatea actuală, mai ales că exista posibilitatea din punct de vedere tehnic ca în cazul în care reclamanții doresc un acces complet la cavou, să mute ușa după cum doresc pe partea laterală.
De fapt, prin modul de amplasare cavoului și a copertinei acestuia, apelanta-pârâtă suporta un prejudiciu și i se încălca dreptul de concesiune asupra locului său de veci datorita faptului că această copertină, aflându-se deasupra monumentului funerar, permitea scurgerea apelor din ploi direct pe acest monument, distrugându-l, motiv pentru care se impunea obligarea reclamanților, în baza art. 1073-1077 Cod civil, art. 998-999 Cod civil, să demoleze această copertină, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar care sa ateste montarea copertinei în mod legal, în baza unei autorizații de construcții.
Faptul ca reclamanții au dobândit cavoul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 5511/1989 și că apelanta-pârâtă a edificat în luna mai 2000 o raclă, nu însemna în mod automat că reclamanții au dreptul să solicite mutarea monumentului funerar în litigiu, deoarece la stabilirea unei obligații în sarcina apelantei-pârâte se ține seama dacă aceasta a încălcat sau nu, prin edificarea monumentului funerar, a raclei, dreptul de proprietate al reclamanților asupra cavoului și a dreptului de concesiune al acestora asupra locului de veci, drepturi pe care apelanta nu le-a încălcat, edificând monumentul funerar, racla, în limita dreptului său de concesiune asupra locului de înhumare pe care îl deține.
Astfel, în mod corect instanța de fond reținut situația de fapt numai în ceea ce privește acțiunea, a respins această acțiune ca neîntemeiată și a constatat că în ceea ce-i privește pe reclamanți, nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art.1073-1077 Cod civil, însă a reținut eronat situația de fapt și a respins cererea reconvențională fără să țină cont că reclamanții aveau obligația să nu încalce dreptul de concesiune al apelantei-pârâte asupra locului său de veci, inclusiv asupra monumentului funerar.
Susținerile reclamanților în sensul că nu au fost analizate situațiile ce justificau admiterea acțiunii, constând în recunoașterea pârâtei
-7-
privind dreptul lor de a pătrunde în cavou fără însă nicio modificare atât timp cât exista această posibilitate și că nu ar mai avea nici un interes să solicite mutarea monumentului funerar dacă ar avea acces la cavou, nu au putut fi avute în vedere,
întrucât recunoașterea pârâtei viza pur și simplu dreptul reclamanților de a avea acces la cavou, iar în speță, la stabilirea unui asemenea drept s-a ținut seama și s-au analizat dacă și în ce măsură apelanta-pârâtă a încălcat prin faptele sale acest drept, culpa tuturor părților în exercitarea deopotrivă a drepturilor lor de concesiune și nicidecum numai de dorințele reclamanților, care nu respectau dreptul de concesiune al pârâtei prin modul de amplasare al cavoului.
Apărările reclamanților conform cărora nu exista nicio referire la adresa din 16.10.2006 emisă de în sensul notificării pârâtei de a rezolva neînțelegerile pe cale amiabilă prin asigurarea posibilității să aibă acces la cavou și că nu s-a ținut seama de raportul de expertiză ce atesta imposibilitatea ușii de la cavou de a se deschide complet în mod normal, nu au avut relevanță în cauză, deoarece adresa sus-menționată a atestat pur și simplu o recomandare și nicidecum o obligație în sarcina pârâtei, obligație la stabilirea căreia s-a ținut seama de respectarea sau nerespectarea de către părți a dreptului de concesiune asupra locurilor de veci, iar imposibilitatea deschiderii ușii în mod complet nu îi îndreptățea pe reclamanți să solicite mutarea monumentului funerar în litigiu, în condițiile în care deschiderea ușii în exterior încălca dreptul de concesiune al pârâtei.
Afirmațiile reclamanților în sensul că eronat s-a întocmit de către expertul constructor o variantă privind mutarea ușii cavoului și reținerea existenței unei asemenea posibilități, au fost irelevante atât timp cât instanța de fond avea obligația să stabilească situația reală raporturilor juridice dintre părți și dacă exista sau nu posibilitatea mutării din punct de vedere fizic, atât a monumentului funerar cât și a ușii de acces la cavou.
Motivele care au fost invocate de către reclamanți, potrivit cărora nu se justifică în niciun mod modificarea structurii cavoului prin mutarea ușii fără să se ia în considerație lucrările, cheltuielile necesare în acest sens, menționate expres în cuprinsul expertizei construcții-completare și că aceste operații trebuie să aibă la bază o documentație întocmită de o persoană cu pregătire corespunzătoare, nefiind suficientă enumerarea acestora în cuprinsul expertizei, au fost considerate nefondate, deoarece la stabilirea mutării ușii s-a ținut seama de datele pur tehnice ale construcției în cazul în care reclamanții ar dori un acces complet la cavou, iar efectuarea unor lucrări, necesitatea unei documentații tehnice, a atestat obligațiile reclamanților de a respecta legislația în domeniul construcțiilor a lucrărilor de modificare a construcțiilor și nu-i îndreptățea pe aceștia să solicite pârâtei mutarea monumentului funerar.
Criticile pe care le-au invocat reclamanții în sensul că monumentul funerar a fost edificat fără autorizație, punându-se în discuție, în speță, prejudiciul cauzat, înlăturarea acestuia în condițiile legii și că au o stare de sănătate precară, fiind în vârstă, bolnavi, fiind imoral ca pârâta să nu-și îndeplinească obligația, au fost constatate ca fiind neîntemeiate, întrucât edificarea fără autorizație a monumentului nu justifica mutarea acestuia atât timp cât acesta constituia un atribut al dreptului de concesiune al pârâtei, fiind amplasat în limitele dimensiunilor locului de veci concesionat, iar în speță, imposibilitatea reclamanților de a avea un acces complet la cavou nu a fost determinată de edificarea monumentului funerar de către pârâtă, ci
-8-
s-a datorat amplasării cavoului, care depășea limitele locului de veci, neavând nici un efect în cauză starea sănătății reclamanților.
Pretențiile apelantei-pârâte în sensul că la cavoul în litigiu, edificat fără autorizație de construcție, fără avizul sanepidului, reclamanții au executat o copertină ce a depășit suprafața concesionată, apele din ploi deversându-se pe monumentul său funerar, depreciindu-l și că motivarea instanței de fond privind soluționarea cererii sale reconvenționale a avut un caracter eronat, fără a se ține seama de modalitatea în care a fost formulată, termenul la care s-a depus, nefiind asistată inițial de avocat, au fost apreciate fondate, întrucât, într-adevăr, copertina edificată permitea deversarea apelor din precipitații direct pe monumentul funerar, producându-i apelantei un prejudiciu nejustificat prin distrugerea în mod direct a acestuia.
De altfel, instanța de fond a avut obligația să analizeze și să soluționeze cererea reconvențională atât timp cât aceasta fusese primită la dosar și avuseseră loc dezbateri contradictorii între părți sub aspectul temeiniciei sau netemeiniciei acesteia.
Mai mult chiar, la stabilirea temeiniciei cererii reconvenționale s-a ținut seama de disp. art. 26, 29 din, care stabileau clar existenta unei autorizații de construcție în ceea ce privește montarea unei copertine, copertină care, în speță a fost amplasată nelegal și a creat prejudicii apelantei-pârâte.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și, susținând că este nelegală și netemeinică în raport de prev. art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, întrucât instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au încălcat dispozițiile legale, că nu s-a luat în seamă recunoașterea pârâtei în sensul că reclamanții-recurenți au dreptul de a pătrunde în cavou, lucru care în prezent nu este posibil, că nu s-a avut în vedere adresa Consiliului Local P din 16 octombrie 2006, prin care era notificată pârâta-intimată de către P să găsească posibilitatea de a rezolva pe cale amiabilă litigiul dintre părți, că de asemenea, s-au ignorat concluziile raportului de expertiză, care a concluzionat că ușa cavoului nu se poate deschide complet, așa cum este normal, mai mult decât atât, instanța a dispus ca expertul să întocmească o variantă în care să arate care sunt posibilitățile reale de mutare a ușii cavoului, dar care nu pot fi suportate de recurenți pentru că impun efectuarea mai multor lucrări și care ar urma să fie suportate integral de aceștia. Au mai arătat recurenții că în mod nejustificat s-a admis cererea reconvențională și au fost obligați să demoleze copertina executată la cavou, deși monumentul funerar al intimatei este supus intemperiilor, chiar dacă nu ar exista această copertină care să deverseze apa peste el.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul Prahovaa interpretat corect probele administrate în cauză și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale la situația de fapt reținută ca atare.
Este de necontestat că recurenții dețin cavoul suprateran, care este prevăzut cu o ușă de acces cu deschidere spre monumentul funerar al intimatei și că, datorită distanței mici existente între cele două construcții, ușa cavoului nu se poate deschide complet, îngreunând accesul în interiorul cavoului, dar nu făcându-l imposibil.
.//.
-9-
Faptul că intimata a recunoscut această situație de fapt, nu înseamnă că acțiunea reclamanților se impunea a fi admisă și drept consecință obligată intimata să mute monumentul funerar, după cum nici adresa Consiliului Local P din 16 octombrie 2006, prin care intimata era notificată de P să găsească posibilitatea rezolvării amiabile a situației dintre părți, nu putea conduce la soluția dorită de recurenți.
Recurenții au devenit proprietarii cavoului în discuție prin cumpărare în anul 1989, iar intimata prin moștenire concesiune asupra locului de veci, din actele dosarului rezultând că monumentul funerar exista edificat din perioada 1973. Această situație a existat pe parcursul timpului și până în prezent, iar părțile au putut folosi cavoul și respectiv locul de concesiune.
Așa cum corect a reținut Tribunalul Prahova, acțiunea reclamanților nu putea fi admisă și obligată intimata să amplaseze monumentul funerar într-un alt loc, întrucât aceasta ar fi însemnat ca ea să fie împiedicată să-și exercite toate drepturile asupra locului de concesiune în condițiile în care s-a dovedit că monumentul funerar cu fundația din beton și racla, pentru executarea căreia intimata a solicitat aprobare de executare în anul 2000, se încadrează în dimensiunile suprafeței de teren concesionate de 3 x 3 ml.
Mai mult decât atât, recurenții dețin acest cavou, care s-a dovedit a nu respecta dimensiunile, el având 3,7 x 3,7 ml.
Faptul că monumentul funerar a fost edificat fără autorizație, nu duce la concluzia că el trebuie mutat, cu atât mai mult cu cât nici pentru cavou, nici pentru monumentul funerar nu s-au emis autorizații de construire pentru simplul motiv că la acel moment, când au fost edificate, nu se impunea a se emite astfel de autorizații.
Sub aceste aspecte, criticile formulate de reclamanți sunt neîntemeiate.
Neîntemeiată este și susținerea conform căreia nu s-a avut în vedere raportul de expertiză, deoarece instanța l-a analizat în contextul probator administrat, și, oricum, situația reținută de expertul desemnat în cauză nu era contestată de intimată, care nu se poate susține că se face vinovată de faptul că între cele două imobile, respectiv cavou și locul său de concesiune cu monumentul funerar, există o distanță foarte mică, de 0,65 ml. la bază și 0,70 ml. în zona monumentului funerar, devreme ce ea a respectat întocmai amplasamentul și dimensiunile locului de veci concesionat și dobândit de ea, ca moștenitoare a beneficiarului concesiunii.
Critica referitoare la faptul că varianta propusă de expert cu privire la mutarea deschiderii ușii din exterior în interior, care ar implica o serie de operațiuni și costuri ce ar urma să fie suportate de recurenți, este fără relevanță, în condițiile în care instanța nu a considerat că se impune a se efectua acea modificare la cavoul recurenților-reclamanți.
Și ultima critică a recurenților este neîntemeiată, deoarece cererea reconvențională formulată de intimată a fost corect admisă, deoarece s-a dovedit că acea copertină existentă la cavoul recurenților depășește limitele cavoului, astfel că apele pluviale se revarsă pe monumentul funerar al intimatei, degradându-l, neavând nicio relevanță faptul că acesta este oricum supus intemperiilor naturii.
Pentru toate considerentele arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
.//.
-10-
Urmează a se lua act de declarația intimatei, decedată pe parcursul procesului și reprezentată de moștenitorii, și, că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 384 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții -decedată pe parcursul procesului, cauza fiind continuată de moștenitorii, domiciliată în P,-,. 12.,.3,.25, jud.P, și, ambii domiciliați în P,-, jud.P, Administrația Domeniului Public și Privat, cu sediul în P,-, jud.P și Primaria Municipiului, cu sediul în P,-, jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
red. /tehnored.
9 ex./10.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
