Obligație de a face. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (113/2010)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 204
Ședința publică de la 15.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 1064 din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA.
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă prin avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata - pârâtă SC Real SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilit de instanță prin rezoluție.
Se mai învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 15.02.2010, intimata - pârâtă a depus întâmpinare, într-un singur exemplar, la care este anexată împuternicire avocațială nr. 24/2010 pentru avocat, emisă de Baroul București, în copie.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 17,00 lei - chitanța seria - nr. -/12.02.2010 și timbru judiciar de 0,50 lei. În continuare, învederează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului,
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii initiale, având în vedere că la pronunțare taxa judiciară de timbru era achitată, dar la momentul strigării cauzei nu se afla în sala de judecată, motiv pentru care nu a depus această dovadă. Depune la dosar, în susținerea celor menționate mai sus, originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru - chitanța seria - nr. -/20.11.2008, ce a fost plătite în avans.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 19.11.2008 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia de a-i vinde camera nr.42 din Căminul nr.1 din B- A, sectorul 2, în condițiile art.7 alin.1 și 4, art.10 din Legea nr.85/1992 și a Decretului - Lege nr.61/1990, plus cota parte din suprafețele comune de folosință și de teren, obligarea pârâtei la plata unor amenzi civile de 50 lei pentru fiecare zi întârziere în executarea obligațiilor ce se vor naște prin hotărâre.
Judecătoria sectorului 2 B prin sentința civilă nr.11066/19.12.2008 a respins acțiunea ca nefondată.
În considerente s-a arătat reclamanta locuiește împreună cu mama sa în camera nr.42/cămin 1, situată în imobilul din B,-A, sector 2, cameră pentru care aceasta achită lunar chiria, fiindu-le eliberate chitanțe doveditoare în acest sens de pârâta
Instanța a reținut faptul că pârâta este proprietara imobilului, ca urmare a divizării vechii societăți proprietare la data de 06.02.2007 și au fost construite în perioada 1973 - 1981 din fondurile sale proprii. În mod evident, ridicarea de construcții cămine de nefamiliști din fondurile proprii ale fostei Întreprinderi B nu s-a făcut decât în scopul ca aceste spații să fie destinate cazării propriilor angajați ai unității, având așadar destinația corespunzătoare noțiunii de locuință de serviciu, astfel cum aceasta a fost modificată.
Nu mai puțin adevărat este faptul că raportat la statutul actual al imobilului în litigiu, care constituie proprietate particulară a unei persoane juridice de drept privat, prin procesul de privatizare, statul a încasat prețul de piață al acestor imobile, astfel că ulterior nu poate deposeda, practic, societățile comerciale privatizate, altminteri s-ar ajunge la situația inadmisibilă ca vânzătorul care și-a încasat prețul să evingă prin propriul său fapt pe cumpărător.
În plus, art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale dispune că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, neputând fi lipsită de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, statul având dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor, etc.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 1064 din 12.10.2009 a anulat ca netimbrat apelul.
În considerentele deciziei s-a reținut că s-a stabilit în sarcina apelantei plata unei taxe de timbru în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 0,45 lei, fiind citată în acest sens la domiciliul ales indicat în cererea de apel.
La termenul de judecată din 12.10.2009 apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, fiind astfel incidente dispozițiile art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta -.
În motivele recursului s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă susținând că a în mod greșit s-a anulat cererea de apel, cererea de apel fiind timbrată cu suma de 24 lei, instanța interpretând greșit art.20 alin.3 din legea nr.146/1996.
Legea nr.146/1996 în art.20 alin.3 prevede posibilitatea anulării unei căi de atac doar în ipoteza în care taxa de timbru nu a fost achitată integral până la termenul de judecată fixat de instanță, iar nu în ipoteza în care nu a făcut dovada plății acesteia.
În continuare, se formulează critici ale sentinței civile nr.11066/19.12.2008 a Judecătoriei sectorului 2 B vizând critici pe fondul cauzei.
În cadrul probei cu acte s-a anexat chitanța pentru încasare seria - nr. - din data de 20.11.2008, reprezentând taxe judiciare de timbru în cuantum de 24 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale menționate, în sensul că prin citație a încunoștințat apelanta despre obligația de plată ce îi revenea în apel, respectiv suma de 12 lei taxă timbru și 0,45 lei timbru judiciar, citând-o la domiciliul ales prin cererea de apel.
La termenul stabilit 12.10.2009 deși legal citată apelanta - reclamantă nu s-a prezentat, nu a formulat nici o cerere prin care să învedereze o imposibilitate de prezentare și nici nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar,în cuantumul stabilit de tribunal.
Pentru a evita sancțiunea instituită de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 nu este îndeajuns ca taxele de timbru să fie plătite de justițiabil, ci este obligatoriu să se dovedească această plată, art.129 Cod procedură civilă instituind în sarcina părților îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Din această perspectivă, achitarea taxei de timbru și dovedirea plății ține de sesizarea legală a instanței.
Referitor la chitanța seria - nr. - din data de 20.11.2008, reprezentând taxe judiciare de timbru în cuantum de 24 lei, depusă în recurs Curtea constată că este achitată la data de 20.11.2008,anterior datei declarării apelului, privește o sumă de 24 lei și nu 12 lei cum s-a dispus de instanță și este achitată în contul Ministerului Economiei și Finanțelor și nu conform art.19 din Legea nr.146/1997.
Potrivit acestor prevederi taxele judiciare de timbru, precum și sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor judecătorești se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul. judiciare de timbru, precum și sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor judecătorești pot fi plătite și prin unități bancare în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale, costurile operațiunilor de transfer fiind în sarcina debitorului taxei.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că plata efectuată prin chitanța seria - nr.- din data de 20.11.2008 nu era destinată Tribunalului București, pentru achitarea taxei de timbru stabilită pentru termenul de la 12.10.2009, necorespunzând cuantumul și fiind achitată cu mult anterior stabilirii obligației de plată.
Astfel fiind în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.1064/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnored.B/
2 ex/24.02.2010
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
