Obligație de a face. Decizia 241/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2450/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 241
Ședința publică din 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul pârât Consiliul Județean I, precum și de recurenta chemată în garanție Primăria Comunei, împotriva deciziei civile nr. 887 din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Internațional
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă, la prima strigare a cauzei pe lista pricinilor propuse pentru amânare fără discuții, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentului pârât Consiliul Județean I, în baza delegației aflată la dosar și avocatul pentru intimata reclamantă Internațional, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și lipsește recurenta chemată în garanție Primăria Comunei.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurenta chemată în garanție Primăria Comunei a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită a i se comunica motivele de recurs formulate de pârâtul Consiliul Județean
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii formulate de către recurenta chemată în garanție Primăria Comunei, având în vedere calitatea procesuală a acestei părți, precum și faptul că intimata intenționează să invoce excepția nulității recursurilor.
În urma deliberării, Curtea respinge cererea recurentei chemate în garanție, privind comunicarea motivelor de recurs formulate de recurentul pârât, având în vedere că partea trebuia să formuleze o atare solicitare la primul termen de judecată și lasă dosarul la ordine, ținând seama și de susținerile avocatului intimatei.
La reluarea pricinii, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentului pârât Consiliul Județean I, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al recurentei chemate în garanție Primăria, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocatul pentru intimata reclamantă Internațional
Avocatul intimatei reclamante depune la dosar o notă prin care invocă excepția nulității recursurilor pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de nelegalitate prevăzute la art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Apreciază că indicarea unor texte de lege în cuprinsul motivelor de recurs s-a făcut pur formal, întrucât dezvoltarea criticilor nu face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Or, potrivit art. 3021din Codul d e procedură civilă, indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestora este prevăzută obligatoriu, sub sancțiunea nulității.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, precum și a excepției nulității, invocate de intimata reclamantă, prin apărător.
Reprezentantul recurentului pârât Consiliul Județean I solicită respingerea excepției, precizând că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul recurentei chemate în garanție Primăria Comunei, solicită, la rândul său, respingerea excepției invocate de către intimata reclamantă, arătând că motivele pe care le-a formulat se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris la dosar.
Avocatul intimatei reclamante Internațional solicită, în primul rând, admiterea excepției nulității recursurilor.
Susține că pârâtul Consiliul Județean I nu a făcut altceva decât să reia, prin motivele de recurs, apărările formulate în fond și în apel, criticile vizând sentința pronunțată de prima instanță.
În motive nu se regăsesc aspecte referitoare la decizia din apel, problema situării imobilului în intravilan sau în extravilan fiind lipsită de relevanță în prezenta cale de atac.
În subsidiar, solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.
Solicită și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin factura în cuantum de 16.601,60 lei, reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.03.2008 Și înregistrată sub nr-, reclamanta - " INTERNATIONAL " SRL a chemat în judecată Consiliul Județean I pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la ridicarea canalului colector edificat de acesta pe terenul proprietatea reclamantei situat în Comuna,--16, județul I, teren în suprafață totală de 8670 mp. precum și la acordarea de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.
La termenul de judecată din data de16.04.2008, Consiliul Județean Iaf ormulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Comunei, iar la aceeași dată, instanța a dispus introducerea în cauză a Primăriei în calitate de chemat în garanție.
La data de 14.05.2008 Primăria Comunei a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanție a numiților, cu motivarea că aceștia erau singurele persoane îndreptățite să facă verificări și să dea dovadă de diligențe la eliberarea unor acte oficiale.
Cererea de chemare în garanție a fost precizată la data de 14.05.2008 când pârâtul a arătat că în temeiul dispozițiilor art.60 din Codul d e procedură civilă solicită instanței ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea formulată de reclamantă, să fie obligată Primăria comunei să o despăgubească cu suma la care va fi obligată și cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.232 din 21.01.2009, Judecătoria Bufteaa respins acțiunea principală formulată de reclamantă precum și cererea reclamantei de acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și ca lipsită de obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Prin aceeași sentință, a fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de chemata în garanție Primăria comunei, în contradictoriu cu, și s-a dispus formarea unui dosar nou cu termen de judecată la data de 18.02.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a devenit proprietara imobilului teren în suprafață de 8670 mp. situat în,--16, A 183 - 186, județul I, prin cumpărare conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2392/22.04.1994 teren extravilan arabil, teren introdus în intravilanul localității prin aprobat de Consiliul Local, iar ca urmare a unei cereri formulată de reclamantă, prin certificatul de urbanism, Primăria comunei a comunicat că terenul din litigiu, având ca regim economic - folosința agricolă, iar ca folosință propusă - curți construcții, este tranzitat de canalul colector B -, și că s-a dispus ca pe toată lungimea canalului să se respecte o zonă de protecție de 10 metri liniari față de axul canalului, unde este interzisă construirea.
Instanța a reținut apărarea pârâtului Consiliul Județean I potrivit căreia situația juridică a terenurilor pe care s-a edificat canalul colector a fost verificată, prin adresa nr.427/04.02.1999 Primăria comunei, precizând că traseul canalului colector se afla pe domeniul public și prin incinta Centrului Național de Cultură.
De asemenea, s-a mai reținut din coroborarea ansamblului probator că executarea sistemului de canalizare - canal colector ape uzate B - B, tronson județul I - a fost autorizată conform certificatului de urbanism nr.405/1996, a fost obținută autorizație de construire nr.38/1999, iar prin autorizația nr.62/2004 s-a obținut acordul pentru continuarea lucrărilor la canalul colector, lucrări care au fost finalizate în 2005 în localitatea și în anul 2007 în localitatea
Din constatările cuprinse în raportul de expertiză s-a reținut că a fost identificat traseul proiectat al canalului colector între CV 112 și CV 107, tronson 7, încă de la momentul proiectării investiției în anul 1996, acesta a fost avizat să traverseze terenul proprietatea reclamantei de la nord la sud, neexistând nici o dovadă în sensul că s-a solicitat de către autorități acordul reclamantei, în calitate de proprietară a terenului cu privire la amplasarea sistemului de canalizare pe terenul său.
În condițiile în care i s-a impus prin certificatul de urbanism nr.3/2007 reclamantei, proprietara terenului de 8670 mp. ca pe toată lungimea canalului aflat pe terenul său să respecte o zonă de protecție de 10 metri liniari față de axul canalului, unde este interzisă construirea, această situație nu poate justifica desființarea sistemului de canalizare, ci dă dreptul reclamantei în temeiul dispozițiilor art.41 alin.5 din Constituție, art.3 din Legea nr.213/1998, art.11 din Legea nr.213/1998 și art.136 alin.4 din Constituție, de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Prin dezafectarea sistemului de canalizare, reclamanta, în calitate de proprietară a terenului pe care intenționează să edifice construcții, va fi direct prejudiciată, alături de populația localității, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, aparținând domeniului public.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.887 A din 26.06.2009, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, consecință a admiterii apelului declarat de reclamantă, în sensul că, a admis în parte cererea acesteia și a obligat pârâtul Consiliul Județean I, la ridicarea canalului colector aflat pe terenul reclamantei, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1212,45 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în apel, sentința fiind desființată în privința soluționării cererii de chemare în garanție, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
A fost menținută soluția privind disjungerea cererii de chemare în garanție, formulată de Primăria Comunei în contradictoriu cu, și.
La rândul său, tribunalul a reținut că reclamanta a devenit proprietara imobilului teren intravilan în suprafață totală de 17.000 mp. situat la adresa indicată în acțiune, prin cumpărare, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2392/22.04.1994. Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3148/2003, reclamanta a înstrăinat o parte din acest teren, respectiv suprafața de 8503 mp. astfel încât în prezent, în proprietatea reclamantei a mai rămas suprafața de 8597 mp. așa cum rezultă și din actul de dezmembrare autentificat sub nr.329/2007.
Urmare a unei cereri formulată de reclamantă în 2006, prin certificatul de urbanism nr.3/2007, Primăria comunei a comunicat acesteia că terenul de 8760 mp. este tranzitat de canalul colector B dispunându-se ca reclamanta să respecte zona de protecție unde este interzisă construirea.
Aceeași situație de fapt ca și cea reținută de instanța de fond, referitor la proiectarea canalului colector de ape uzate B - B, autorizarea acestui tronson și inexistența acordului proprietarului terenului cu privire la amplasarea sistemului de canalizare pe terenul său, a fost reținută și de tribunal, însă, ca argument al nesocotirii dispozițiilor legale și constituționale care reglementează proprietate, ale art.44 alin.2 din Constituție și ale art.480 din Codul civil. Potrivit acestor prevederi legale, tribunalul arată că dreptul de proprietate apare ca un drept fundamental înscris printre celelalte drepturi și libertăți publice fundamentale recunoscute și apărate de orice constituție democratică modernă.
S-a mai arătat că reclamanta nu numai că a fost înștiințată despre executarea lucrărilor pe terenul său, dar nici nu i-a fost acordată vreodată o despăgubire pentru utilizarea solului și subsolului de către pârât, astfel încât lucrările efectuate reprezintă în realitate o expropriere în fapt, dar fără respectarea procedurii prevăzute de Legea nr.33/1994.
În argumentarea aceleiași soluții tribunalul, având în vedere disart.20 din Constituția României a făcut referire și la jurisprudența mai exact la cauzele împotriva Italiei și împotriva Italiei, prin care s-a statuat, în esență, că mecanismul exproprierii indirecte nu este capabil să asigure un grad suficient de siguranță juridică și permite administrației să ocupe un teren și să-l transforme fără a plăti despăgubirea în același timp.
Faptul că pârâtul a solicitat informații cu privire la situația juridică a terenului pe care canalul colector de ape uzate urma a fi edificat, nu îl exonerează pe acesta de răspunderea pentru încălcarea dreptului de proprietate privată al reclamantului cu atât mai mult cu cât, din actele administrate în cauză se desprinde concluzia că acesta a executat lucrările de construire a canalului colector, deși cunoștea faptul că acesta urmează a fi amplasat pe proprietăți private din Comuna pentru care era necesar acordul deținătorilor terenurilor și demararea procedurii de expropriere în prealabil.
Instanța de fond nu trebuia să aprecieze oportunitatea și utilitatea efectuării lucrării respective, ci legalitatea sa în raport de dreptul de proprietate al reclamantei și de dispozițiile constituționale sau legale incidente, astfel că singura posibilitate pentru pârât de a evita dezafectarea sistemului de canalizare este inițierea procedurii de expropriere care se poate face numai cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr.33/1994.
Cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile art.5802- 5803din Codul d e procedură civilă, tribunalul a arătat că această cerere este inadmisibilă, reclamanta având posibilitatea obținerii daunelor cominatorii numai în situația în care ar încerca punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar pârâta refuză acest lucru.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean I, în contradictoriu cu Primăria Comunei, care a fost respinsă ca lipsită de obiect, față de soluția pronunțată în apel, tribunalul a constatat că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care această cerere urmează a fi rejudecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, atât pârâtul Consiliul Județean I cât și chemata în garanție Primăria comunei, au formulat recurs, susținând următoarele:
Pârâtul a arătat că, în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta este proprietara imobilului teren extravilan arabil deși acest teren a fost introdus în intravilanul comunei, prin planul urbanistic general aprobat prin hotărârea Consiliului Local.
De asemenea, instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că înainte de executarea lucrărilor de construire a canalului colector, pârâtul a verificat situația juridică a terenului pe care acesta urma să fie amplasat, lucrările fiind avizate și autorizate potrivit documentației tehnice și prevederilor legale.
Față de afirmația că pârâtul se întemeiază pe propria culpă, întrucât este o autoritate publică, ea însăși având acces direct la evidențele privitoare la situația juridică a terenurilor, recurentul - pârât arată că nu deține o astfel de situație, iar instanța de fond a analizat toate documentele în urma cărora a respins în mod corect cererea de chemare în judecată.
Se mai arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a art.44 din Constituția României.
În mod corect, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art.3 din Legea nr.213/1998 și ale art.11 din aceeași lege, obiectivul de investiții în cauză, fiind de interes public, aparținând domeniului public al județului I, aspect recunoscut și de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost indicate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Chemata în garanție Primăria comunei, a criticat, la rândul său, hotărârea pronunțată de instanța de apel, instanță care s-a aflat într-o gravă eroare deoarece cererea de chemare în garanție nu a fost soluționată prin admiterea excepției lipsei de obiect, ci a fost soluționat însuși fondul acestei cereri, sentința fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.52, 63 și 129 din Codul d e procedură civilă.
La data de 11.01.2010, intimata - reclamantă a formulat întâmpinare la recursurile declarate, întâmpinare prin care s-a invocat excepția nulității recursurilor formulate, deoarece ambii recurenți au procedat la o încadrare pur formală în motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, însă nu se detaliază în nici un fel motivul de recurs prevăzut de această dispozițiile, nefiind indicată dispoziția legală care ar fi fost încălcată sau interpretată greșit.
Motivele de recurs arătate de pârât sunt doar o reiterare a considerentelor instanței de fond, iar cu privire la cele arătate de recurenta - chemată în garanție, intimata - reclamantă susține că în mod corect instanța de apel a arătat că Judecătoria Buftea nu a intrat în cercetarea fondului în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
Examinând prioritar, în condițiile prevăzut de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă chestiunea prejudicială a nulității recursurilor, Curtea constată că excepția nulității recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean I este întemeiată.
Astfel, deși se indică generic motivul de recurs pe care recurentul - pârât înțelege să fundamenteze cererea de recurs ca fiind cel prevăzut la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, recurentul - pârât nu pășește și la dezvoltarea acestui motiv de recurs, respectiv la a indica dispozițiile legale pe care instanța de apel le-ar fi aplicat ori interpretat greșit, pentru ca instanța de recurs să aibă posibilitatea exercitării controlului judiciar relativ la legalitatea hotărârii pronunțate de tribunal, ci doar se enumeră argumentele reținute de instanța de fond în motivarea soluției sale, aspect care conduce la concluzia că, spre deosebire de recursul formulat de chemata în garanție, Curtea nu poate încadra criticile expuse de pârât, prin memoriul de recurs, într-unul din motivele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, în ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de chemata în garanție Primăria Comunei, Curtea în condițiile art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă reține că motivele de recurs ale acestei părți se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Recursul formulat de chemata în garanție este însă nefondat, constatându-se că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art.52 - 63 și ale art.129 din Codul d e procedură civilă și, prin urmare, corect a reținut că prima instanță prin soluția respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârât ca fiind lipsită de obiect, consecință a neprimirii acțiunii principale, această cerere nu a primit o dezlegare pe fondul său.
Potrivit cu dispozițiile art.297 din Codul d e procedură civilă, în cazul în care se constată, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, numai în acest mod putând fi respectat principiul dublului grad de jurisdicție și al asigurării unui proces echitabil.
Văzând și dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât CONSILIUL JUDEȚEAN I împotriva deciziei civile nr.887 A din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.2535/94.2008 în contradictoriu cu recurenta - chemată în garanție PRIMĂRIA COMUNEI și intimata - reclamantă - " INTERNATIONAL " SRL.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului formulat de chemata în garanție PRIMĂRIA COMUNEI, excepție invocată de intimata - reclamantă.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - chemata în garanție PRIMĂRIA COMUNEI împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții la plata sumei de 16.601,60 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/23.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Judecătoria Buftea -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
