Obligație de a face. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 24

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Stela Popa

JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 05 ianuarie 2009 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de pârâta PRIMĂRIA MUN.C împotriva deciziei civile nr.443 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea civila înregistrată la 19,10,2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiul C solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să prelungească contractul de închiriere nr. 823/01.10.1989.

În fapt a motivat ca la data de 01,10,1989 a încheiat cu pârâta contractul de închiriere înregistrat sub nr.823 prin care a închiriat de la aceasta un apartament cu 2 camere și anexe, pe o perioadă nedeterminată.

A mai arătat că la data de 04.7.2007 a primit o notificare prin care i se aducea la cunoștință că are un debit de 293,41 lei reprezentând chirie neachitată și întrucât pârâta a refuzat încasarea sumei, contestând titlul locativ al reclamantului, i- trimis suma datorată prin mandat poștal și a promovat acțiunea de față.

La data de 08.11.2007 pârâta a formulat întimpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că in urma încetării activității SC SA C, ca urmare a intrării în faliment, contractele de închiriere încheiate cu aceasta societate au încetat urmând ca locatarii să încheie noi contracte cu Primăria în calitate de locator și deși au afișat un anunț reclamantul nu s-a prezentat la pârâtă și a ocupat în continuare apartamentul,ulterior acceptând evacuarea.

Prin sentința civilă nr.2108 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul nu s-a prezentat la Primărie în vederea încheierii unui nou contract de închiriere, a continuat să ocupe apartamentul fără titlu si nu a achitat chiria înregistrând restanță la chirie și pentru serviciile prestate.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul instanța caracterizând calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr.443 din 12 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis apelul reclamantului, a schimbat sentința, iar pe fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contract de închiriere pentru un apartament situat în C, str.1 - 1918, -.3.

A obligat pârâta la 10 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Instanța de apel a caracterizat acțiunea, în raport de scopul urmărit de reclamant, ca fiind în obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere și nu la prelungirea contractului.

Pe fond a motivat că prima instanță a reținut greșit situația de fapt, respectiv că au încetat raporturile de locațiune odată cu încetarea activității SC și că reclamantul a fost înștiințat de către pârâtă pentru încheierea unui nou contract, întrucât locațiunea a continuat, reclamantul achitând chiria față de pârâtă conform solicitărilor acesteia, iar înștiințare colectivă a locatarilor în vederea încheierii unor noi contracte cu pârâta s-a apreciat ca insuficientă pentru a se putea reține refuzul reclamantului de a încheia contractul.

A mai motivat instanța că încheierea de către reclamant a contractelor de furnizare ori de prestare servicii publice pentru apartamentul în litigiu confirmă tacita relocațiune iar evacuarea acestuia din locuință a fost una abuzivă, nelegală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Municipiului C, solicitând modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței.

Prin motivele formulate a susținut că există o contradicție între dispozitivul deciziei, prin care instanța a obligat-o la încheierea contractului de închiriere cu reclamantul și considerentele deciziei care rețin tacita relocațiune ce presupune existența unui contract.

A invocat recurenta pârâtă și încălcarea principiului liberalității contractuale, argumentând că nu are nici o culpă în încetarea vechiului contract și că nu s-a dovedit caracterul abuziv al evacuării, în realitate, reclamantul acceptând eliberarea locuinței.

Recursul este nefondat.

Soluția pronunțată prin decizia atacată cu recurs nu este în contradicție cu considerentele deciziei.

Instanța de apel a reținut că prin încetarea activității SC C - administrarea fondului locativ din care face parte locuința în litigiu - a revenit pârâtei, ca succesoare a vechiului locator, chiar aceasta solicitând reclamantului să-și execute obligațiile de plată a chiriei decurgând din contract - către pârâtă.

A mai argumentat instanța că reclamantul este îndreptățit la prelungirea locațiunii, dar cum a intervenit o schimbare a locatorului - se impune obligarea pârâtei nu la menținerea locațiunii ci la încheierea unui nou contract, raționament corect, neafectat de contradicții.

Prin soluția pronunțată în apel nu se încalcă principiul libertății contractuale.

În speță, nu se impune probarea vinovăției pârâtei în încetarea vechiului contract pentru a se justifica obligarea acesteia la încheierea unui nou contract, ci doar să se rețină că nu a intervenit o încetare a locațiunii.

Locuința în discuție aparține statului.

În cazul acestor locuințe, legiuitorul, pentru a asigura locatarului stabilitatea dreptului de folosință,intervenit prin prorogări legale, prelungind efectele unor contracte de închiriere existente, în măsura în care chiriașul nu a pierdut dreptul de folosință din alte cauze decât expirarea termenului.

Astfel de prorogări legale s-au prevăzut prin Lg.17/1994 - OUG 40/1999.

În cauză nu a intervenit o reziliere a contractului de închiriere încheiat de reclamant cu fostul C în 1989, evacuarea acestuia din locuința de către pârâtă fiind una nelegală, întrucât nu s-a dispus prin hotărâre judecătorească irevocabilă, conform dispoz.art. 25 din Lg.-.

Prelungirea prin lege a contractelor de închiriere nu contravine dispozițiilor constituționale - jurisprudența Curții Constituționale fiind constată în acest sens (deciziile 30/1994, 41/1995, 191/1995).

Prin urmare, soluția pronunțată în apel este legală și neexistând temeiuri de modificare sau de casare a deciziei - urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta pârâta PRIMĂRIA MUN.C împotriva deciziei civile nr.443 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

21.01.2009

Red.jud.-

Tehn.MC/2 ex.

Președinte:Stela Popa
Judecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Craiova