Obligație de a face. Decizia 2292/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2292/R/2008
Ședința publică din 21 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr.298/A din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 14, lipsă fiind celelalte părți.
Pentru a da posibilitatea reclamantei recurentei de a se prezenta la dezbateri, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 14, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată și a fost comunicat intimatelor.
La data de 20 noiembrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și 0,30 lei timbru judiciar, aspect față de care la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Curtea, pune în discuția reprezentantei intimate cererea de repunere în termen a recurs, formulată de către reclamanta recurentă.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea cererii de repunere în termen având în vedere că recurenta nu a urmat procedura prevăzută de art.98 pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de repunere în termen având în vedere dispozițiile art.93, 98 și art.103. pr.civ.
Reprezentanta pârâtei intimată invocă tardivitatea recursului în temeiul art.102 alin. 2.pr.civ. și sub acest aspect, solicită admiterea excepției invocate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 12014/6.10.2004 s-a admis în întregime acțiunea reclamantei și s-a respins cererea reconvențională; s-a dispus obligarea pârâților să predea posesia imobilului situat în C-N,- apartamentul nr.22 reclamantei, s-a dispus anularea contractului de închiriere încheiat între pârâta și pârâta și înregistrat la Administrația Financiară Publică jud. C sub nr-; s- dispus evacuarea pârâtei din apartamentul arătat și au fost obligate pârâtele să-i achite reclamantei 2.320.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că între părți s- încheiat o convenție de înstrăinare, care potrivit disp.art.969 civil are putere de lege între părțile contractante și s-a admis acțiunea reclamantei, deoarece părțile au convenit și predarea posesiei imobilului până la data de 22.01.2001. Nu au fost reținute motivele nulitate absolută invocate de pârâtă, în considerarea faptului că părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și nu un contract autentic de vânzare-cumpărare, care să transfere și dreptul de proprietate, motivele de nulitate invocate vizând doar contractul de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr. 229/A/2006 pronunțată în dosarul nr.5854/2005 de către Tribunalul Cluj, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâtele și lele, menținându-se dispozițiile sentinței civile nr. 12014/2004 pronunțată de Judecătoria Cluj -
Prin decizia civilă nr. 2808/R/2006 fost admis recursul declarat de pârâta și casată decizia civilă nr. 229/A/2006 Tribunalului Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 298/A/17 mai 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în rejudecare, au fost admise apelurile declarate de pârâtele și împotriva sentinței civile nr. 12014/13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.7555/2002 pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că, a respins cererea de chemare în judecată extinsă și completată, formulată de reclamanta împotriva pârâtelor, având ca obiect obligația de a face, evacuare, anulare contract de închiriere. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta și s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.01.2001 ce poartă încheierea de legalizare nr.491/15.01.2001 a Notarului public, încheiat între pârâta în calitate de promitent vânzător și reclamanta în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul situat în C-N,-,.22 înscris în CF - C-N sub, nr.top. 363/1/XXII, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 WC, logie, pivniță cu suprafața de 8,40 mp, cu o suprafața utilă de 128,07 mp, cu părțile indivize comune aferente de 5,61/100 parte, teren atribuit în proprietate în cotă de 45/800 parte.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1031,75 lei cu titlul de cheltuieli de judecată iar pârâtei să-i plătească suma de 1023,75 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, în ce privește citarea reclamantei intimate în apel, aceasta a fost citată la domiciliul său aflat în D-, fiind reprezentată la termenele de judecată din data de 8 si 29 martie 2007 de avocat cu delegația aflata la 8 din dosar 5854/2005 a Tribunalului Cluj. Până la declararea recursului împotriva deciziei civile pronunțate în dosarul sus menționat reclamanta intimată a avut și un domiciliu procesual ales la cabinetul avocatului care o reprezenta domiciliu ales indicat și în concluziile scrise aflate la 50-54 din acest dosar. In recurs conform cererii de la 13 din dosar reclamanta intimată a arătat că domiciliul său ales este la o alta adresa respectiv pe-. 1 fără a indica însă și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură așa cum o obliga art. 93 pr.civ. Același domiciliu procesual a fost indicat de către reclamanta intimată și prin cererea depusă pentru termenul de judecată din data de 19.04.2007, dar din nou în această cerere nu indică persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură conform textului de lege sus menționat. Având in vedere aceasta situație si dispozițiile art. 93.pr.civ, tribunalul a apreciat că citarea reclamantei intimate pentru termenele de judecată din prezentul dosar la domiciliul său respectă dispozițiile legale în legatură cu citarea.
Tribunalul reținut că, între părți s-a încheiat inițial la data de 6.12.2000 un contract de împrumut prin care reclamanta dădea pârâtei cu titlu de împrumut suma de 48.346.890 lei până la data de 15.12.2000, scopul împrumutului fiind acela ca pârâta să achite avansul pentru cumpărarea apartamentului situat în C N,-,. 12 în temeiul Legii 112/1995. Așa cum rezultă din depoziția martorului redactor al acestui act, av. cât si din depoziția martorului, anterior încheierii acestui contract de împrumut între părți au început discuțiile privind cumpărarea de către reclamanta a apartamentului sus indicat, apartament care încă nu era cumpărat de la Statul R in temeiul Legii 112/1995 de către pârâta, astfel că înainte de a se materializa între cele două părți un act era necesar ca pârâta să cumpere in temeiul Legii 112/1995 aceste apartament Suma de bani împrumutată nu a fost predată efectiv pârâtei, ci cu ea s-a achitat avansul direct la Consiliul Local al Municipiului C-
In baza aceleiași înțelegeri a părților privind cumpărarea apartamentului de pe-,. 12 de către reclamanta s-a încheiat la data de 15.01.2001 antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care pârâta în calitate de promitent vânzător se obligă față de reclamantă în calitate de promitent cumpărător să vândă termen de 10 ani calculați de la data încheierii actului imobilul sus indicat. Prețul de vânzare-cumpărare stabilit de părți în aceste antecontracte reprezenta în fapt prețul cu care pârâta cumpărase același imobil in baza Legii 112/1995 de la Statul R (preț care este situat cu mult sub valoarea de piață a acestor imobile), vânzarea fiind prevăzută de legiuitor în vederea protejării chiriașilor și urma a fi achitată pe parcursul unei perioade de 15 ani in rate lunare egale, practic in aceleași condiții în care și comparatorii, foști chiriași ai imobilului pot achita diferența de preț către Statul Român.
Din probele administrate, tribunalul a reținut că, intre părți s-a încheiat un veritabil contract de vânzare-cumpărare prin care pârâta vindea reclamantei apartamentul situat in C-N,-. 12 contra unei case în și sumele de 296.600.876 lei si 40 milioane lei, act juridic ce încalcă în mod categoric art. 963.civ si art. 9 din Legea 112/1995 care nu permite înstrăinarea imobilului din speță, timp de 10 ani de la data cumpărării termen care in cauza expira in anul 2011. Incălcarea interdicției sus menționate atrage in mod neechivoc nulitatea absoluta a convenției astfel încheiate.
Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că înțelegerea dintre părți ar putea fi convertită într-un antecontract de vânzare-cumpărare, tribunalul a apreciat că în condițiile prezentei spețe, un asemenea antecontract de vânzare-cumpărare nu poate fi menținut valabil, el fraudând prevederile art. 9 din Legea 112/1995 și având astfel si o cauză ilicită. Astfel, tiparul antecontractului de vânzare-cumpărare cu toate clauzele sale inclusiv prețul si predarea posesiei a fost folosit tocmai pentru a da actului juridic încheiat intre părți aparenta de legalitate raportat la art. 9 din Legea 112/1995 intenția de a eluda aceste prevederi legale fiind neechivoca in cauză.
Totodată s-a reținut că, actul juridic încheiat între părți are o cauză ilicită și imorală și dintr-o altă perspectivă, respectiv aceea că, reclamanta s-a folosit de problemele financiare ale pârâtei, altfel spus de starea de constrângere în care se afla pentru a obține un apartament cu o valoare mare în schimbul unei sume modice.
Astfel din depozițiile martorilor rezultă că familia pârâtei era o familie cu probleme financiare și cu probleme in ceea ce privește consumul de alcool, întrucât în apartament gazul, curentul erau tăiate, iar imobilul era degradat, pârâta având și datorii în ce privește cheltuielile comune si de întreținere. Totodată, familia pârâtei fusese notificată de către Consiliul Local C-N pentru a lămuri situația apartamentului. Pârâta era consumatoare de băuturi alcoolice, iar soțul ei decedase anterior tot datorită consumului de băuturi alcoolice. Reclamanta cunoscut starea materială a familiei pârâtei, și s- folosit de această stare materială precară și de împrejurarea că pârâta era consumatoare de băuturi alcoolice, pentru obține apartamentul închiriat acesteia.
In ce privește casa de la, s-a încheiat într-adevăr un antecontract de vânzare-cumpărare, dar persoanele ce apar ca vânzători ai acestui imobil nu erau proprietari exclusivi asupra acestuia și din probele administrate rezultă că, antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din a fost încheiat doar în scopul de aod etermina de pârâta să părăsească apartamentul din C-N pentru a putea fi vândut mai departe, el nereprezentând o vânzare reală. In ce privește prețul de 130 milioane lei el trebuia achitat de reclamantă.
Tribunalul a reținut că, în mod neechivoc actul încheiat între reclamantă și pârâtă are o cauză ilicită și imorală, fiind și datorită acestei împrejurări lovit de nulitate absolută. Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul în baza art. 9 din Legea 112/1995, art. 948, 963, 966-968,civ corob. cu art. 296.pr.civ a admis apelul declarat de pârâta și a schimbat sentința apelată în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Întrucât actul juridic pe care reclamanta își întemeiază acțiunea principală față de aceeași pârâtă, acțiune prin care se urmărea executarea clauzelor contractuale, nulitatea acestui act duce în mod automat la lipsa unui act juridic prin care pârâta să își fi asumat obligația de a preda posesia (termen folosit si in atecontract )si corelativ la lipsa unui act juridic in temeiul căruia reclamanta sa solicite predarea acestei posesii, evacuarea pârâtei din imobil și anularea contractului de închiriere încheiat de parata in calitatea ei de proprietară. Pe cale de consecință tribunalul a respins cererea de chemare in judecată completată față de pârâta.
In ce privește pârâta, aceasta a fost introdusă în cauză prin extinderea de acțiune de la 58 dosar fond, extindere care cuprinde și o completare de acțiune în sensul anulării contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte. de acțiune are semnificația introducerii in cauză a unui nou pârât față de care se formulează aceleași pretenții. Completarea de acțiune are semnificația formulării unui nou petit. Ca atare, câtă vreme nu se face distincție în petitele acțiunii că anumite petite sunt formulate față de un pârât, iar altele față de alt pârât toate petitele au fost apreciate a fi formulate față de toți pârâții din cauză. Ca atare toate cele trei petite din acțiunea extinsă și completată - predare posesie, evacuare, anulare contract de închiriere - au fost formulate față de ambele pârâte. și completarea de acțiune sunt fundamentate pe același antecontract de vânzare-cumpărare, pentru care tribunalul a constatat nulitatea absolută. In urma anulării acestui antecontract lipsește actul sau faptul juridic in temeiul căruia reclamanta să aibă dreptul, iar pârâtele să aibă obligația de a preda imobilul si de a-l evacua. In ce privește anularea contractului de închiriere prin anularea antecontractului reclamanta nu mai justifică interesul si calitatea procesual activă in a solicita anularea unui act juridic in care nu este parte. Totodată, acest contract este pe deplin valabil câta vreme pârâta este proprietara apartamentului din speță având și atributul folosinței imobilului, iar încheierea contractului de închiriere nu este interzisă de legislația in vigoare nici pentru imobilele ce intră sub incidenta Legii 112/1995. Având in vedere aceste considerente precum si considerentele mai sus expuse tribunalul a admis și apelul declarat de pârâta in temeiul tuturor textelor de lege sus menționate și a schimbat sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecata completată și față de această pârâtă si tototdată așa cum s-a arătat mai sus, respingerii completării de acțiune si față de pârâta finalmente soluția cererii de chemare în judecată completată și extinsă fost cea a respingerii acesteia.
In temeiul art. 298,274.pr.civ tribunalul a obligat reclamanta aflată în culpă procesuala să plătească pârâtei suma de 1031,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate și dovedite cu acte justificative reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorar avocat (fond -153.000 lei taxa de timbru si timbru judiciar, apel - 113.000 lei taxa de timbru si timbru judiciar, 10 milioane lei onorar avocat -10,49 dosar primul apel, 51500 lei taxa de timbru și timbru judiciar în recurs; pentru rejudecarea apelului nu s-au depus acte justificative), iar pârâtei suma de 1023,75 lei cu același titlu de cheltuieli de judecată efectuate și justificate reprezentând de asemenea taxa de timbru, timbru judiciar și onorar avocat (-186.00 lei taxa de timbru si timbru judiciar in apel, 51500 lei taxa de timbru si timbru judiciar in recurs, 10 milioane lei onorar avocat în primul dosar apel 27).
Împotriva acestei decizii formulat recurs reclamanta GREFIER, solicitând repunerea în termenul de recurs pentru următoarele considerente:
Recurenta invocat faptul că în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost reprezentată de avocat până la data de 19.04.2007, când recurenta făcut cunoscut instanței că dorește să-și angajeze un alt apărător. S-a arătat că la data promovării cererii de chemare în judecată, 2 iulie 2002, reclamanta avut un apărător ales din baroul Deva, stabilindu-și domiciliul procesual la adresa- D, jud. H, ce reprezenta sediul profesional al apărătorului din acel moment. Ulterior, odată cu angajarea altui apărător și-a schimbat domiciliul procesual ales la sediul cabinetului apărătorului din acel moment, însă la data de 19.04.2007 a arătat instanței că înțelege să-și angajeze un alt apărător, dar nu a arătat expres că își schimbă domiciliul procesual ales în acea etapă a apelului (str. - Ortodoxe nr.7 apartamentul nr.1 C), și instanța, din proprie inițiativă continuat să comunice actele de procedură la adresa inițială arătată de reclamantă în 2002, adresă care reprezintă sediul profesional al apărătorului de la acea vreme. În acest context, instanța de judecată a rămas în pronunțare la data de 10 mai 2007, s-a amânat pronunțarea pe data de 17 mai 2007, însă aceste aspecte îi erau cunoscute reclamantei deoarece nu mai avea reprezentant legal și nu a mai fost citată la nici unul din termenele de judecată. Pe de altă parte, hotărârea pronunțată de către instanța de apel nu fost comunicată legal la domiciliul procesual ales, situat în C-N,- apartamentul 1, domiciliată în C-N- apartamentul 22 jud. C, astfel încât nu luat act de conținutul acestei hotărâri decât după nenumărate încercări, în contextul în care reclamanta locuiește în altă localitate în jud.
Se mai arată că reclamanta intrat în posesia deciziei pronunțate în apel dosar în data de 5.08.2008 și în acest context, a solicitat admiterea cererii de repunere în termen.
Reclamanta solicitat după repunerea în termen judecarea recursului, admiterea acestuia, cu consecința modificării deciziei pronunțate în apel și păstrării hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia pronunțată în apel s- făcut cu greșita apreciere a probațiunii administrate și dispozițiilor legale incidente.
Instanța de apel nu înțeles adevăratele raporturi juridice dintre părțile contractante și în acest context, s-a ajuns la o apreciere eronată a acțiunii, pronunțându-se o hotărâre judecătorească fără temei legal. Contractul încheiat între reclamantă și pârâta în 15.01.2001 este o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, care are obiect o obligație de a face și nu de a da.
Părțile de comun acord au stabilit modalitatea în care se va derula executarea contractului, cum va fi predată posesia imobilului până cel târziu la data de 22.01.2001.
Pârâta a refuzat cu rea credință predarea imobilului în condițiile în care reclamanta a achitat ratele stabilite către Consiliul local până în martie 2003, mai mult reclamanta depunând diligențe pentru a-i cumpăra pârâtei un imobil unde să se mute, respectiv imobilul din.
Pârâta manifestat o totală rea-credință prin faptul că încheiat cu o terță persoană, pârâta, un contract de închiriere cu privire la imobilul în litigiu pentru un termen de 2 ani cu plata anticipată a chiriei.
Prin urmare, recurenta apreciază greșită interpretarea dată de instanța de apel convenției din 15.01.2001, acest act fiind o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiată de un notar public și care primit număr de legalizare a semnăturii și nu de autentificare a actului.
Recurenta învederat instanței că în prezenta cauză nu sunt operante nici nulitatea absolută și nici simulația, câtă vreme prin actele succesive încheiate, părțile au explicat adevăratul raport juridic dintre ele.
S-a invocat practica judiciară în materie, care a statuat în unanimitate faptul că aceste convenții, care au ca obiect obligația de face sunt valabile și nu sunt încheiate cu încălcarea disp.art.9 din Legea nr. 112/1995.
Reprezentanta pârâtei a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere că recurenta nu urmat procedura prev.de art.98 Cod proc.civ. și invocat tardivitatea recursului, în temeiul art.102 alin.2 Cod proc.civ.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs, curtea constată că aceasta este nefondată, și în consecință a respins cererea de repunere în termenul de formulare a recursului pentru următoarele considerente:
În dosarul nr.7555/2002 reclamanta arătat că are domiciliul în D,- jud. H (2), astfel încât susținerea acesteia din cererea de repunere în termenul de recurs, potrivit căreia, această adresă reprezintă domiciliul procesual al apărătorului ales din Baroul Deva, nu poate fi primită, întrucât nu este menționat în acțiunea cu care reclamanta investit instanța că domiciliul arătat în acțiune ar fi domiciliul ales al reclamantei.
Într-adevăr, pe parcursul judecării cauzei reclamanta a avut mai mulți apărători și a avut domiciliul ales în C-N, str. - nr.36, apartamentul 53 ( 50 dosar nr.5854/2005 al Tribunalului Cluj ); în C-N,-, apartamentul nr.1 (13 dosar nr- al Curții de Apel Cluj ).
În rejudecarea apelului, reclamanta fost citată la domiciliul indicat în acțiune, respectiv D,- (3 dosar -), aceasta nu s- prezentat, însă pentru acel termen, 8 martie 2007 s-a prezentat pentru intimată doamna avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Prin scriptul înregistrat în data de 19.04.2007 reclamanta și-a menționat domiciliul în C-N,- apartamentul 1, însă arată că dorește să-și angajeze un alt apărător și solicită un termen în acest sens.
Este de remarcat că deși reclamanta și-a ales domiciliul procesuale pe str. - Ortodoxe nr.7 apartamentul 1, aceasta nu a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, ori în cazul în care partea care își alege domiciliul nu indică și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea actelor de procedură se va face la domiciliul părții, potrivit disp.art.93 Cod proc.civ.
După scriptul înregistrat în 19.04.2007, curtea constată că în mod legal reclamanta fost citată în D,-, adresă indicată de reclamantă ca fiind domiciliul acesteia în acțiunea cu care investit instanța și la această adresă i s- și comunicat decizia pronunțată în apel (78).
Prin urmare, comunicarea citației și a hotărârii pronunțate în apel s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.85 și 93 Cod proc.civ. astfel încât nu se justifică repunerea în termenul de recurs.
Raportat la considerentele mai sus reținute, curtea apreciază că este nefondată cererea de repunere în termenul de recurs și având în vedere disp.art.93 Cod proc.civ. va fi respinsă această cerere.
Prin urmare, în temeiul art.301 Cod proc.civ. curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 298/A/ din 17.05.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta .
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 298/A/ din 17.05.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/02.12.2008
Jud.apel:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
