Obligație de a face. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.818/A/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul intimat, iar pentru reclamanții recurenți Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică 1 exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentanta reclamanților recurenți.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile, cu consecința admiterii acțiunii, conform motivelor invocate în scris la dosar.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.6317/14.05.2008 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T împotriva pârâtului și a obligat pârâtul la demolarea construcției ilegal executate respectiv o forare, pe domeniul public pentru alimentarea proprie cu apă a apartamentului și aducerea la starea inițială a imobilului, situat în T-,.A,.1, iar în caz contrar autorizează reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a mai fost obligat și la plata sumei de 7,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că, prin Procesul-Verbal de constatare a contravenției nr.8/489 încheiat la 12.02.2004 de către Primăria Municipiului T, petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 10.000.000 lei ROL, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.23 lit.a din Legea nr.50/1991, reținându-se că petentul a executat fără autorizație de construcție în cursul lunii septembrie, octombrie 2003 o forare pentru alimentare proprie cu apă a apartamentului său situat în T-,.A,.1, forare ce este executată pe domeniul public.
Prin același proces verbal s-a dispus intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar în caz contrar desființarea forajului ilegal, până la data de 15.04.2004.
Plângerea formulată de petentul împotriva acestui Proces-Verbal de contravenție a fost respinsă de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr.5537/16.06.2004, în dosar nr.2883/24.02.2004.
Deoarece pârâtul din prezenta acțiune nu a intrat în legalitate, Biroul de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Taî ncheiat Procesul-Verbal de constatare din 27.01.2005, din care rezultă că, pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor Procesului-Verbal de contravenție, referitoare la obținerea autorizației de construire pentru puțul respectiv sau desființarea acestui foraj ilegal.
In conformitate cu prev.art.27 din Legea nr. 50 Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au sesizat instanța de judecată, pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea acestora, iar acțiunea a fost admisă de instanță prin sentința sus-menționată, reținându-se că, pârâtul nu a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din Procesul-Verbal de contravenție, și astfel a fost obligat la demolarea construcției ilegal executate pe domeniul public, respectiv o forare cu apă cu care-și alimenta apartamentul proprietatea sa.
Pârâtul a mai fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
In susținerea căii de atac, apelantul a învederat că autorizația de construire pe care a obținut- se referă numai la lucrările de extindere ale balconului, însă puțul nu a fost forat pe domeniul public al statului, așa cum rezultă din raportul de expertiză anexat cererii de apel, motiv pentru care, solicită schimbarea în tot a sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii reclamanților.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr.818/A/25.11.2008 a admis apelul pârâtului apelant, a schimbat sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, reținând că, din raportul de expertiză tehnică efectuat într-o altă cauză, respectiv în dosarul nr.3526/C/2006 al Tribunalului Timiș rezultă că balconul și puțul forat de reclamant se regăsesc pe numărul topografic 29735 teren aflat în proprietatea comună a locatarilor blocului din-, și nu pe domeniul public.
Tribunalul a reținut totuși că, locatarii blocului în care se află și apartamentul proprietatea apelantului, nu au apelat la procedura reglementată de art.36 din Legea nr.18/1991 și nu au obținut ordinul prefectului de atribuire în proprietate a cotei părți indivize corespunzătoare din terenul aferent blocului din-, înscris în CF 56639 T, context în care, până la proba contrară, terenul se află încă în proprietatea statului.
Tribunalul a apreciat că potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.50 pentru construcțiile ilegale aflate pe domeniul statului, autoritățile aveau posibilitatea de a dispune desființarea lor pe cale administrativă, fără sesizarea instanței de judecată.
Ori, în speța de față, cu încălcarea acestor dispoziții legale, autoritățile locale au procedat la obligarea pârâtului în temeiul art.1075 cod civil la demolarea construcțiilor ilegale, aflate pe domeniul public.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Se arată că în mod greșit tribunalul a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, atâta vreme cât, acțiunea formulată de reclamanți se întemeiază pe prev.art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991 și are ca obiect doar demolarea puțului forat de reclamant pe domeniul public fără autorizație de construcție.
Se mai arată că această lucrare nu este exceptată prin prev.art.11 din Legea nr.50/1991 de a nu fi necesară autorizația de construire.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de tribunal ca fiind temeinică și legală, arătându-se că, a făcut demersurile necesare pentru obținerea autorizației, însă nua obținut autorizație de construcție, iar forarea puțului a fost efectuat în anul 1990 anterior apariției Legii nr.50/1991, și prin urmare, nu este obligat să obțină această autorizație, întrucât actul normativ în baza căruia a fost sancționat este ulterior efectuării acestei forări.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea îl găsește întemeiat și urmează a-l admite, conform celor de mai jos.
Obiectul prezentului de litigiu îl constituie o obligație de a face întemeiat pe art.1075 Cod civil și art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991 referitor la demolarea unei construcții ilegal executate de pârât pe domeniul public, respectiv a unei forări de apă pentru alimentarea proprie a apartamentului proprietatea sa situat la parterul blocului din-.
In mod greșit tribunalul a admis apelul pârâtului și a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, schimbând temeiul juridic al acțiunii din art.27 alin.1 din Legea nr. 50/1991, în art.33 alin.1 din același act normativ.
Conform art.27 alin.1 autoritățile administrației publice locale au posibilitatea să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcție, în cadrul unităților lor administrativ teritoriale, și în funcție de încălcarea prevederilor legale să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală după caz.
Cum tribunalul în mod greșit a soluționat cauza în temeiul unui text de lege ce nu a fost pus în discuția părților și a reținut inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, Curtea apreciază că a fost soluționată cauza fără a fi cercetat fondul și în baza art.312 alin.3 pr.civ. urmează a fi admis recursul reclamanților și a fi trimisă cauza spre rejudecarea pe fond a apelului la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.818/A/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o casează și,
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./25.03.2009
Dact.GK/2 ex./25.03.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Daniela Calai, Maria Petria
