Obligație de a face. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SA, cu sediul în B, Șoseaua- - 180, sector 1, împotriva sentinței civile nr.987 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, Crâng II - Cartier 14,.5 A,.16, județul B, și intimata-pârâtă, cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimatului-reclamant s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, la care s-au anexat extras din Ordinul 125/1990 și o fișă de informare emisă de Agenția pentru Protecția Mediului
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC SA B și B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că perioada 10.07.1990-29.10.2001, cât a lucrat ca operator chimist la CT B, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 10.07.1990 - 01.12.1996 Baa parținut de B, iar în perioada 01.12.1996-29.10.2001 a aparținut de SC SA În toată această perioadă reclamantul a lucrat efectiv la tratarea apei demineralizate și a manipulat substanțe toxice, aceste operațiuni fiind specificate în anexa 2 pct.3 din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat cu Ordinul 125/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională Pentru Protecția.
Reclamantul a solicitat proba cu acte, martori și expertiză tehnică de specialitate.
În sprijinul cererii a depus copie de pe carnetul de muncă seria - nr.- și de pe cartea de identitate.
Pârâta SC Distribuție Muntenia Nord SA, reprezentată de B, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii, deoarece locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în anexa 2 Ordinul 50/1990, depunând în apărare un set de acte în legătură cu meseriile ce se încadrau în grupa a II-a de muncă.
SC România SA, succesoarea în drepturi a SC SA B, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamantului nu i s-a schimbat locul de muncă prin preluarea B de la SC Distribuție Muntenia Nord SA și că nu era necesară o nouă încadrare în grupa a II-a de muncă a acestuia.
În apărare, SC România SA a depus la dosar copie de pe contractul de muncă al reclamantului, nota de constatare nr.311/1999, tabelul nominal cu personalul încadrat în grupele I și a II-a de muncă.
În cauză a fost efectuată o expertiză de către expertul, care concluzionează că în perioada 10.07.1990 - 01.04.2001 reclamantul a lucrat ca operator chimist și și-a desfășurat activitatea în Stația de Tratare a din cadrul B, iar locul său de muncă în acesta perioadă se încadrează în anexa 2 pct.3 (vechi), pct.1 (republicat) la Ordinul 125/1990.
Împotriva raportului de expertiză a formulat obiecțiuni SC România SA.
Prin răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că din foile de prezență nu rezultă că reclamantul a lucrat în fabrică, că nu s-au depus probatorii din care să rezulte că în Stația s-au măsurat noxele și s-ar fi analizat condițiile de muncă ale salariaților, nu s-a prezentat fișa postului și nici nu s-au prezentat rapoarte de producție, tehnologii de fabricație și prescripții tehnice ale echipamentelor.
La solicitarea pârâtei SC România SA a fost audiat martorul G, care în calitate de șef secție a precizat că reclamantul a lucrat în sectorul dedurizare și că în procesul tehnologic se folosea clorura de sodiu, acid clorhidric, hidroxid de sodiu (o sodă caustică mai ) și că locul de muncă al reclamantului nu prezenta noxe și condiții nocive.
Prin sentința civilă nr.987 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții SC România SA și, a constatat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă în unitatea pârâtă, în perioada 10.07.1990 - 01.04.2001, încadrate în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr.50/1990 anexa II pct.1, exercitând meseria de operator chimist în procent de 100% din program.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul, în perioada 10.07.1990 - 01.04.2001, a lucrat ca operator chimist și și-a desfășurat activitatea în Stația de Tratare a din cadrul
În perioada 10.07.1990 - 01.12.1996, Baa parținut de B, actualmente SC Distribuție Muntenia Nord SA, iar în perioada 01.12.1996-29.10.2001 a aparținut de SC SA B, în prezent SC România SA.
Locul de muncă al reclamantului în această perioadă se încadrează în anexa 2 pct.3 (vechi), pct.1 (republicat) din Ordinul nr.125/1990, deoarece a manipulat substanțe toxice, respectiv acid clorhidric și hidroxid de sodiu, așa cum reiese din declarația martorului
Potrivit textului de lege susmenționat, se încadrează în grupa a II-a de muncă încărcarea, descărcarea și manipularea produselor petroliere, a produselor toxice, caustice, corosive, pulverulente sau granulare, cât și a celor electroizolante (alte categorii de personal decât cele prevăzute în Ordinul nr.50/1990, anexa nr.1 poz.59).
Întrucât, potrivit sarcinilor de serviciu, reclamantul a lucrat în locuri de muncă în care se descărcau și manipulau substanțe toxice, caustice și corozive întreg programul de muncă, procentul în care acesta beneficiază de grupa a II-a de muncă este de 100%, conform art.7 din Ordinul nr.50/1990.
Așa fiind, instanța de fond a admis acțiunea și a constatat că în perioada 10.07.1990 - 01.04.2001 reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, care se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr.125/1990 în anexa 2 pct.3 (vechi), pct.1 (republicat).
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta SC ROMÂNIA SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că expertiza efectuată la prima instanță este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost efectuată de un expert contabil și nu de un expert tehnic. De asemenea, declarația martorului audiat la instanța de fond este incompletă, lipsind din cuprinsul său descrierea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu mențiunea că prima instanță a făcut o apreciere justă a probelor administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul, în perioada 10.07.1990 - 01.04.2001 reclamantul a lucrat ca operator chimist și și-a desfășurat activitatea în Stația de Tratare a din cadrul În raport de prevederile metodologice ale Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională Pentru Protecția, activitatea desfășurată de reclamant în acesta perioadă se încadrează în anexa 2 pct.3 (vechi), pct.1 (republicat) la Ordinul nr.125/1990.
Curtea mai reține că, pentru întocmirea raportului de expertiză, expertul desemnat a analizat mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, foile colective de prezență și statele de plată.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, unitatea pârâtă nu a prezentat expertului rapoartele de producție, tehnologiile de fabricație sau prescripțiile tehnice ale echipamentelor din care să rezulte condițiile de muncă și noxele produse, astfel că expertul a avut în vedere numai actele care i-au fost puse la dispoziție, arătate mai sus.
În ceea ce privește critica potrivit căreia declarația martorului audiat la instanța de fond este incompletă, Curtea reține că la termenul la care martorul a fost audiat - 26.10.2009, apărătorul ales al pârâtei a avut posibilitatea să-i pună acestuia toate întrebările pe care le-ar fi considerat necesare, inclusiv cele cu privire la descrierea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, în baza art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC România SA, cu sediul în B, Șoseaua- - 180, sector 1, împotriva sentinței civile nr.987 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, Crâng II - Cartier 14,.5 A,.16, județul B, și intimata-pârâtă, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./02.02.2010
/
.fond nr- Tribunalul Buzău
Jud.fond G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
