Obligație de a face. Decizia 2036/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2036/R/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 377/din 16 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțate în dosarul civil nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate SC SA, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente, răspuns și precizare la întâmpinarea formulată de către pârâta intimată.
Curtea, în temeiul art. 316 raportat la art.294 alin. 1.proc. civ. pune în discuția părților excepția inadmisibilității, având în vedere că în această cale de atac nu se pot formula cereri noi, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că își susține excepția inadmisibilității astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reclamanta recurentă arată că se opune admiterii excepției inadmisibilității întrucât a dorit admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la excepția invocată. În subsidiar solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 16.02.2009, s-a pronunțat sentința civilă nr. 377/2009 a Tribunalului Cluj în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei C, având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de muncitoare.
A rezultat din acte că, în perioada 03.04.1968-13.07.1994, a fost încadrată la societatea pârâtă si pentru perioada 01.11.1993-01.08.1994 a beneficiat de un spor de fidelitate de 25%, sporul fiind acordat conform contractului colectiv de muncă, fiind virat si CAS-ul si contributia pentru pensia suplimentară. In perioada 03.04.1968-01.01.1990 a lucrat reclamanta la fabrica de încălțăminte, dar nu a beneficiat de spor de toxicitate.
Conform art. 4 alin.3 din nr.OG 4/2005, sporurile, indemnizațiile si majorările de retribuții tarifare se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite si eliberate de angajator. Pentru sporurile care sunt trecute în carnetul de muncă nu se eliberează adeverință, având în vedere că dovada constituie cartea de muncă. Pentru sporurile de care a beneficiat reclamanta, dar nu s-a reținut CAS-ul nu se poate elibera adeverință. In afara de sporurile trecute în cartea de muncă, reclamanta nu a beneficiat de nici un fel de sporuri sau adaosuri la salarii, astfel că pârâta nu poate elibera adeverință în sensul solicitat de reclamantă.
Față de cele de mai sus, acțiunea reclamantei a fost respinsă.
În termen legal, a declarat recurs împotriva acestei sentințe, reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința obligării pârâtei la eliberarea adeverinței solicitate.
Apreciază că din motivarea instanței de fond reiese că nu au fost avute în vedere prevederile Decretului nr. 46/1982 în baza căruia, în perioada 1982-1989 recurenta reclamantă a beneficiat de o majorare de retribuție în sumă de 175 lei lunar, majorare de care au beneficiat de altfel toți salariații din țară în acea perioadă și care, contrar aspectelor reținute, nu este înscrisă în cartea de muncă.
Arată că această majorare de retribuție, este înscrisă numai în statele de plată ale salariilor care se află la angajator, motiv pentru care, acesta avea obligația să-i elibereze adeverința cu această sumă, în vederea recalculării pensiei. Pentru această majorare de retribuție, angajatorul avea obligația să vireze -ul de 15% așa cum se prevede la art. 1 din Decretul nr. 389/1972, unde se precizează că, unitățile socialiste au datoria să verse 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial, or această majorare de retribuție, făcând parte din câștigul brut, pentru aceasta trebuia să fie virată contribuția la asigurările sociale de stat.
Prin întâmpinarea depusă (14), intimata s-a opus admiterii recursului, subliniind legalitatea și temeinicia hotărârii. De asemenea a invocat excepția inadmisibilității în ceea ce privește cererea reclamantei privind majorarea retribuției lunare pentru perioada 1982-1989, arătând că recurenta a schimbat obiectul cererii deduse inițial judecății, întrucât nu a formulat o astfel de cerere la fond. Referitor la practica judiciară depusă în probațiune a subliniat că este irelevantă, întrucât nu are legătură cu cauza, respectiv aceasta nu poate constitui izvor de drept.
Recursul este fondat.
Criticile recurentei vizează exclusiv modalitatea de soluționare de către instanța de fond a cererii referitoare la majorarea de retribuție de care aceasta a beneficiat în baza Decretului nr. 46/1982, în perioada 1982-1989.
Referitor la această cerere Curtea apreciază că nu poate fi primită excepția inadmisibilității invocată de către intimată prin întâmpinarea depusă în recurs, neputându-se reține că aceasta este o cerere nouă, prin prisma faptului că aceasta a fost formulată și prin acțiunea depusă la fond ( 2). De altfel pârâta intimată și-a exprimat poziția procesuală și cu privire la această cerere chiar prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei (13).
Din această perspectivă excepția apare ca neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește fondul cererii se constată că art. 1 din Decretul 46/1982 cu privire la majorarea retribuțiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor și alte drepturi care se acorda în raport de nivelul retribuțiilor sau pensiilor prevede că "Începând cu data de 15 februarie 1982, în cadrul primei etape de majorare a retribuțiilor prevăzută pentru cincinalul 1981-1985, se majorează retribuțiile tarifare ale tuturor categoriilor de muncitori și maiștri, în mod diferențiat, în funcție de condițiile de munca, astfel:
a) cu 210 lei lunar pentru:
- muncitorii și maiștrii retribuiți după rețeaua mine subteran și suprafata, inclusiv muncitorii necalificați din subteran;
- muncitorii și maiștrii retribuiți după rețeaua siderurgie, metalurgie neferoasa, precum și cei care lucrează în sectoarele calde - turnatorii, forja și tratamente termice - retribuiți după rețeaua construcții de mașini;
- muncitorii și maiștrii retribuiți după rețeaua foraj;
- muncitorii docheri;
- muncitorii necalificați retribuiți la nivelul stabilit pentru lucrări grele și foarte grele, din ramurile industrie, foraj, construcții-montaj și transporturi;
b) cu 190 lei lunar pentru muncitorii și maiștrii care lucrează în celelalte sectoare de activitate.
Pentru celelalte categorii de personal, inclusiv personalul operativ retribuit pe gradații, retribuțiile tarifare se majorează, de la data prevăzută la alin. 1, în mod diferențiat, în funcție de nivelul retribuției, după cum urmează:
a) cu 175 lei lunar pentru persoanele care au retribuții tarifare de până la 2.500 lei;
b) cu 160 lei lunar pentru persoanele care au retribuții tarifare între 2501-3000 lei;
c) cu 140 lei lunar pentru persoanele care au retribuții tarifare între 3001-4000 lei".
Recurenta a fost angajata societății pârâte în perioada 03.04.1968-13.07.1994, în calitate de muncitoare, perioadă în care a eneficiat de o serie de sporuri - spor de fidelitate, spor de vechime, spor pentru condiții grele, precum și de o majorare de retribuție în baza Decretului nr. 46/1982, în pentru perioada 1982-1989.
Acest ultim aspect a fost recunoscut și de către societatea intimată, care, prin întâmpinarea depusă la fond a subliniat că recurenta reclamantă a beneficiat de prevederile art. 1, litera b din Decretul nr. 46/1982, primind cu acest titlu o sumă de 190 lei lunar, astfel că recurenta este îndreptățită la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, conform dispozitivului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta intimată.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 377 din 16.02.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte și în consecință obligă pârâta SC SA să-i emită o adeverință cuprinzând majorarea de retribuție conform Decretului nr. 46/1982 de care a beneficiat reclamanta în perioada 1982-1989.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
4ex./17.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
