Obligație de a face. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 219
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,--3, județ B, împotriva sentinței civile nr.1102 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-intervenienți în nume propriu, domiciliată în B, str.-.-. -.A,.31, județ B, domiciliat în comuna, sat, județ B și intimații-reclamanți G, domiciliat în B, str.-,.147,.10, județ B, C, domiciliată în comuna, sat, nr.168, județ și, domiciliat în B, str.-,.110,.70, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă C personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă C a depus la dosar întâmpinare.
Intimata-reclamantă C având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă C având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține că în mod corect expertul a concluzionat că a desfășurat activitate 80% din timpul de lucru în grupa I de muncă, biroul său fiind pentru o perioadă de timp chiar în secție și nu în pavilionul central.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la recunoașterea grupei I de muncă, în procent de 100%, în perioada 01.04.1973- 01.06.1999, conform adresei nr.43G/1017/1999.
În motivarea acțiunii reclamantul a relatat că în calitate de tehnician mecano-energetic și-a desfășurat activitatea în locuri ce se încadrează în grupa I și în mod eronat pârâta a dispus încadrarea sa în grupa a II-a de muncă, fără o bază legală, deși adresa mai sus menționată prevede contrariul.
Reclamantul a depus la dosar copie carnetul său de muncă, adresa nr. 43G/1017/1999(filele 4-14).
Prin încheierea de ședință din 01.06.2009, instanța în conformitate cu art. 164 Cod pr.civilă, a dispus conexarea la această cauză a dosarelor nr-, privind pe reclamantul, nr-, privind pe reclamanta C și nr-, privind pe reclamantul, care au solicitat acordarea grupei I de muncă în perioadele indicate în cererile introductive, în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
Totodată, instanța, în conformitate cu art. 50 Cod pr.civilă a admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții și (filele 16-36) care au solicitat de asemenea acordarea grupei I de muncă de la aceeași societate, depunând la dosar copii ale carnetelor lor de muncă.
Reclamanții și intervenienții au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea salarizarea și normarea muncii, probă încuviințată de instanță, lucrarea fiind întocmită de expert (filele 77-81) fiind completată pe baza obiecțiunilor părților(filele 89-90).
Reclamantul Gad epus înscrisuri(filele 53-77).
Ulterior, la data de intervenienții și au formulat cerere de renunțare la judecată(filele 93-94).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1102 pronunțată la 18 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău a luat act de cererile de renunțare la judecată ale intervenienților în nume propriu și ;a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții au desfășurat activități în cadrul societății pârâte ce se încadrează în grupa I de muncă, după cum urmează: G în perioada 01.04.1973- 01.06.1999, în procent de 80%, conform prevederilor Ordinului 279/1995, anexa I, poziția 4 și OM nr.1517 din 3.03.1995, C în perioada 07.08.1974 -01.02.1993, în procent de 80%, conform prevederilor Ordinului 279/1995, anexa I, poziția 4 și OM nr.1517 din 3.03.1995 și, în perioada 30.05.1983-01.09.1990, în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 279/1995, anexa I, poziția 1 și 5 și OM nr.1517 din 3.03.1995.
Totodată prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că potrivit concluziilor raportului de expertiză, reclamantul Gal ucrat în calitate de tehnician mecano-energetic în secțiile de producție împreună cu muncitorii de la cuptoarele topit sticlă și instalații de geam nereflex și conform prevederilor Ordinului 279/1995, anexa I, poziția 4 și OM nr.1517 din 3.03.1995, activitatea desfășurată de acesta în perioada 01.04.1973-01.06.1999 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 80%.
Referitor la reclamantul, expertul a reținut că acesta a lucrat în calitate de tăietor geam, prestând activități de tăiere, sortare și ambalare a geamului și pentru perioada 19.05.1971-01.12.1992, astfel că în mod corect pârâta a dispus încadrarea acestuia în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 279, anexa II, poziția 2 și OM nr.1517/03.03.1995.
Față de reclamanta C, prima instanță a reținut din verificarea fișelor de pontaj că aceasta a lucrat la biroul tehnic producție, dar activitatea efectivă s-a desfășurat în secțiile de producție la cuptoarele de topit sticlă și instalațiile de geam nereflex 80% din timpul efectiv lucrat, astfel încât în perioada 07.08.1974-01.02.1993 aceasta poate beneficia de grupa I de muncă, în procent de 80%, conform Ordinului ne.279/1995, anexa I, poziția 4 și OM nr.1517/03.03.1995.
Cu privire la reclamantul, expertul a reținut că acesta a lucrat la depozitul de materii prime ca primitor distribuitor, activitate ce se încadrează în grupa I de muncă și pentru perioada 30.05.1983-01.09.1990 acesta poate beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 279/1995, anexa I, poziția 5 și OM NR.1517/03.03.1995.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta SC SA Baf ormulat recurs(filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod pr.civ. recurenta-pârâtă a susținut că soluția primei instanțe este greșită deoarece încadrarea tuturor angajaților în grupe de muncă s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 și nr.279/1995 precum și ale contractului colectiv de muncă care stabilește locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, nominalizarea acestora fiind făcută împreună cu sindicatele prin Anexa nr.7 la contractul colectiv de muncă pe anii 2000-2001.
Referindu-se în mod explicit la reclamanții C și, recurenta-pârâtă a susținut că activitatea ambilor a fost recunoscută ca făcând parte din grupa a II a de muncă de comisiile paritare special constituite, iar instanța de judecată a acordat o valoare juridică eronată expertizei efectuate în cauză ale cărei concluzii au anulat în mod practic clauzele contractuale și activitatea comisiei paritare desfășurate în conformitate cu Ordinele nr.50/1990 și nr.279/1995.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii promovate de reclamanții-intimați C și (fila 7).
Cei doi intimați-reclamanți au cerut, prin întâmpinările depuse (filele 8 și 10-11) respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele astfel cum impune art.3041Cod pr.civ. Curtea constată că este nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:
În esență critica recurentei se fundamentează pe susținerea că instanța de fond și-a însușit în mod nejustificat concluziile expertizei contabile care sunt netemeinice și nelegale în privința celor doi intimați-reclamanți.
În realitate administrarea justiției, inclusiv a mijloacelor de probă s-a făcut în conformitate cu dispozițiile procedurale, fiind respectate principiile care guvernează procesul civil, iar soluția este legală și temeinică, fiind justificată în fapt
și în drept prin dovezile administrate și corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză.
Astfel, sub un prim aspect este de reținut că proba cu expertiză a fost solicitată și administrată la cererea reclamanților, societatea pârâtă, deși avea sarcina probei conform art.287 din Codul muncii, lipsind de la toate termenele de judecată între 3 iunie și 4 noiembrie 2009, chiar dacă a fost legal citată și avea obligația de a-și expune apărările prin întâmpinare, potrivit art.115-118 Cod pr.civ.
Sub un alt aspect, expertiza contabilă ordonată în cauză a fost efectuată și la sediul societății SC SA B, unde expertul a consultat pontajele salariaților implicați în dosar și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2000-2001.
Expertiza a fost comunicată pârâtei (fila 83) fără ca aceasta să formuleze obiecțiuni sub aspectul încadrării activității niciunuia dintre reclamanți în grupele I sau II de muncă.
În aceste circumstanțe de fapt, în lipsa oricăror minime mijloace de probă din care să rezulte că mențiunile privind grupele de muncă din carnetele de muncă ale reclamanților corespund cu activitățile și locurile de muncă în care efectiv aceștia au lucrat, fiind dimpotrivă contestate prin cererile de chemare în judecată conexate, în mod corect instanța de fond a valorificat dovezile administrate de reclamanți, cu înscrisuri și expertiză contabilă, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Faptul că recurenta-pârâtă contestă concluziile expertizei direct în calea de atac, în condițiile în care, manifestând dezinteres față de soarta procesului la instanța de fond, nu a formulat obiecțiuni și nu a produs niciun fel de dovezi care să le infirme, nu constituie un motiv suficient pentru a admite recursul, cu atât mai mult cu cât, nici în instanța de control judiciar,aceasta nu a administrat probe care să dovedească susținerile sub care a criticat sentința tribunalului.
Drept consecință, Curtea constatând că recursul nu este fondat, îl va respinge ca atare în conformitate cu art.312 Cod pr.civ. menținând în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr.1102 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,--3, județ B, împotriva sentinței civile nr.1102 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C, domiciliată în comuna, sat, nr.168, județ și, domiciliat în B, str.-,.110,.70, județ B, G, domiciliat în B, str.-,.147,.10, județ B și intimații-intervenienți în nume propriu, domiciliată în B, str.-.-. -.A,.31, județ B, domiciliat în comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
8 ex./11.03.2010
/AF
Trib.B-nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
