Obligație de a face. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 241
Ședința din Camera de Consiliu din data de 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 16 Ianuarie 2008, privind recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.32/16.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 Ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea apărătorului recurentei reclamante avocat -, de a se amâna pronunțarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art.146 coroborat cu art.156 alin.2 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei, inițial la data de 23 Ianuarie 2008 și ulterior, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. la 30 Ianuarie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.32/16.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea precizată de reclamanta domiciliată în C, B, - 24, 1, 2 împotriva pârâtei SC SA cu sediul în Colibași, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
In conformitate cu disp.art 52 alin 1 codul muncii, "contractul colectiv de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului .in cazul in care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, sau acesta a fost trimis in judecată, pentru fapte penale incompatibile cu funcția detinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. "
Textul de lege a făcut obiectul controlului de constituționalitate iar Curtea Constituțională a observat " in primul rând, că luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției si nevinovăției angajatului ci nici asupra răspunderii sale penale,acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră in sfera de activitate a organelor judiciare. Angajatorul poate doar să formuleze plângere penală împotriva salariatului, dacă deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte penale incompatibile cu funcția deținută, solicitând autorităților competente soluționarea cazului. In această situație, s-au atunci când ia cunoștiintă despre trimiterea in judecată a angajatului pentru săvârșirea unei fapte de aceeași natură poate lua măsura suspendării.Măsura suspendării durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești având așadar un caracter provizoriu (decizia nr 24/2003).
In plus, Curtea Constituțională a reținut că și in situația in care fapta pentru care s-a formulat plângere penală ori s-a dispus trimiterea in judecată nu va atrage răspunderea penală, aceasta poate constitui abatere disciplinară care poate oferi temeiul desfacerii contractului individual de muncă, drept sancțiune disciplinară.
In aceste condiții, instituția suspendării contractului individual de muncă reprezintă de o potrivă și măsură de protecție a angajatului al cărui contract individual nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Conform art 52 alin 2 din codul muncii, dacă se va constata nevinovăția salariatul iși reia activitatea avută anterior și i se va plăti despăgubirea prevăzută de lege.
Existenta sau inexistenta vinovăției penale nu poate fi constatată de către instanța investită cu judecarea conflictului de drepturi și de către organele judiciare sau autoritățile competente dar lipsa vinovăției penale,deci de o anumită gravitate apreciată după regulile dreptului penal, nu este de natură să înlăture orice formă de vinovăție și, implicit, răspunderea salariatului pentru fapte culpabile in muncă sau in legătură cu munca sa.
Fată de această situație in drept tribunalul a constatat că suspendarea contractului individual de muncă, pe împrejurarea unei plângeri penale formulate de angajator împotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută se constituie intr-o măsură legală.Este motivul pentru care cererea privind anularea deciziei de suspendare cu consecința reintegrării și a obținerii despăgubiri prevăzută de lege va fi respinsă.
Si celelalte cereri formulate au fost respinse ca nefondate.
Instanța constatat că salariata a refuzat să-și exprime consimțământul fată de modificarea salarială propusă de angajator, astfel că drepturile salariale pe care aceasta le apreciază ca fiind " restante " nu își au acoperire intr-un " instrumentam " care să consemneze voința pârtilor( " mutuum consensus ").
Or, drepturile salariatei ca element al contractului individual de muncă au caracter convențional, negociat. In măsura in care salariul ca element esențial al contractului individual de muncă nu este rezultatul unui acord de voință se pune problema existentei sau inexistentei a însuși raportului juridic de muncă dovedit prin contract.
Tribunalul a constatat că raporturile de muncă s-au derulat in baza unui contract individual ce și-a produs efecte și nu a fost contestat. Litigiul a apărut atunci când,prin act adițional s-a pus problema modificării unor prevederi ale contractului individual de muncă.
Contestatoarea nu a făcut dovada efectivă a unor ore suplimentare lucrate.Dimpotrivă, angajatorul a arătat ( iar salariata nu a făcut dovada contrară ) că în anul 2005, aceasta a lucrat efectiv numai 1444 de ore, restul fiind in concediu medical sau in învoire.
cunoaște sau ar trebui să cunoască faptul că drepturile salariale se acordă numai ca o contraprestație a muncii depuse și, temporal, intui se prestează munca apoi se acordă drepturile salariale cuvenite.
Unitatea intimată,in mod judicios, a raportat activitatea desfășurată de salariată la timpul de muncă integral pe unitate,stabilind pentru aceasta un raport de 0,7 din întinderea drepturilor integrale cuvenite unui salariat.
In cursul procesului reclamanta și-a precizat cererea introductivă de mai multe ori, iar alteori, a învederat fapte și împrejurări care nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
Astfel, multe dintre cele 133 întrebări formulate ca interogatorul luat angajatorului privesc fapte de management pe care instanța nu este abilitată să le cenzureze iar altele nu se referă la fapte personale așa cum sunt cerute de dispozițiile legale in materia probelor prin interogatoriu.
Atitudinea șicanatorie, in discordantă cu disp.art 8 din codul muncii, pe care o manifestă reclamanta și prin maniera in care își motivează refuzul de a semna o decizie de sancționare( fila 261 ) și din atitudinea pe care o are fată de șeful direct (fila 255) ignorând și dispozițiile legale in conform cu care salariatul se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator (art. 10 din lege ) dar și prevederile regulamentului de ordine interioară și ale contractului colectiv de muncă ce se constituie un izvor de drept, este de natură să justifice luarea unei măsuri împotriva salariatei. Această conduită s-a dezvoltat in forma unor acte sau fapte pe care angajatorul le apreciază ca fiind de natură penală și pentru care se adresează organelor prevăzute de lege.
Asupra existentei faptei ca faptă penală ce a dus la măsura suspendării contractului individual de muncă se vor pronunța organele abilitate iar hotărârea acestora va produce efecte și in planul relațiilor de muncă.
Tribunalul constatat, totuși, că măsura interzicerii accesului la mijloacele de comunicare prin mesageria electronică rămâne numai la latitudine angajatorului și nici o autoritate nu poate obliga să-și pericliteze afacerea printr-un acces nelimitat și necondiționat in propriilor baze de date.
Este motivul pentru care și cererea promovată de contestatoare prin care s- solicitat repunerea in drepturile anterioare ( acces la mijloacele de comunicare, a parolei electronice ) a fost respins.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică arătând că în cauză sunt incidente dispoz. art. 304 pct.9 și art.3041pr.civilă.
Se invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, rezumându-se la o motivare sumară și fără aține cont de probele administrate, precum și de susținerile recurentei-reclamante.
Deși a solicitat anularea dec. 755/ 17.04.2006 privind încadrarea greșită în ocupația de șef de proiect în loc de șef de departament, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și și-a însușit punctul de vedere exprimat de către pârâtă, deși a făcut dovada că pârâta nu a respectat încadrarea în postul pe care l-a obținut în urma a 3 interviuri.
Nu s-a reținut culpa pârâtei, în sensul că nu a trecut în carbetul dem uncă mențiunile privind deciziile de definitivare de post la sfârșitul perioadei de probă, salariile de bază aferente posturilor ocupate și nici suspendarea din funcție.
A făcut dovada că la sfârșitul perioadei de probă rezultatele obținute au corespuns exigențelor postului însă nu i s-a permis negocierea salariului de bază, astfel că salariul de bază a rămas la nivelul postului de inginer deținut în anul 2004.
În mod greșit nu s-a admis cererea privind plata orelor suplimentare, instanța reținând în mod nejustificat faptul că nu a efectuat un asemenea program, invocându-se inexistența unor note de chemare, deși a dovedit că intervalul 2002-2003 fost plătită pentru orele suplimentare efectuate, fără a exista note de chemare. Dovada efectuării orelor suplimentare a constituit-o accesarea sistemului informatic după programul normal de lucru, respectiv după ore 15.00 și, deși a cerut instanței de fond să se depună raportul de acces în sistemul de securitate al întreprinderii, proba deși utilă i-a fost respinsă.
Se critică și respingerea capătului de cerere de plată a indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii pe anul 2005, iar motivarea instanței de fond este eronată, cu referire la anul 2006, deoarece a solicitat aceste drepturi cu referire la anul 2005.
Ultima critică are în vedere respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei de suspendare a, instanța neținând cont de motivele de nelegalitate prin care a arătat că măsura este nelegală, nefiind incidente în cauză dispoz. art. 52 al.1 din, deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 24/9/I/2007, plângerea penală formulată de pârâtă la DIICOT Aaf ost înregistrată la data de 18 sept. 2006.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta-reclamantă a depus notă însoțite de un set de înscrisuri( fila 35-68), iar la data de 15 iunie 2007 depus un borderou cu acte și răspuns la întâmpinare, precum și un alt borderou cu acte ( filele 107,130).
Recurenta-reclamantă a depus adresa din 07 mai 2007 și rezoluția din 28 martie 2007 emisă de DIICOT- Biroul Teritorial Argeș.
Avându-se în vedere faptul că în dosarul de fond la fila 139 există depusă plângerea penală formulată de intimata-pârâtă împotriva reclamantei datată 13.09.2006 și precizare la plângerea penală, fila 140, Curtea din oficiu prin Încheierea de ședință din 14.11.2007 a solicitat de la DIICOT Biroul Teritorial Argeș copia plângerii penale formulată de intimata-pârâtă SC, cu primirea procurorului de serviciu, precum și data când a fost depusă plângerea și mențiunile făcute pe aceasta la data primirii, data concretă a înregistrării cu precizarea în care Registrul de evidență a fost înregistrată această plângere.
Prin adresa 106/D/P/2006 la 17 dec. 2007 Biroul Teritorial Argeș DIICOT s-a precizat că, copia plângerii penale formulată de SC SA nu poate fi înaintată, întrucât dosarul cauzei urmează să intre pe rolul Tribunalului Argeș pentru a fi soluționate recursurile declarate în cauză împotriva sentinței penale 2565/22 oct. 2007 în dosar nr- al Judecătoriei Pitești.
Cu referire la celelalte informații solicitate s-a precizat că în data de 15.09.2006 ( vineri) în registrul de audiență la nr. 12/2006 a fost reținută o primă sesizare a persoanei vătămate, iar în data de 18.09.2006 a fost înregistrată la nr. 13/2006 în același registru de audiență o nouă sesizate care reprezenta o completare a sesizării anterioare, acte care au generat formarea dosarului penal nr.106/D/P/2006 din 18.09.2006, cauza fiind înregistrată în registrul penal al Biroului Teritorial Argeș -DIICOT.
Recursul este fondat pentru considerentele următoare:
La data de 22.09.2006 reclamanta a chemat în judecată aceeași pârâtă ( dosar 2086/CM/2006) solicitând obligarea la plata drepturilor salariale restante pentru perioada 01.07.2006 și până în prezent, obligarea la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 21.03.2006-12.09.2006, plata corectă a indemnizațiilor de participare la rezultat din anul 2005, anularea deciziei nr.1730/15.09.2006 prin care i-a fost suspendat, repunerea în drepturile anterioare cu privire la valabilitatea postului, accesul la mijloacele de comunicare prin mesagerie electronică la modificarea parolei electronice.
Prin acțiunea formulată la 29.09.2006, dosar 2171/CM/2006, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC Pitești pentru a fi obligată pârâta solicitând anularea deciziei 1730/15.09.2006 prin care i-a fost suspendat, plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării și repunerea în drepturile anterioare, iar prin precizarea la acțiune ( fila 5,dosar 2171/CM/2006) aceeași reclamantă a solicitat anularea dec. 1730/15.09.2006, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării și repunerea în drepturile legal cuvenite, anularea dec. 755/17.04.2006 de încadrare în ocupația de șef de proiect în șef de departament, plata de daune morale în sumă de 100.000 EUR.
Prin Încheierea din 07.11.2006, dosar 2171/2006 s-a dispus conexarea dosarului 2171/CM/2006 la dosarul 2086/CM/2006.
Curtea apreciază, cu referire la motivul de recurs privind anularea deciziei 1730/15.09.2006 că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoz. art.52 al. 1 din.
Analizând atât rezoluția DIICOT din 28 martie din 2007 cât și adresa aceleiași unități DIICOT se constată că, în data de 15.09.2006 ( vineri ) a fost reținută o primă sesizare, iar în data de 18.09.2006 ( luni) a fost reținută o nouă sesizare care reprezenta o completare a sesizării anterioare.
Potrivit rezoluției din 28.03.2007, care este un act oficial al DIICOT Biroul teritorial Pitești, rezultă că la data de 18.09.2006 reprezentanții legali ai SC SA au formulat o plângere penală împotriva făptuitoarei, dată șa care s-a și format dosarul 106/D/P/2006.
În rezoluția din 04 mai 2007 s-a reținut,la fel, că la data de 18.04. 2007 persoana vătămată SC SA prin reprezentantul său legal a formulat plângere împotriva rezoluției 106/D/P/28 martie 2007.
Dacă ar fi exista o plângere penală, în sensul prevăzut de legea penală nimic nu ar fi împiedicat unitatea de Parchet să o înregistreze în data de 15.09.2006, așa cum susține intimata.
Având în vedere aceste considerente, instanța găsește întemeiat motivul de recurs privind anularea deciziei 1730/15.09.2006.
Celelalte critici invocate de recurentă sunt neîntemeiate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit deciziei nr.755/17.04.2006 și a carnetului de muncă al recurentei-reclamante, începând cu data de 17.04.2006, aceasta a beneficiat de încadrarea de șef proiect pe o perioadă de probă de 3 luni și a ocupat funcția de șef proiect.
Potrivit nomenclatorului privind ocupațiile utilizate și care reprezintă Anexa 3 la CCM/2005 nu există nici o diferență de salariu, cele 2 ocupații atât șef proiect cât și analist preț revenire se află în interval de salariu - Familie profesională 7XX personal.
Astfel că, critica privind plata diferenței de salariu dintre funcția de șef proiect 90 și aceea de analist serie X 41 în perioada 01.07.2006-18.09.2006 este nefondată, deoarece nu există acordul angajatorului la expirarea celor 3 luni de probă.
Cu referire la prestarea de ore suplimentare, în mod legal instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispoz. CCM 2005, în sensul că prestarea de ore suplimentare poate avea loc doar pe baza unei note de chemare întocmite de șeful direct, aprobate de directorul executiv ala ctivității și consimțământul salariatului, iar accesul pe poarta unității nu face dovada prestării orelor suplimentare.
Contractul colectiv de muncă reglementează acordarea indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii precizând că se distribuie o masă salarială echivalentă a 2,8% din rezultatul net al anului anterior( art.73 lit.b din CCM).
Această indemnizație a fost acordată în cotă lunară și raportat în funcție de contribuția efectivă a salariatului, astfel că recurenta în anul 2005 lucrat efectiv 1444 ore în loc de 2056 ore, diferența de 612 ore fiind 44 ore de învoire și 568 ore concedii medicale, iar indemnizația primită a fost conformă cu timpul efectiv lucrat de aceasta.
Găsindu-se întemeiat primul motiv de recurs, urmează ca în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă rap. la art. 304 pct.9 pr.civilă a se admite recursul, a se modifica în parte sentința în sensul că se admite în parte contestația, se va anula dec. 1730/15.09.2006, se va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior suspendării și va fi obligată intimata-pârâtă la plata drepturilor bănești cuvenite pe toată perioada suspendării până la reintegrarea efectivă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la celelalte capete de cerere.
Va fi obligată intimata către recurenta-reclamantă la 1642,50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.32/16.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte contestația.
Anulează decizia nr.1730/15.09.2006; Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior suspendării.
Obligă intimata către reclamantă la plata drepturilor bănești cuvenite pe toată perioada suspendării până la reintegrarea efectivă, reactualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la celelalte capete de cerere.
Obligă intimata SC SA către recurenta la 1642,50 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/18.02.2008
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
